„Vreau sa ma vand stiintei”

Totul a plecat de la un articol pe care l-a citit in Libertatea, in urma cu cateva saptamani, in care era prezentata ideea unui profesor american de a organiza pe Internet un curs numit „Bani din propriul trup: Cum sa reusesti sa-ti vinzi trupul stiintei si sa ramai in viata”.
La cei 47 de ani ai sai, Carmen s-a vazut prinsa intr-un labirint a carui iesire ii este imposibil s-o gaseasca. Usor, usor, totul a inceput sa se prabuseasca la inceputul anului trecut. Carmen se gandea tot mai serios sa vanda apartamentul cu trei camere in care locuia impreuna cu sotul si cu fiica cea mica si sa cumpere unul mai spatios.
„Am vrut sa fac lucrul asta gandindu-ma la cealalta fata si la sotul ei, ca sa nu mai stea cu chirie. Am stabilit ca ginerele va face un credit la banca. Puteam eu sa stiu ce se va intampla mai departe?”, isi deapana femeia povestea, cu vocea din ce in ce mai precipitata. Lucrurile pareau sa curga de la sine. A vandut apartamentul, „cam 8.000 de dolari am luat atunci pe el”, si isi gasise chiar unul de patru camere. „Greseala mare a fost ca am apucat sa dau vanzatorului avansul de 4.000 de dolari, urmand ca dupa ce lua ginerele de la banca sa dam si restul. Nu i s-a aprobat insa creditul. si am pierdut banii aia, pentru ca asa era contractul. I-am pierdut pe toti. Pe toti”, repeta aproape obsesiv Carmen.
Brusc, s-au trezit ca nu mai au unde sa stea, ca banii ramasi nu le ajungeau nici macar pentru a cumpara o garsoniera. „Acum stam cu chirie la cineva, in Rahova, intr-o garsoniera. Cum arata? Greu de imaginat. De-aia nici nu v-am chemat acasa, sa nu credeti ca suntem tigani”. Carmen nu e absurda. Admite ca a facut „o prostie mare” si nu-i condamna pe cei care, invariabil, ii spun, acuzator „ce naiba te-a apucat?”.
Cand a citit articolul din Libertatea, si-a zis ca asta e solutia: sa-si vanda trupul stiintei. Nu prea stie exact ce presupune asta, dar spune ca n-o intereseaza ce se va intampla cu trupul ei dupa ce moare. N-a luat insa in calcul si varianta ca daca intra intr-un program de acest gen, „stiinta” i-ar putea da de lucru si in timpul vietii. Adica sa participe la tot felul de studii medicale, sa testeze o serie de produse lansate de marile firme de medicamente. „De asta mi-ar fi cam frica. Nu stiu ce sa zic…”, spune putin nedumerita femeia. Una peste alta, s-a vazut confruntata si cu o problema pur „tehnica”. Mai precis, cursurile care au atras-o se fac exclusiv prin Internet, iar ea nu se pricepe deloc nici la calculatoare si nici nu stie engleza.
Recunoaste ca n-a luat decizia intr-o clipa, ci numai dupa ce i s-a parut ca a epuizat toate celelalte variante. Socoteala nici n-a fost prea complicata. Ar vrea sa-si mai ia un serviciu. „Cine ma mai angajeaza pe mine? Am 47 de ani si numai opt clase. Lucrez ca portar, in trei schimburi, la o institutie de invatamant si as mai avea timp sa-mi iau inca o slujba. Dar n-am gasit nimic”.
Sa incerce sa puna ceva bani deoparte e iarasi o fantezie. Castiga in jur de trei milioane pe luna, din care da 1.200.000 chirie proprietarului. Alti 1.400.000 lei se duc, culmea, pe o rata la niste produse electrocasnice. „O sa ma intrebati ce mi-a trebuit mie masina de spalat, televizor si combina. Le-am luat la inceputul anului trecut, cand eram la casa mea si nu ma durea capul”. Sotul ei munceste ca taximetrist, „da’ scoate bani putini, uneori nici 100.000 pe zi”. N-a fost deloc incantat de ideea sotiei sale. „Mi-a zis ca am innebunit de tot. Copiilor nici nu le-am spus, ca nu stiu cum ar reactiona”.

Urmărește-ne pe Google News