Cu fiecare secundă scursă din momentul în care soarta i-a aruncat fiul în iad, prin fața ochilor părintelui disperat au trecut secvențe nemiloase. În jurul fântânii reci în întunericului căreia Daniel se agăța de viață, salvatorii erau prinși în mișcări dramatice. Vasile, lipit de gura puțului, încerca să ghicească cu privirea chipul băiețelului care scâncea din adâncul pământului. Când tăcerea se cuibărea acolo jos aducând cu ea la suprafață spaime înfiorătoare, bietul părinte îi vorbea copilașului cum se pricepea el mai bine. Important era ca vocea sa să țină mogâldeața trează. ”Dragu tatii, îți trimit un ou! Te aștept aici sus cu un ou, așa cum îți place ție!”, bâiguia omul care spera într-un răspuns. Dar nimic, în afară de câteva scâncete…Suficiente însă ca salvatorii să știe că încă au pentru cine să lupte…
Bietul tată își vedea pe monitor copilașul ghemuit în burlanul din piatră
Pe monitorul camerei de supraveghere se vede cum Dănuț stă pe genunchi, dar de la trunchi este aplecat în față. O imagine greu de suportat pentru oricine, mai ales pentru un părinte…Tijele metalice cu care urmează să fie pescuit, mânuite de la suprafață de salvatori, ajung la câțiva centimetri de capul băiețelului. Mogâldeața se mișcă, se sperie și începe să plângă. Echipamentul este retras imediat. Un mic eșec…Până la urmă, cârligele agață puloverul cu care este îmbrăcat copilul. Este prins din două părți și pare că drumul spre lumină, spre viață, poate începe. Puțul este însă strâmb, și orice mișcare bruscă, orice mic obstacol, poate arunca totul în infern. Centimetru cu centimetru băiețelul este tras în sus. ”Să nu cedeze puloverul! Să nu se agațe de ceva!”, gândește cineva cu voce tare.
A fost captiv la o adâncime egală cu înălțimea unui bloc cu patru etaje
Minute agonizante se curg. Pulovărașul rezistă. La fel și Daniel care respiră aerul vieții după aproape o jumătate de zi de captivitate în inima pământului, în frig, la o adâncime egală cu înălțimea unui bloc cu patru etaje. Vasile, tatăl micuțului, e strivit de o povară chinuitoare căreia nu i se poate împotrivi. Bolborosește o rugăciune cu ochii lipiți de monitorul în care-și vede fiul. Mama copilașului, Ionela Mihăilă, e deja la spital. Tensiunea extremă și un atac de panică au doborât-o pe femeia gravidă, aflată în a opta lună de sarcină. Bunicul micuțului e în genunchi și vrea să sărute mâinile și picioarele salvatorilor…
Lumea aplaudă. Viața a învins! Dar inimioara lui Daniel, purtat brațe spre ambulanță, pare obosită. ”intră în stop cardiorespirator. Începem manevrele de resuscitare!”, strigă un medic și ușa salvării care aștepta cu motorul pornit se închide în zgomot surd. A urmat zborul cu elicopterul spre București unde micuțul supraviețuitor a fost internat în spital. Ca și în puțul întunecos, și acolo, copilul se agață de orice clipă din această viață…
Au început audierile familiei micuțului Daniel
Salvatorii și-au terminat treaba, însă polițiștii teleormăneni abia au început-o. Cazul face obiectul unui dosar penal care vizează acuzația de vătămare corporală din culpă. Oficial, încă nu este nimeni vizat. La audieri au fost chemate, până acum, două persoane. Bunica mititelului, și mama acestuia, Ionela Mihăilă, gravidă în opt luni, care tocmai a fost externată după două crize de atacuri de panică. Va fi audiat și Vasile Pascu, tatăl lui Dănuț, însă acesta este acum la spital, alături de fiul său.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro