Ce prostii mai auziți în campanie? Cum supraviețuim într-un ocean de manipulări ieftine

Europa e de stânga. Confuziile ideologice sunt înfiorător de multe și încurajate de toată lumea. Europa e condusă de politicieni de dreapta după toate definițiile de manual: obsedați de business, investiții, cu puține inițiative de redistribuire.

Când auziți că „nu mai există stânga/dreapta”, amintiți-vă că trăim o epocă de concentrare maximă a averilor, că miliardarii au ajuns un fel de parapreședinți și parapremieri și că de multe ori politicienii par niște păpușele triste, manevrate de trusturi de lobby. De ce? Păi, pentru că există prea multă bogăție care nu ajunge bun public. Nu mai există politicieni prea mulți care să facă asta.

Von der Leyen e dreapta, candidata PNL și PSD care sunt împreună un fel de ghiveci centru-dreapta, UDMR dreapta, AUR e dreapta ultraconservatoare, USR – dreapta liberală. Să trecem la Europa – politicile de dreapta sunt copleșitor mai multe: de aia ți-au liberalizat piața de energie, de aia atâția lucrători au drepturile slăbite, de aia se extrage profit și aici sunt aplaudați politicienii care micșorează taxele pe profit și dividende.

Sexomarxism. Săracii cu duhul însă au o mare problemă: cine cu cine face sex? Și, după model american, e numită „stânga” orice mișcare politică nu face urât, ba chiar încearcă să facă totuși ceva absolut normal: să recunoască faptul că oamenii pot să-și vadă de sexualitatea lor, fără să vină vreun fanatic să le controleze genitalele.

Cu drepturile minorităților sexuale au ținut o gamă largă ideologică, de la stânga, la liberali. Însă e numită „stânga” de americani, unde stânga e tot ce nu e conservator texan. Adică Biden ar fi stânga după ei, deși tipul nu e decât un liberal convins. Nu e doar stânga să aperi dreptul femeilor sau minorităților – ideea era să le apărăm toți. Unii însă găsesc că e apocaliptic faptul că un copil ar putea auzi o poveste cu transsexuali și li se pare o făcătură ecologistă faptul că am avut 35 de grade Celsius în luna martie.

Aaa, mai bine vorbim de sex decât de taxe? În România, un partid de stânga (cică!) PSD a introdus acum un deceniu o tâmpenie de dreapta cât casa – a mutat toate taxele pe spatele angajatului și a scăzut taxele la angajator.

Deci angajații obișnuiți, ăia care nu-și optimizează fiscal veniturile prin firme și alte tertipuri, plătesc jumătate din ce câștigă, iar marile companii sau pur și simplu afacerile foarte profitabile au regim de paradis fiscal european. Iad fiscal pentru angajați, rai fiscal pentru ăia cu bani. Nu despre asta trebuia să vorbim în an de alegeri?

Problema e că, dacă nu vorbim despre cum împărțim averea națională și europeană între noi, toate deciziile devin suspecte. Normal că e suspect pentru un salariat cu venitul minim pe el să-l înghesui în microbuze cu naveta, iar clasei superioare să-i dai subvenții de 10.000 de euro pentru mașini electrice. Normal că nu crede în vaccin dacă, atunci când vrea să-și facă analizele, este programat peste doi ani pe asigurare.

Ce se face cu banii din taxe? O altă prostie e că se strigă: prea mulți bani pe ajutor social! Dăm cel mai puțin din Europa! Unde se duc totuși banii din taxe? Păi, tot la ăia care plătesc puțin oricum: fiecare județ/comunitate are două trei companii private care sug bani publici. Când e pandemie, toți privații sar la stat să-i ajute – și am cheltuit enorm și cu multinaționalele, și cu patroni auriști. Sute de afaceri de sănătate privată au conductă la banii publici, dar ajutor pentru pacientul asigurat la stat doar așa, dacă se umilești bine.

O știre de zilele trecute ne anunța noi profituri pentru bănci. Băncile au stors complet clasa mijlocie inferioară în ultimii 3 ani, au zăpăcit-o cu dobânzile, iar acum dau dividende enorme cu cele mai mici taxe din Europa. Ați mai auzit vreun politician să vorbească despre bănci? Abia aici începe politica. Nu când vezi că se ceartă Piedone „aburit” pe la televizor.

ANRE, ANPC, ITM, ăia de la construcții, ANAF, poliția financiară, poliția locală. Și ăștia ar trebui să fie subiect de politică! Avem un reviriment al clanurilor și regilor interlopi. În loc să-i bagi la zdup, ai mii de adolescenți terorizați că au un gram de iarbă în buzunar la festival. ANRE, ANPC, ITM nu mai au grijă nici de calitatea angajatorilor, nici de firmele monopoliste, sunt simple zone de rentieri. CNAS pare că are o singură grijă: să facă clinicile private bani. Păi, Ciolacu et comp. despre asta când și cu cine vorbiți? De ce nu vă cumpărați spațiu la teve să răspundeți și la întrebări politice?

M**e toți. Am văzut un clip viral cu trupa Taxi care striga de pe o scenă ”M**e toți”, luând partidele la rând și îndemnând publicul să strige tot ce s-a inventat mai „cool” în politica românească după 2000. Este o prostie cât casa. Seamănă cu filmul ăla prost care face vâlvă pe internet, „21 de rubini”, în care regizorul ne transmite ceva vag, cum că e corupție peste tot, condusă de „undeva de sus”. Strigătul „m**e” e strigătul neputinței și al ipocriziei.

E cuvântul strigat de ăia care plătesc taxe mici. Se iau și ăia cu taxe de 50% după ei, că așa e cool.  Însă situația e hilară pentru că acest termen a adus dreapta la putere după ce o câștigase Dragnea, pentru ca apoi să se obțină un hibrid nedemocratic după chipul și asemănarea lui Iohannis. Deci, Taxi, strigătul e complet și ipocrit-Iohannis, și prăfuit (ca și muzica voastră, dacă mă întrebați).

Eu cu cine votez? Am mai scris-o, dar văd că trebuie s-o repet, că iar e citată abundent și aiurea vorba Cetățeanului Turmentat al lui Caragiale, „eu cu cine votez?”. E o întrebare-capcană. El votează cu „puterea”, așa o și spune. Dilema lui e că nu știe cine reprezintă puterea, ca să știe să se alinieze, nu că, vai, nu e ofertă. Și, din păcate, deși nu mai avem vot cenzitar, confuzia de pe scena politică vine de aici, încă nu se știe exact cine mai împarte rente în viitorul apropiat.

Va veni momentul unui adevărat război cu rentierii de peste tot, și din afaceri, și din justiție. Cu cât amânăm momentul, cu atât va fi mai dur. Un singur lucru ar trebui să ținem minte: când cerem să ni se micșoreze taxele pe salarii, trebuie musai să cerem să crească taxele pe dividende, afaceri, profit. Altfel, tot ce vom obține e că vom trimite și mai puțin din banii noștri spre școală, spital, plasă socială.

Bonus: La ce e bună Șoșoacă?

Șoșoacă pare angajată de vreun serviciu secret român să strice toate subiectele importante de dezbatere. În Parlament, zilele trecute a fost un eveniment despre prietenia româno-israeliană. Șoșoacă a făcut tărăboi. Asta nu e o surpriză. Surpriza e că prostiile spuse au fost preluate la cele mai vizionate televiziuni, făcându-se un întreg tărăboi despre pericolul antisemitismului. (Dacă nu mai puteți de grija antisemitismului, vedeți eroizarea lui Antonescu și azi peste tot, în mediu intelectual public, vedeți ce au publicat unele edituri mari fără să-și avertizeze publicul în legătura cu fascismul unor Cioran sau Eliade în tinerețe!).

Dar acum, după ce că dacă te apucai să critici ce face armata israeliană cu civilii din Gaza, erai imediat „terorist” și „antisemit”, ei bine, te anunț că ai devenit și „șoșocist”. Și asta pentru că Șoșoacă a urlat ceva despre victimele din temnițele comuniste și Palestina în timpul întâlnirii cu pricina.

Problema cu Gaza și Cisiordania trebuie discutată serios, nu luați în seamă clovni care distrug discuțiile! Nu ești nici putinist, nici nazist dacă ceri socoteală democratic. Gâdea și-a deschis buletinul la Antena 3 cu Șoșoacă, nu cu altceva. De ce nu sunt invitați oameni care cunosc zona, care să aibă măcar o abordare nuanțată în legătură cu politica Israelului față de palestinieni?

Pentru că abia ăia ar pune probleme! Pe când, dacă o promovezi pe Șoșoacă să urle, i-ai intimidat pe toți cei care au o opinie incomodă. Capcana lui Netanyahu cu „cine mă critică e antisemit” este un nonsens, mulți cetățeni situându-se normal și împotriva antisemitismului, și împotriva omorârii civililor într-o invazie armată.

Foto: Inquam Photos / George Călin

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE