Deși a fost binecuvântată cu talent, Corina Chiriac nu s-a considerat o femeie credincioasă până la vârsta de 30 de ani, când a trăit o experiență la limită, un miracol care i-a schimbat modul în care a privit de atunci relația cu Divinitatea.
”În familia mea au existat oameni foarte credincioși, unii mai practicanți decât alții, dar cu o profundă credință. Bunul Dumnezeu a hotărât, în marea lui înțelepciune, ca eu să nu mă apropii de credință până la 30 de ani, și să consider că este un subiect pentru care aveam tot respectul, dar nu făcea parte din preocupările mele curente. Cu tot respectul cuvenit, nu era ceva să mă preocupe în fiecare zi. Până într-o zi binecuvântată, când am ajuns la Ierusalim, prima oară în viața mea, și cu totul pe neașteptate am primit revelația existenței Mântuitorului nostru Iisus Hristos nu atât printr-o viziune, cât printr-o stare de emoție cu totul particulară.
A fost ca și cum umblând pe Via Dolorosa, pe Drumul Crucii, de care nu eram conștientă în momentul ăla – eu mă uitam pe la bijuterii, pe la haine, pe la scăunele de cămilă, tot felul de fleacuri amuzante care îți fură ochiul pe la dughenele care împânzesc Via Dolorosa-, am realizat că eu mă aflu pe Drumul Crucii și că adineauri pe aici a trecut Mântuitorul Iisus Hrristos. E ca și cum aș fi făcut un salt înapoi în timp și m-aș fi trezit într-un univers paralel, pentru că lumea dimprejurul meu aproape dispăruse, își pierduse importanța.
Am uitat să vă spun că plecasem în Israel extrem de răcită – eu răcesc de-o viață prin spectacole și mai ales că era iarnă, era 28 decembrie 1983. Am ajuns la Sfântul Mormânt în picioarele goale, unde m-am rugat. Normal era să mă îmbolnăvesc și să intru în spital.

Or, eu, a doua zi dimineață, m-am trezit complet vindecată. Întinzându-mă să pun mâna pe sticluța picături, mi-am dat seama că nu mai am de ce să pun picături în nas. Nu mi-a venit să cred, mi-a trebuit un an de zile să accept faptul că mi s-a întâmplat o minune și ceea ce m-a convins a fost că, la rândul meu, am dat câteva cruciulițe cumpărate de la Ierusalim la câteva persoane, începând cu propria mea mamă, și toate au realizat câte o minune, dar cel mai tare m-a convins faptul că am luat Noul Testament și am vrut să știu cine este Mântuitorul, pentru că nu știam și nu înțelegeam la biserică, din predicile cântate, nu înțelegeam ce se spune.
Am zis dar ce, eu nu pot să citesc o carte, care e problema? Am găsit-o undeva, că nu se găseau pe atunci la librării, și în momentul care am citit cele patru evanghelii care, de fapt, sunt extrem de subțiri și regretabil de scurte, aș spune astăzi, mi-am dat seama că am dat față cu o realitate copleșitoare și în același timp extrem de la îndemână, pe cât de mare, pe atât de mică, pe cât de uriașă, pe atât este de flexibilă și adaptabilă, poți să o strângi în pumn, poți să o pui pe masă să o faci mai mare.
Comunicarea dintre sufletul oricăruia dintre noi și divinitate a devenit încet-încet o nevoie permanentă și un sprijin cu totul deosebit.
Ca să închei cumva acest capitol despre care aș putea să vorbesc ore întregi, nu vă ascund faptul că m-am rugat pentru acest succes. M-am rugat să fiu sănătoasă, să găsesc melodii care să semene cu muzica ușoară românească tradițională, dar să fie noi și să placă publicului și m-am rugat să pot să prezint – nici nu m-a gândit că o să iasă de ziua mea – publicului două albume într-unul singur care să fie realizate. Dacă e vorbim despre minuni, asta este o minune pentru mine și mulțumesc din suflet bunului Dumnezeu”, a declarat Corina Chiric, potrivit Agerpres.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.