Regula pe care părinții i-o puseseră în copilărie lui Radu Andrei Tudor: „Mai protestam, mai încercam să negociez”. Cum petrece prezentatorul de la Kanal D2 ziua de 1 iunie, alături de băiatul său
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Oricâți ani ar trece, copilăria are un fel duios de a rămâne cu noi chiar și atunci când devenim adulți responsabili. Amintirile de atunci sunt împachetate în cele mai tainice sertare ale sufletului nostru. Le scoatem de acolo fie la ocazie, fie spontan, încurajați de un om drag, un context, un miros, un obiect sau un loc, și le împărtășim cu nostalgie.
Cuprins:
Pentru Radu Andrei Tudor copilăria înseamnă o mulțime de lucruri, printre care începutul carierei în televiziune, pozne, joacă și jocuri în fața blocului, lipsa grijilor și libertatea totală din vacanțele la bunici.
Într-un interviu pentru Libertatea, prezentatorul „Newstime”, grupajul informativ de știri de la Kanal D2, difuzat de luni până vineri, de la ora 20.00, a făcut o incursiune în propriile amintiri. De asemenea, jurnalistul și-a exprimat preocuparea de a construi amintiri de neuitat pentru băiețelul său.
Radu Andrei Tudor a vorbit despre amintirile din copilărie
Libertatea: Care este cea mai puternică amintire din copilărie pe care o ai?
Radu Andrei Tudor: Intrarea în televiziune va rămâne întotdeauna o amintire foarte puternică pentru mine. Consider că la 12 ani eram încă un copil, chiar dacă aveam impresia că sunt deja mare și că înțeleg mai multe decât înțelegeam, de fapt. Și astăzi o plasez printre cele mai importante amintiri ale vieții mele, pentru că pot să spun că este momentul care mi-a schimbat destinul sau, poate mai bine spus, care mi l-a cimentat.
A fost primul moment în care am simțit că merg într-o direcție clară și că descopăr ceva care mă reprezintă cu adevărat. E cea mai puternică amintire pe care o am, dincolo de toate prostioarele și întâmplările copilăriei care acum mă fac să zâmbesc și pe care le privesc cu foarte multă nostalgie.
- Care erau cele mai mari năzbâtii?
- Am făcut multe năzbâtii. De exemplu, îmi aduc aminte că am băgat un lanț în priză, pentru că în mintea mea de copil aveam impresia că așa se poate lipi un lanț sau că se întâmplă ceva interesant. Evident, am luat curentul și am reușit să creez panică în tot blocul. Din astea am făcut multe!
Eram genul de copil care stătea mai mult prin copaci decât prin casă. Când veneau ai mei de la serviciu, mă găseau de cele mai multe ori cocoțat prin vreun pom și se îngrijorau foarte tare. Cred că la început s-au speriat mult, apoi, la un moment dat, s-au obișnuit cu stilul meu și au înțeles că aveam foarte multă energie și o curiozitate continuă de a explora tot ce era în jurul meu.
- Cum îți petreceai vacanțele de vară în copilărie?
- Există conceptul acela foarte simplu și foarte frumos de „în fața blocului”. Eu fac parte din generația cu cheia de gât și cred că asta spune foarte multe despre copilăria noastră. Acum, privind retrospectiv și mai ales prin ochii unui părinte, nu știu cum aveau părinții curajul și încrederea să ne lase atât de liberi. Nu existau telefoane mobile, nu existau dispozitive de urmărire, supraveghere sau control.
Și totuși, cumva, am învățat să ne călim singuri, să ne ferim de rele și să înțelegem viața foarte devreme. Cred că tocmai libertatea aceea ne-a crescut reziliența și ne-a format caracterul. Ne jucam foarte mult. Nu existau nici telefoane, nici tablete, nici tentația de a sta permanent în casă. Făceam foarte mult sport, făcea parte din viața noastră. Fotbal, „rațele și vânătorii”, „De-a v-ați ascunselea”, toate jocurile acelea care astăzi par atât de simple, dar care ne-au învățat enorm despre prietenie, competiție și spirit de echipă.
- Ce regulă impusă de părinți ți se părea nedreaptă atunci?
- În vacanța de vară aveam un număr stabilit de cărți pe care trebuia să le citesc și, sincer, atunci nu înțelegeam exact de ce trebuie să fac asta. Mai protestam, mai încercam să negociez… Erau zile în care pur și simplu nu aveam chef să citesc, pentru că voiam doar să ies afară și să mă joc. Dar acum le mulțumesc pentru regula asta, pentru că mi-am dat seama cât de mult m-a ajutat mai târziu. Mi-a dezvoltat imaginația și disciplina.
Mai era și regula aceea că, dacă se strica vremea, trebuia să intru în casă. Doar că eu nu respectam mereu lucrul acesta. Încercam să mai prelungesc joaca, chiar și atunci când începea ploaia sau se făcea târziu.
- Cum reacționai când luai o notă mică la școală?
- Foarte deschis! Povesteam acasă și încercam să repar situația cât mai repede posibil, ca să demonstrez că a fost doar un accident și că pot mai mult de atât. Eram destul de asumat din punctul ăsta de vedere și cred că știam foarte bine încă de mic la ce sunt bun și la ce nu sunt bun. Am știut mereu că nu sunt făcut pentru materiile de profil real. Eu eram cu compunerile, cu poveștile, cu zona creativă… Îmi plăcea să scriu și cred că acolo mă exprimam cel mai bine.
La matematică, fizică sau chimie reușeam să iau note decente, dar nu mai mult de atât. Și astăzi spun foarte asumat că nu poți să fii bun la toate. Cred însă că este foarte important să iei din școală zona aceea de cultură generală și lucrurile care te vor ajuta mai târziu în viață, indiferent că vorbim despre matematică, fizică sau chimie.
Prezentatorul de la Kanal D2 se uită cu fiul său la „Masca”
- Ce melodie sau desen animat pe care îl urmărești, preferate de David, fiul tău, îți amintește instant de copilărie?
- Acum e perioada în care îi place foarte mult filmul „Masca” („The Mask”), cu Jim Carrey. Și mi-am dat seama, aproape instant, că și pentru mine filmul acela are o încărcătură emoțională foarte mare. Cred că a fost unul dintre primele filme pe care le-am văzut la cinema în copilărie. Și e interesant sentimentul acesta: că anumite filme nu se demodează niciodată și reușesc să treacă dintr-o generație în alta păstrând aceeași bucurie și aceeași energie.
- Ce lucru simplu din copilăria ta îți lipsește cel mai mult azi?
- Lipsa grijilor și a responsabilităților. Când ești mic nu conștientizezi cât de frumoasă este perioada aceea. Îți dorești să crești, să fii luat în serios, să faci lucruri de adult. Dar abia mai târziu îți dai seama cât de prețioasă era libertatea aceea fără presiuni și fără griji reale.
Și dacă ar fi să îi spun ceva fiului meu, i-aș spune să se bucure cât mai mult de perioada asta, pentru că exact aceste clipe vor deveni, peste ani, cele mai frumoase amintiri ale lui. Sunt momentele la care te întorci mereu cu gândul!
- Dacă ai putea împrumuta celui mic o singură amintire din propria ta copilărie, pe care i-ai alege-o și de ce?
- Probabil libertatea pe care o simțeam atunci când mergeam la bunici. Acolo parcă existau mai puține reguli și mai multă libertate. Era sentimentul acela că poți să te bucuri de lucrurile simple fără nicio grabă. Primeai mâncarea pe care ți-o doreai, exista răbdare, exista atenție și foarte multă căldură. Sunt genul acela de amintiri simple care, fără să îți dai seama atunci, îți rămân pentru totdeauna în suflet.
- Crezi că un părinte trebuie să păstreze vie magia copilăriei pentru copilul său?
Cred că un părinte trebuie să îi ajute pe copii să strângă cât mai multe amintiri. Cred foarte mult în ideea de a-l lăsa, din când în când, să descopere singur lumea, chiar dacă tu ești acolo, aproape de el. Uneori protecția excesivă poate să facă mai mult rău decât bine.
Eu sunt genul de om care și-a dorit independența de la o vârstă foarte fragedă și cred că lucrul acesta m-a ajutat foarte mult în viață. M-a responsabilizat și m-a făcut să am mai multă încredere în mine. De aceea cred că o anumită libertate, oferită cu măsură și echilibru, este foarte sănătoasă pentru un copil.
1 iunie 2026 petrecut la piscină
- Voi cum sărbătoriți 1 iunie?
- Probabil că mergem cu cel mic, care iubește foarte mult apa, la o piscină, dacă vremea este frumoasă. Important este să se distreze și să se bucure. Mi-ar plăcea foarte mult chiar să facă înot la un moment dat și, dacă va simți cu adevărat că își dorește asta, îl voi sprijini în direcția aceasta. Cred că este unul dintre cele mai bune sporturi pentru dezvoltarea unui copil.
În general cred că este foarte important ca cei mici să facă sport. Până la urmă, „mens sana in corpore sano” nu este doar o expresie frumoasă. Nu poți să stai toată ziua în fața calculatorului și să ai un echilibru real. Sportul ajută enorm nu doar fizic, ci și mental.
- Cum îi explici tu lui David ce este 1 iunie?
- Îi spun că, după ziua lui de naștere, este una dintre cele mai importante și frumoase zile pentru un copil și că o sărbătorim cu aceeași bucurie și entuziasm. Oricum el are ziua de naștere foarte aproape de 1 iunie, așa că pentru el întreaga perioadă va fi o continuă petrecere.
- Care parte din personalitatea ta de când erai copil o vezi în băiatul tău?
- Dârzenia! Este destul de hotărât și ambițios. Și îmi place foarte mult lucrul acesta la el. În același timp, dacă este ceva ce nu mi-aș dori să preia de la mine este faptul că eu m-am maturizat foarte repede. Așa a fost viața și a trebuit să cresc mai devreme decât poate ar fi trebuit. Mi-aș dori ca el să se bucure de fiecare etapă a copilăriei și a vieții lui fără să simtă nevoia să ardă etape.
