Dinţii care se mişcă pot fi imobilizaţi pentru întârzierea căderii lor

Prin imobilizarea unui grup de dinţi, aceştia sunt consolidaţi, rezistând astfel solidari mult mai bine la solicitările apărute în timpul masticaţiei. Imobilizarea poate să fie temporară, pentru perioade de 2-6 luni, prin sisteme tranzitorii care au ca scop grăbirea vindecării parodontale, în special după intervenţii de chirurgie parodontală. Aceasta se realizează prin mijloace simple, cu rol de atelă (ligaturi de sârmă, şine de acrilat, gutiere) şi are rolul ca în această perioadă de timp, prin solidarizarea dinţilor mobili, să ne dăm mai bine seama de posibi­lităţile de evoluţie ulterioară a bolii parodontale. Uneori, această imobilizare temporară se face pentru a tatona terenul, în vederea instituirii unei imobilizări permanente.

Dacă mobilitatea dinţilor se menţine la acelaşi nivel sau scade foarte puţin, atunci se efectuează imobili­za­rea de durată sau permanentă prin sisteme mult mai rezistente de solidarizare. Aceste sisteme pot fi realizate fie în cabinet, fie uneori cu ajutorul labo­rato­rului de teh­nică dentară. Cu  toate a­cestea, trebuie înţeles că imobilizarea dinţilor mobili parodontotici nu opreşte evoluţia bolii parodontale, ci ajută la păstrarea mai îndelungată pe arcadă a dinţilor afectaţi.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE