IN A RELATIONSHIP | Dacă ești părinte, fii atent la tulburările de alimentație ale adolescenților! Ce sunt ele și cum le poți recunoaște
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Conform culturii noastre, „femeia trebuie să aibă carne pe ea”, că așa-i stă bine unei gospodine, „grasă și frumoasă”. Iar imaginea asociată în general cu ideea de tulburare de alimentație este cea a trupurilor colțuroase de „fotomodel”. Mentalul colectiv tinde să le blameze inconștient pe femei pentru sacrificarea sănătății în favoarea frumuseții, dar și să le glorifice pentru fix același sacrificiu. Fetele pe cale să intre în adolescență sunt cele mai vulnerabile ținte ale acestor standarde duble, dar nu sunt singurele victime. Ce putem face pentru ca adolescenții noștri să se simtă bine în pielea lor?
Cuprins:
Recent, unul dintre subiectele virale din online-ul românesc a fost un text publicat de Scena9, cu titlul „Frumoasă înseamnă slabă. Cât mai slabă”. Textul este scris de Simina Popescu, o tânără plecată în străinătate la studii, și e absolut revelator pentru oricine are răbdarea și puterea de a-l parcurge. Autoarea începe așa povestea ei:
„Pentru ceva ce am considerat în adolescență parte esențială din personalitatea mea și care mi-a desființat primii ani de facultate, n-am desenat sau scris niciodată despre experiența mea cu anorexia. Până acum.
[...] Relația mea problematică cu propriul corp și cu mâncarea a început în liceu. Am 16 ani și abia peste cel puțin doi ani voi primi diagnosticul de tulburare de alimentație. Fac sport regulat și motivația de a merge prin zăpada până la genunchi la sala nou deschisă din cartier e un sentiment nou, neașteptat. Mă simt puternică. Mă gândesc că am nevoie să slăbesc doar câteva kilograme ca să mă simt mai împăcată cu mine, mai puțin nesigură.”
#bodypositivity vs tulburările de alimentație din viața adolescenților
Chiar dacă trăim cele mai prielnice vremuri din punct de vedere al accesului la resurse și la cunoaștere, femeile tot trebuie să se lupte pentru a intra conștient în posesia propriului corp, iar apoi pentru a-l iubi și a-l accepta, indiferent de gradul lui de congruență cu standardele sociale.
Cu toții am fi mai fericiți și mai împăcați, dacă nu am fi încurajați din atât de multe părți să ne dorim să arătăm altfel: mai bine, mai frumos și mai atrăgător sau sexi. Și, mai ales, dacă nu am simți că trebuie să respectăm niște condiții pentru a putea fi acceptați și iubiți de alți oameni.
Mișcarea #bodypositivity încă nu are cine știe ce amploare în România, dar lucrurile încep totuși să se miște într-o direcție bună: măcar vorbim despre asta, chiar dacă de multe ori discursul și implementarea lasă de dorit.
Această mișcare reprezintă un nou curent cultural de destigmatizare a diversității corporale și are ca scop reducerea suferinței și a complexelor generate de presiunea socială și standardele nerealiste de frumusețe sau de feminitate și masculinitate promovate de mass-media. <br>
Pe de altă parte, modificările corporale și schimbările de dispoziție care au loc în mod normal în viața femeilor creează contextul pentru o mulțime de conflicte identitare. Iar aceste conflicte sunt mai profunde și mai dureroase când identitatea femeii e construită în strânsă legătură cu o mulțime de elemente care vizează aspectul:
- Forma corpului, a membrelor și a feței, dar și forma taliei, a sânilor sau a fundului ca elemente cu relevanță sexuală/senzuală ridicată;
- Greutatea corporală;
- Pilozitatea corporală;
- Machiajul și aspectul tenului/pielii (cu referință la acneea adolescentină sau alte probleme dermatologice);
- Culoarea părului și a unghiilor;
- Hainele și accesoriile.
Adolescența și standardele sociale
Ce se vede din exterior este încă extrem de important pentru femei, mai ales la vârsta adolescenței, când orice îndepărtare de standardele acceptate de societate se reflectă în sentimente puternice de inadecvare, rușine și vinovăție. Astfel, încă dinainte de a deveni femei, fetele sunt predispuse la tulburări alimentare precum:
- Anorexia, care constă în scăderea voluntară a aportului alimentar cu scopul de a slăbi. În cazuri extreme, anorexia se poate manifesta prin refuzul complet al hranei, fiind un comportament autodistructiv de mare risc.
- Bulimia, care presupune episoade de mâncat compulsiv, urmate de sentimente puternice de vinovăție și rușine, care determină inducerea vomei și/sau abuzul de laxative sau diuretice, cu scopul de a ține sub control greutatea corporală.
- Mâncatul compulsiv (hiperfagia), care se referă la apariția frecventă a unor episoade de mâncat compulsiv și necontrolat a unor cantități mari de alimente, dar fără comportamentele de compensare (înfometare, vomă, diuretice etc.). Aceste episoade sunt adesea asociate cu momente de suferință emoțională sau vid emoțional și se întâlnesc adesea la persoane supraponderale.
Acestea sunt asociate adesea cu tulburări dismorfice corporale (percepția deformată și nerealistă a propriului corp), anxietate, depresie, ba chiar și tendințe autodistructive clare în unele cazuri.
Odată cu dezvoltarea tehnologică și accesul la internet, influența rețelelor sociale și a industriei de publicitate asupra conturării identității oamenilor a început să semene cu un asediu constant. Standardele sociale de dezirabilitate ne lovesc din toate părțile. Pe internet, la TV, pe stradă, în vitrine și uneori chiar și pe cer, agățate de coada vreunui mic avion, reclamele ne asediază gândirea și se insinuează în procesele noastre decizionale, afectându-ne tuturor, în primul rând:
- Imaginea de sine
- Stima de sine
- Încrederea în sine și în ceilalți
- Nivelul de anxietate
- Dispoziția afectivă
dar și o mulțime de alte procese psihice, convingeri și reprezentări mentale care ne predispun la tot felul de reacții negative în lanț - și emoționale, și cognitive, și fiziologice, și sociale.
Tulburările de alimentație, confundate cu normalitatea și idealizate
Tulburările de alimentație, despre care te încurajez să citești pe îndelete, reprezintă un capitol extraordinar de stufos și controversat al acestor reacții în lanț. Și tocmai pentru că vizează aspecte emoționale, cognitive, fiziologice și sociale, ele sunt adesea ignorate și confundate cu normalitatea.
Ba chiar sunt idealizate ca standarde de dezirabilitate și fac ravagii printre adolescenți, depășind până și granițele apartenenței la sexul „slab” sau „frumos”. Băieții adolescenți, din ce în ce mai mult, sunt vizați de același tip de presiune socială ca și fetele, când vine vorba de aspectul fizic.<br>
Multe dintre tulburările de alimentație care debutează în pubertate se dezvoltă nestingherite, sub radarul familiei sau al medicilor. Ele iau amploare în timp, ajungând să genereze o mulțime de alte probleme: boli fiziologice, retragere socială, conflicte interpersonale, comportamente și obiceiuri autodistructive etc.
În adolescență, și fetele, și băieții se lovesc de conștientizări dureroase când sunt etichetați și respinși, ridiculizați sau chiar agresați pe baza aspectului lor fizic. Pentru a se simți demni de a fi acceptați de ceilalți, ei învață să devină din ce în ce mai exigenți cu ei înșiși. Uneori, chiar și mesajele bine intenționate ale părinților îi propulsează pe acest drum periculos, în care valoarea propriei persoane este subordonată criteriilor de aspect.
Dacă mai adunăm și interesul crescut pentru relațiile romantice și îndrăgostelile adolescentine pline de speranțe, confuzii și dezamăgiri, deja avem un pachet consistent de declanșatori ai unor potențiale tulburări de alimentație.
Cum îi pot ajuta părinții pe adolescenți
Pe tema aceasta, am dat peste un podcast foarte emoționant: Hazard Podcast | Ep. 13 | Fat shaming și tulburări de alimentație. Ela (Mihaela Anton, autoarea) vorbește cu Mădă, o prietenă din copilărie, despre cum e să fii o adolescentă și apoi o femeie supraponderală. Discutând despre relația fiecăreia cu propriul corp, ele rememorează episoade de suferință și deznădejde declanșate de bullying-ul altor copii sau de umiliri și hărțuiri pe stradă. Dezbat influențele nocive din familie și din media (conștientizate mult mai târziu) și fac lumină asupra felului în care și-au căutat intuitiv echilibrul emoțional, apelând la tot felul de metode, rețete și diete.
Părinții de adolescenți se pot inspira din astfel de materiale new media (articole, podcasturi, vloguri), mai ales că au început să apară din ce în ce mai multe și în limba română.
Cu ajutorul acestor povești personale, părinții pot descoperi care sunt lucrurile care îi preocupă și îi sperie pe adolescenți - fie ei băieți sau fete. Pe baza acestor exemple, ei pot să-și construiască abordări mai empatice și mai puțin acuzative, care să-i ajute să le câștige încrederea adolescenților și să-i convingă mai ușor să caute sau să primească ajutor, atunci când au nevoie. Câteva lucruri de avut în vedere:
- Evitarea ironiilor/glumelor, a jignirilor sau a învinovățirii adolescenților pentru problemele alimentare sau de greutate corporală. O abordare înțelegătoare și empatică îi va face pe părinți să fie percepuți ca prieteni, nu ca inamici sau persecutori.
- Conștientizarea corelației dintre suferința emoțională și complexele de inferioritate ale adolescenților și tulburarea de alimentație - de cele mai multe ori, tulburările alimentare se dezvoltă ca urmare a unor strategii de a reduce suferința și complexele.
- Oferirea unui model sănătos din partea părinților - dacă nici părinții nu manifestă un comportament alimentar responsabil, nici copiii sau adolescenții nu vor putea accepta sfaturile sau recomandările părinților. Schimbarea începe, de fiecare dată, cu noi înșine.
Cum se recunosc tulburările alimentare
Fie că e vorba de tine, de adolescentul tău sau de o altă persoană, tulburările alimentare se pot „citi printre rânduri”:
- preocupare mare, constantă, episodică sau bruscă, pentru diete sau medicamente pentru slăbit;
- preocupare și atenție sporită la cantitatea de calorii asociată fiecărei mese;
- lipsa poftei de mâncare sau apariția unor noi „mofturi” cu privire la alimentele consumate, inclusiv refuzul de a mânca sau eliminarea parțială a meselor zilnice;
- consumul de energizante, în special la tineri, asociat și cu probleme legate de somn, inclusiv coșmaruri;
- tendințe de comparație constantă cu ceilalți pe criterii ce țin de aspectul fizic;
- practicarea cu religiozitate a unor rutine de exerciții sau activități sportive cu scopul de a slăbi sau de a acumula masă musculară;
- preocupare mare pentru propria imagine sau evitarea confruntării propriei imagini (evitarea pozelor, a oglinzilor etc.);
- timp nejustificat de prelungit petrecut în baie (atenție la detaliile care ar putea trăda inducerea vomei sau utilizarea laxativelor);
- prezența sporită a unor glume agresive sau ironice cu privire la propria greutate/dimensiune corporală - sau cu privire la ceilalți, pe aceleași subiecte;
- evitarea meselor în public;
- retragerea socială;
- schimbări de dispoziție radicale, bruște și frecvente;
- slăbiciune, amețeală, stări de leșin;
- dureri abdominale sau arsuri gastrice;
- probleme cu dantura, carii, decolorări sau sensibilitate dentară;
- dereglări ale ciclului menstrual sau lipsa menstruației la fete/femei;
- probleme de concentrare și de focalizare a atenției;
- îndrăgostirea, care poate declanșa o creștere a presiunii de a se conforma standardelor de frumusețe & atractivitate.
Vorbește cu medicul de familie!
Dacă recunoști simptomele unei tulburări de alimentație la tine, la partenerul tău de viață sau la copilul tău, o intervenție de specialitate multidisciplinară - medic, nutriționist și psiholog - ar putea să scurteze foarte mult drumul către starea de echilibru. Și, chiar dacă pare o investiție mare, costul emoțional și financiar este mult mai mic pe termen lung.
O vizită la medicul de familie poate să fie startul pentru obținerea unor trimiteri către medici de specialitate, dar există și numeroase clinici private care oferă servicii multidisciplinare de evaluare și intervenție în probleme de nutriție. Site-ul APPTA (Asociația pentru Prevenirea și Tratamentul Tulburărilor de Alimentație) poate fi, de asemenea, un bun start pentru documentarea subiectului.
Liviu015 11.12.2023, 14:29
Fetele cu silueta... baietii cu muschii...