Până la judecata din instanță, respectiv cea de apoi, prima care sare-n ochi e judecata vecinilor. A oamenilor de rând. Cele două cazuri puse față-n față arată nu doar o adaptare unică a societății rurale, care se pliază pe noile reguli de distanțare și reușește, totuși, să-și omagieze vecinul și ruda.
Ci și validarea vecinului știut de cinstit, dar pierit, și ocara adusă celui care, până la o eventuală decizie contrară a justiției, este cel care a infectat un spital întreg, după ce a mințit că n-a fost în străinătate.
Până azi, Libertatea n-a dorit să-i facă public numele lui Nelu Lupu, angajat ADP Sector 4 și fost director adjunct al Poliției Capitalei.
În ultimele zile, după externare, numele acestuia a apărut în presă, iar polițistul a intrat chiar și-n direct la TV, fiind citat de Realitatea Plus. Lupu fusese numit și înainte, în perioada în care se afla internat la “Gerota”. Pentru majoritatea, identitatea sa nu mai e de multă vreme una secretă.
Pe domnul de la Neamț îl chema tot Lupu. Nu chiar Nelu, ci Ion. Dar de la gura Arieșului, pe Dâmbovița ori Bahlui, cele două prenume se contopesc și se confundă mai presus de ceea ce scrie în buletin.
“Stimați târpeșteni, satul nostru a pierdut un om de nădejde astăzi, domnul Ion Lupu.
Trupul lui a pornit din Iași spre biserica din sat.
Soția sa, Elena Lupu, mi-a cerut să vă transmit rugămintea ei ca în momentul când ajunge trupul soțului ei în sat (în jurul orelor 17.30-18.00) să ieșim la poartă cu o lumânare aprinsă pentru sufletul consăteanului nostru Ion Lupu”, a scris pe Facebook viceprimarul comunei Petricani, care înglobează și Târpeștiul.
Vestea s-a dus rapid, informația circulă acum și fără șezătoare. Chiar dacă nimeni n-a reușit să fotografieze momentul – asta și din cauza restricțiilor.
Există, în schimb, o poză făcută, în grabă, de un vecin surprins că bucureșteanul Nelu Lupu a revenit acasă. Ar putea fi publicată, cu fața blurată, pentru a pune față în față cele două momente, separate de sute de kilometri, de-un suflet și de-o minciună.
Însă nu ar fi cinstit pentru gestul solemn al oamenilor de la Târpești, care nu și-au condus consăteanul pe ultimul drum.
Ci s-au făcut, singuri, drumul său către neuitare.