El te întreabă ce faci. Îi răspunzi sec: la televizor. El râde: toți românii se uită la televizor. L-ai mințit: stai la televizorul cu sonorul tăiat, dar cu o carte* deschisă pe genunchi. Auzi în telefon o voce de la televizorul său, rușii trag cu rachetele. Nu-i momentul…
El își amintește ziua de 22 decembrie, era de serviciu la dispeceratul Oțelăriei 3, când s-a anunțat la radio că Ceaușescu a căzut și un coleg de-al său s-a hotărât: „Frate, io plec acasă, la familie, că vin rușii!” N-a fost singurul, au plecat mai mulți acasă, pentru că veneau rușii, ce mentalitate, ce manipulare! – râde și așteaptă ca să râzi și tu. Ai putea să-i faci pe plac, dar cauți cu privirea un fragment puternic cu care să-ți începi lectura:
„Și totuși, nici măcar Putin nu a renunțat cu totul la dimensiunea europeană a geografiei ruse. Dimpotrivă, concentrarea asupra Ucrainei ca parte dintr-un efort mai vast de refacere a sferei de influență rusești în zonele învecinate Rusiei, demonstrează dorința lui Putin ca Rusia să se ancoreze în Europa, fie și în termeni nedemocratici. Ucraina reprezintă statul-pivot care în sine și prin sine transformă Rusia. Simpla independență a Ucrainei ține Rusia în mare măsură în afara Europei…”
Ce tare este Kaplan! Cartea a publicat-o în 2012, înainte ca Putin să anexeze Crimeea. Asta ar trebui să-i spui: cine-i Kaplan, cum analizează influența geografiei asupra istoriei și destinului unor popoare, în cazul ăsta rușii, un capitol întreg este despre Rusia, nu-i o speculație cu geografia care a influențat destinul popoarelor, Kaplan s-a documentat serios, ai citi cartea cu vreo cinci ani în urmă, dar de două zile tot citești și recitești capitolul despre ruși, ca să înțelegi cine sunt rușii, parcă ai presimțit că rușii vor ataca Ucraina, „statul-pivot”, ei uite că au năvălit, dar n-ai curajul să-i citești.
El vorbește despre comoditatea românilor, ne instalăm la televizor în momentele importante ale istoriei, așa s-a întâmplat și pe 22 decembrie, am stat cu ochii beliți la TVR, numai el a rămas la Oțelăria 3, colegii săi au fugit acasă, vin rușii! Râde de unul singur.
Tu îl întrebi ce ar trebui să facem acum, când Putin a invadat Ucraina? El zice că, dacă vor veni rușii, o să se ducă să ceară un AKM, să-și apere glia, în războiul de gherilă. Vorbești prostii! – îți vine să-i tai avântul, știe și el că nu se va întâmpla asta, dar începe să-ți povestească despre armata făcută la Grăniceri, aoleu!, un an și patru luni, tu ai făcut la Marină, nouă luni, nu poți să-l asculți, te întrebi dacă fragmentul ăsta i-ar plăcea să i-l citești:
„Dacă Ucraina s-ar întoarce sub dominația rusească, alți 46 de milioane de oameni s-ar adăuga pe harta demografică orientată spre Occident a Rusiei, care ar deveni dintr-o dată o provocare pentru Europa. În cazul acesta, Polonia, care este și ea râvnită de Rusia, ar deveni „pivotul geopolitic” în jurul căruia s-ar hotărî destinul Europei Centrale și al Europei Răsăritene, prin urmare și cel al Uniunii Europene înseși. (….) Destinul unor țări precum Polonia și România atârnând și ele în această balanță.”
Doamne, după Ucraina dacă vine rândul României?… El sfârșește de povestit cu armata lui la Grăniceri (ai auzit povestea de zece ori în cei 30 de ani de când sunteți prieteni) și te întreabă ce ai de gând să faci dacă vin rușii. Nu te lasă să-i răspunzi, se hlizește și răspunde în locul tău: „Te angajezi cultivator de tutun pentru că ăștia sunt scutiți de armată, faci țigări pentru armată!” Râde. Râzi și tu. Râdeți ca doi boșorogi.
AMR până la pensionare
Îi sugerezi să-și vadă de muncă, mai are puțin până pensie… I-ai ridicat mingea la fileu: deja are un AMR (Au Mai Rămas…) pentru pensionare, anul viitor în noiembrie va face 35 de ani de muncă, nici o zi în plus nu va mai sta în sistem, s-a săturat de rigiditatea sistemului, de target, de reguli, de proceduri, s-a împuțit munca, nicio zi în plus, s-a scârbit, înjură șefii, abia așteaptă pensia, chit că va muri de foame, dar nu mai vrea să audă de muncă… Dacă-l oprești și-i citești? Dă-o dracului de pensie, ascultă ce scrie Kaplan!
„Puterile terestre sunt într-o permanență nesiguranță. Fără protecția unor mări, ele sunt constat nemulțumite și simt nevoia de a se extinde, ca să nu fie, la rându-le, cucerite. Acest lucru este valabil mai ales în cazul rușilor, ale căror teritorii vaste și plate sunt lipsite aproape cu totul de un prag natural care să le protejeze cât de cât. Teama rușilor de dușmanii de pe uscat este o temă principală în istoria lor…”
sau
„Frigul intens pare să le fi dezvoltat rușilor o capacitate de a suferi, un anume comunitarism, ba chiar o dorință de sacrificare a individului pentru binele comun. (…) Comunismul rusesc precum și o anume nepăsare față de libertatea personală își au rădăcinile în peisajul acesta eminamente friguros. Defrișarea terenurilor, construirea de biserici și fortificații pe câmpia înghețată, plus intonarea de rugăciuni ortodoxe – toate ilustrau acel comunitarism sfâșietor de inimi…”
Ți-a pierdut speranța! Până ai să apuci să-i citești câteva ceva despre rușii din cartea lui Kaplan, armata lui Putin va intra în Kiev. Ce dorință absurdă, să-i citești despre ruși dintr-o carte, când toată lumea stă cu ochii pe ruși la televizor sau pe net! Ești caraghios! Și dacă o să-i citești, ce-o să-i dovedești? Că ești deștept? Că știi cine sunt rușii și de unde se trag?
Una este să mori prost și ignorant și alta este să știi pe ce lume trăiești, chiar dacă te calcă un tanc rusesc! Ce te-a apucat tocmai acum cu ce-a scris Kaplan! Bagă o postare pe FB cu volumul lui Kaplan să vezi câți te bagă în seamă! Oamenii vor fapte, certitudini, speranțe, proiecții luminoase, estimări optimiste, este război, America și UE trebuie să-l oprească pe Putin, n-au nevoie de istorie, de geopolitică, lumea e plină de păreriști care au citit o carte și-și dau instant cu părerea!
Ăsta e refugiu tău din calea războiului: cartea? Nu poți te ascunzi în codru, ca străbunii tăi din calea tătarilor, ci te retragi tot într-un fel de „codru”: cartea! Ieși din carte și trăiește ce vezi la televizor, pe net, pe FB!
Îți iei inima-n dinți, fie ce-o fi, și-așa ziua asta este compromisă, neagră, eșuată, și îl întrebi dacă a auzit despre Robert D. Kaplan, un american, istoric, ziarist…
– Vrei să-mi citești?
– Da, răspunzi cu inima strânsă.
– Știi ce, mai bine citește-mi ceva de Cehov! Eu n-am citit niciodată Cehov. Nu contează din ce piesă, dar să fie Cehov!
Închizi cartea lui Kaplan, închizi și televizorul, cauți cu privirea un Cehov în bibliotecă, ai să-i citești din „Trei surori”, la Moscova!, la Moscova!, până ai să cazi lat de oboseală, până vin rușii!
* „Răzbunarea geografiei”, de Robert D. Kaplan, traducere de Mihnea Gafița, Editura Litera, 2015. Citatele sunt extrase din capitolul „Rusia și Heartland-ul independent”.
Foto: Hepta