Cum să vorbim despre Gaza? Irelevanța europeană și irelevanța românească

Controlul guvernamental e dublat de comportamentul monopolistic din zona comunicării. Nicăieri nu s-a văzut mai clar cât de aberant e să ai spațiul public de expresie complet privatizat. Luni bune, Facebook a ascuns practic știrile, părerile despre ce se întâmplă în Gaza. Așa cum a descurajat opiniile care nu erau pe linie despre Ucraina.

Politicienii noștri, dar și cei europeni sau americani au abordat în covârșitoare majoritate o linie dură de afirmare a sprijinului și punct. În cazul Ucrainei, ținem cu invadații, în cazul Gaza, ținem cu invadatorii. Evident că nu e nicio morală în asta, e o politică a alianțelor. Deci cine vă ia cu argumente morale, cum că unii reprezintă „binele”, e din start dubios.  

Și în România, și în Vest au existat de la început voci care au criticat răspunsul disproporționat al Israelului. După un atac oribil al Hamas – aici nu e nicio îndoială, nu agreez nicio formă de relativizare a ceea ce s-a întâmplat în 7 octombrie anul trecut –, ofensiva din Gaza a adus peste 35.000 de morți, peste 70% fiind femei și copii. Cea mai mare greșeală este să stăm să comparăm crimele. Nu există comparație între oribil și oribil.

Există însă comparație între atitudinile pe care Vestul și aliații noștri le au în diferite situații. Poți compara cum Putin este imediat acuzat de crime de război, în timp ce cu Netanyahu, toți liderii noștri s-au înghesuit să se pozeze. Sigur că cele două războaie sunt tot ce poate fi mai diferit, dar aici vorbim despre judecățile morale cu care suntem asfixiați zilnic – nu e de ajuns să susții o parte, trebuie un soi de justificare divin-militară pentru a avea o opinie.

Recomandări

Tânărul din Sibiu care și-a omorât iubita le-a spus anchetatorilor că era drogat şi gelos. Filmul crimei

O comparație poate fi făcută, în ciuda diferențelor: acești lideri, și Netanyahu, și Putin, încurajează tot ce înseamnă extremă dreapta în Europa, asta în timp ce îi acuză pe opozanți de „fascism”. Mulți oameni de stânga, recunoscuți tocmai pentru criticile la adresa derapajelor fasciste, sunt acum acuzați de antisemitism și fascism. Perversiunea nu se oprește aici. Pentru că orice opinie nepopulară (în România și dacă ceri mărirea salariului minim ești putinist) este instant băgată la grămadă ca fiind împotriva României-NATO-UE etc.

Studenții din zeci de universități americane (cu unele extensii și în Europa de Vest) protestează împotriva crimelor de război din Gaza. Mișcarea lor a fost esențială, pentru că a scos din tăcerea conformistă mijloacele de informare foarte populare. 

Dezbateri intelectuale au început și în România, în aceste săptămâni. Un articol corect al lui Vladimir Borțun îndemna la o poziție clară în fața ororilor care se întâmplă în Gaza. O replică a lui Florin Poenaru ridica destule întrebări incomode la care trebuie să răspunzi chiar dacă susții cauza palestiniană. 

Ce nu trebuie făcut este să începem iar un joc moralist: fii cu noi sau ești criminal ori de ce taci?, ești vinovat! În România, tăcerea e de multe ori derută sau lipsă de interes. Până și intelectualii informați au început să dezbată când „s-a dat voie” în presa mainstream – când în ziare precum The Guardian sau Le Monde au început să apară opinii clare împotriva comportamentului Israelului. Același lucru s-a întâmplat și în cazul Ucrainei, unde luni bune ni s-au vândut basme cu un croitoraș viteaz care rezista singur împotriva căpcăunului.

Recomandări

Cum se folosea Securitatea de copii pentru a controla sistemul de învățământ. Fenomenul elevilor informatori din România comunistă

Și în războiul din Ucraina, și în cel de după 7 octombrie, specifică a fost tocmai deruta de aici, de la periferie. România era la marginea marginii, singura politică era să nu dea din plisc și să suporte costuri. Slăbiciunea Europei prinsă într-un joc peste capul ei, slăbiciunea vocilor pacifiste, isteria militaristă și belicoasă ale unor lideri liberali, social-democrați sau ecologiști ne prezenta, de fapt, un adevăr dur: suntem într-o Uniune Europeană prea puțin suverană. Iar România e la marginea acestei Europe puse într-o lumină dureros de adevărată: lipsă de relevanță în noua luptă de restabilire a unor poli de putere, SUA vs restul lumii.

Avem alegeri europene, câțiva lideri (Sanchez în Spania, mai ales) încearcă să oprească un soi de ridicare din umeri europeană, dar, în general, aceste chestiuni nu contează pentru marele public. Nici susținerea Ucrainei – fără măsuri reale compensatorii pentru crizele sociale generate în păturile precare sau de mijloc – nu mai are niciun sens pentru marele public.

Întorcându-ne la Gaza, nu trebuie să uităm de comportamentul israelian din Cisiordania, care trebuia de foarte mult timp condamnat ferm internațional. Iar acum, da, niciun lider politic n-ar mai trebui să pună în față discursul cu „aliații strategici” fără să aibă în vedere argumentele puternice aduse împotriva Israelului, acuzat oficial de genocid în Gaza.

Recomandări

Cum a așteptat Ucraina asaltul rușilor în Harkov. Dezvăluirile unor soldați ucraineni despre scenele haotice de pe front

Care sunt pericolele? Sunt evidente și vin tocmai din confuzii ideologice majore. Din ură față de arabi, formațiunile de extremă dreapta din Europa și SUA au devenit foarte pro-israeliene, deși au un trecut oribil de provocare antisemită. Până și în România, AUR a fost într-un fel atestată ca formațiune acceptabilă (deși e plină de adoratori ai legionarilor, cel puțin pe parte intelectuală) după întâlnirea de la Ambasada Israelului. Deci da, culmea e că politicile lui Netanyahu în Europa și SUA se aliază cu extremiști de dreapta și acuză stângiști de „antisemitism”!

Contractul capitalist liberal suna cam așa: îmi iau în freză cel mai dur tratament economic, dar măcar am voie să dau din gură tot ce vreau eu. Realitățile războiului ne amintesc altceva: că acele crize economice dublate de război îți închid gura de nu te vezi. Acum și cu ajutorul mogulilor digitali.

Alegeri europene fără pic de dezbatere

Avem niște alegeri europene care au fost complet ascunse de ciorăvăielile aduse de alegerile locale. Orice dezbatere despre ce vrem ca europeni a fost distrusă. Două partide mari din familii diferite, PSD și PNL, ne propun liste comune. Iar von der Leyen deja a început să dea semne de prietenie către liderul ultraconservatorilor, Giorgia Meloni, doar ca să fie ea aleasă. Deci te poți duce să votezi antidreapta și ai parte ca rezultat de cea mai de dreapta combinație. E evident că aberația e maximă și e produsă tocmai de nevoia de blat și de aranjament preelectoral.

(Faptul că stânga și dreapta au intrat în astfel de confuzie le arată unora că ar fi devenit irelevante separările ideologice. Nu, sunt importante, de aia sunt și subminate diferențele, sunt rezultatele unor decenii de bagatelizare a diferențelor. Stânga plătește pentru neglijarea misiunii de redistribuire și de negociere de clasă. Iar dreapta extremă profită de stupizenia istorică neoliberală de a fi obsedată tocmai de distrugerea stângii din care vizibile au rămas rămășițe progresiste insulare și cam atât.)

Gaza e un semnal roșu că suntem „prea la margine” pentru a mai avea păreri. Sentimentul de slăbiciune transmis e maxim. Subiectul Gaza sau subiectul Ucraina era o bună ocazie de a discuta nu suveranismul pe gospodării naționale, ci un oarecare suveranism european, o renegociere a poziției față de ceea ce se cheamă Sudul Global (toate acele state care încet, dar sigur se constituie într-un pol alternativ la dominația americană). 

Se evită orice discuție incomodă. Iar asta nu are drept rezultat decât triste campanii anti-vrăjitoare pe rețelele de socializare. Ba ești cu Gaza, ba împotrivă, ba ești sexomarxist, ba împotrivă, ba tot felul de alte prostioare care împart lumea într-un fel de popor mai stupizel conspiraționist și un popor mai „conectat” la valorile vestice. Neputința de acum nu vine de la neconectare, ci de la o provincială ultraconectare – nu spunem nimic fără aprobare!

Să spui că ce se întâmplă în Gaza e anormal, să îl critici pe Netanyahu ca și pe Putin, să critici formele de susținere militarist coruptă ale Ucrainei, toate astea ar trebui să fie normale, nu probe de „comportament civic dubios”. Ba chiar, în unele locuri din Vest au ajuns la acuzații directe de „susținere a terorismului” sau antisemitism pentru protestatari care susțin cel mai corect lucru: opriți omorul! Am pierdut busola politică total dacă uităm că toate aceste războaie produc, înainte de toate, mii de victime nevinovate. La noi, a plouat cu strategi care nu se mai uită la victime, caută eroi și demoni, lupte între bine și rău, Zelenski vs Putin etc.

Oricât de irelevantă ar fi o voce  sau alta din România, să spui că trebuie oprit urgent un măcel precum cel din Gaza este necesar măcar pentru echilibrul civic de aici.  

Urmărește-ne pe Google News