„Totul stă să explodeze!”, crede scriitorul Vasile Ernu. Demonstrațiile din ultimele seri nu pot fi diminuate prin raportarea strictă la numărul miilor de oameni din piețe. Ei vorbesc în numele ostilității a milioane care-s împotriva prelungirilor restricțiilor. După cum există o altă parte uriașă a societății care acceptă măsurile. Și acești oameni, egali în drepturi cu primii, sunt nemulțumiți.
În fond, suntem cele două aripi de nedezlipit ale aceleiași păsări închise. Toți suntem iritați cu viața pusă în paranteze vreme de un an. Ce e de făcut?
Responsabilitatea este, în primul rând, la cei aleși de către oameni. La politicieni. PNL, USR și UDMR sunt în favoarea măsurilor, AUR și PSD, împotrivă.
Așa cum observă Ernu făcând o paralelă cu Pogromul de la Chișinău, nu pentru că demonstrațiile ar fi în sine periculoase, ele sunt democratice și utile societății, ci pentru că radicalismul, dezinformările, etosul dihoniei și extragerea autorității sunt vizibile peste tot. Situația poate degenera în absența implicării curajoase a celor responsabili.
În primul rând e nevoie de dialog. Căci explicațiile, termenele clare pentru ieșirea din restricții și asumările unor oameni concreți, ministrul Vlad Voiculescu unde e?, sunt fundația care ne lipsește.
Mai multe țări europene au dat cetățenilor un orizont clar, ceea ce tot solicită și la noi specialiști precum profesorul clujean Cherecheș. Pe care nu-i aude nimeni din Guvern.
În loc să-și asume vestea proastă și clară a unor luni în care va fi mai rău înainte de a fi mai bine, actuala coaliție guvernează ca și cum ar vrea să câștige perpetuu alegerile pe Facebook.
Guvernul Cîțu și președintele Iohannis sunt în căutarea unei înșelătoare „majorități zilnice”. Într-o astfel de situație de criză, nu ai cum să mulțumești pe toată lumea. Iar pandemia nu va dispărea decât după vaccinare și după reducerea curbei pe cale statistică, nu prin plebiscit.
Putem vota în fiecare zi: „Pleacă, Covid!” și el va fi tot acolo dacă nu luăm măsurile pe care știința și istoria propriei suferințe colective din ultimul an ni le arată ca fiind corecte. Să faci ce știi că e necesar și să o faci sacrificând imaginea e o treabă de om de stat. Populismul duce pe drumul dureros al Braziliei, care și-a afectat nu doar țesutul social, familiile care au pierdut sute de mii de morți, ci și economia, altădată un reper.
Acum 240 de ani, filozoful și politicianul Edmund Burke era ales de cetățenii din Bristol să le protejeze interesele în Parlamentul britanic. Relația sa cu oamenii care i-au dat votul a fost una lipsită de obediență. Tocmai de aceea, a marcat istoria democrației reprezentative. Burke le-a scris alegătorilor că nu va face mereu ce vor ei pentru simplul motiv că „m-ați ales nu doar pentru hărnicia mea, ci și pentru discernământul meu”.
Politicianul care își sacrifică judecata în favoarea opiniei voastre vă trădează, în loc să vă slujească.
Edmund Burke către alegătorii săi:
Care este discernământul politicienilor noștri acum? Unii sunt în piață, alții pe televizor și aproape toți pe Facebook. Dar numai cei care măsoară acum realitățile, estimează consecințele și au curajul să vorbească pentru toți oamenii, fără să le cerșească aplauzele, aceia își merită votul.