UE pe care o știți va semăna cu altceva. Ce efecte are „prostirea de extremă dreapta”, dar și „politica de popotă NATO”

Da, se cam năruie pilonii groși ai lumii noastre de ieri. Sau se schimbă până la irecognoscibil vechea lume. Ce nu a spus Von der Leyen în discurs e că afirmația ei e valabilă mai ales pentru Uniunea Europeană. Dependențele de gaz ieftin de la est și de securitate de la Vest au intrat într-o mișcare aiuritoare centrifugă.

Prostiile lui Rareș Bogdan

Să ne uităm în primul rând la discuțiile de lângă fiecare dintre noi. Pe de o parte, diverși oportuniști alimentează un discurs ridicol cu două lumi diferite: pe de o parte un popor speriat că îi va da UE să mănânce praf de greieri, o tâmpenie cu care o țin langa și politicieni ca Rareș Bogdan, și RTV, și alți astfel de emițători.

E o luptă imaginară între mâncători de greieri (un alt nume pentru așa-zis progresiști și europeniști) și popoarele care vor autonomie, suveranitate și să mănânce ceafă de porc cu mici. 

Acest discurs a prins, îl auzi în fiecare colț, și nu arată decât cât de mult se va tot duce sentimentul antisistem într-o direcție stupid-conformistă.

Ați observat că mai toți suveraniștii, naționaliștii, antiglobaliștii n-ar zice nici pâs împotriva bogătanilor care sunt lângă ei? Ei au învățat de la Hollywood ceva vag despre Matrixul corporațiilor pe care nu le mai vor, dar pe care nici nu știu să le taxeze, nici nu știu să le atace eficient. 

Prostirea de extremă dreapta

Această prostire ideologică spre extrema dreapta se simte deja în alegerile europene: în tot mai multe țări, războiul declanșat de Putin aduce la putere… putiniști pur sânge. Da, adică fix neoconservatori cu idei puține, fixe, și mai ales cu încrederea că oligarhii naționali pot salva lumea de oligarhi globali. 

Probabil cea mai lucidă minte de după războiul Rusia-Ucraina, Wolfgang Streek, a mai scris o analiză teribilă despre cum există niște tendințe contradictorii în UE care se pot dovedi fatale acestei organizații. Nu înseamnă că dispare UE mâine-poimâine, ci doar că se schimbă într-un asemenea ritm de nu vom mai ști cu ce semănăm.

Adio nucleului franco-german?

Principala observație a lui Streeck ține de nucleul puterii în UE, care până acum era conglomeratul de interese și forță economică franco-german. De altfel, de la Franța și Germania postbelice a început totul. Ei bine, acum interesul și nucleul suferă fisuri, se dizlocă. Germania se orientează către un nucleu nou, unul în care e implicată Polonia și, în general, blocul estic european, recunoscut pentru fidelitatea proamericană, stilul sălbatic de a proteja capitalul și de a-și sacrifica propriii cetățeni, dar și noi ambiții de mărire militară în opoziție cu „ursul amenințător din EST”. Amenințarea cu tăierea fondurilor pentru Ungaria face parte din această tendință de disciplinare a Estului și de încărcare a lui cu responsabilitatea „securității”. 

Nu înseamnă că națiuni puternice precum Franța zboară din schemă, ci înseamnă că în UE apar tendințe contradictorii care o pot arunca în decizii fatale: cel mai puternic exemplu e dorința de expansiune în Est și de satisfacere a impulsurilor americane. Asta în contradicție cu urletele cetățenești pentru trai decent și calmarea sancțiunilor și măsurilor de război care strică echilibrul cotidian.

Vasalizarea UE față de aripa militară a SUA

Pe lângă această mișcare tectonică importantă, echivalentă cu o vasalizare pe față a Uniunii Europene față de o politică americană militar-rudimentară – ăia buni și democratici se bat cu tot restul lumii cel rău -, mai sunt și alte consecințe interesante. 

În primul rând, cei care se dădeau „progresiști” și „verzi” au intrat și ei într-o nouă eră a unui discurs prorăzboi deșănțat. Rar mai găsești un ecologist care să nu fie și prorăzboi. E clar că eticheta de „progresist” era lipită aiurea de tot felul de neoliberali ecologiști, însă acum eticheta e chiar contrară conduitei lor ultraoportiuniste. Pe scurt, s-a produs o uniune între blocuri ultraconservatoare (doar în Polonia nu conduc cine știe ce progresiști europeni luminați!) și blocuri oportunist-afaceriste, care se camuflau până acum prin peisaje feerice cu mori de vânt. Ăștia toți își închipuie că lupți cu Putin tremurând lângă calorifer. 

De partea cealaltă, sunt mase largi nedumerite care nu vor trece prea ușor peste o realitate simplă: i-am sancționat pe ruși și suntem și în prag de recesiune, și în plină criză a energiei etc. Nu există politicieni care să le explice realist situația. Există doar clovni care profită să le alimenteze furia legitimă cu povești idioate despre greieri prăjiți.

Sunt dintre aceia care cred că nu poate exista salvare de criza climatică fără măsuri sociale serioase și fără câștigarea suportului popular pentru marea tranziție. 

Dacă nu exista, Putin trebuia inventat

Mă uit din nou la discursul lui Von der Leyen și nu văd decât un trist oportunism amestecat cu neputință. Pe de o parte, anunțăm luptă eternă cu Rusia, anunțăm fermitate antichineză, toate desprinse parcă din foile vreunui think-tank american fanatizat prorăzboi. Nicio soluție realistă împotriva iernii care bate la ușă. Mai mult, se tot propun economii pentru toată Uniunea – toți trebuie să mai închidem din becuri. Ceea ce e chiar ridicol. Mă rog, nu mai ridicol decât să bagi la înaintare și aburelile cu tranziția către energia din hidrogen, tehnologie (promițătoare) încă departe de concretizare pe care Von der Leyen o vântură de parcă mâine-poimâine vom umbla toți cu gălețile de hidrogen prin ogradă. 

Uniunea Europeană trebuie să facă economii de energie în mod progresiv! România este o țară a economisirii deja. România era oricum pe harta riscului de sărăcire și înainte să intre pe piața liberă de energie în care ne-au aruncat guverne iresponsabile. 

Apoi, este incredibil cum se tot pune accentul pe consumul domestic: de aici începe manipularea. Țările dezvoltate inegal din UE trebuie să fie tratate diferit. Nu asta înseamnă echitate inteligentă, adică altceva decât egalitate? România are nevoie de producție ca de aer, are nevoie de replanificarea industriei și de dezvoltare. 

Consumul de energie trebuie discutat în termeni de mari consumatori din economie, nu în termeni de cine face duș mai mult sau cine lasă apa deschisă când se spală pe dinți. 

Ar trebui totuși niște limite în ridicol, mai ales când, în paralel, industria agricolă urlă după fertilizatori, industria mașinilor urlă după piese, industria high-tech după componente diverse etc.

Cum am tot spus-o, există mari profitori ai acestor crize. Poți oricând scrie o listă cu ei. În frunte stau cei care vând combustibili fosili și care nu sunt taxați cum trebuie. Apoi samsari de energie electrică, cei care fac bani din sărăcime stoarsă până la ultimul bec. 

Mai sunt speculanții cu mărfuri diverse în funcție de blocajele în circuitele globale. Pentru ăștia Putin a fost mană cerească. Trebuia inventat. Tot ei te vor face „putinist” și „comunist” dacă ceri intervenția fermă a statului, taxare serioasă, naționalizare etc. Însă acestea sunt cereri de bun-simț. Nu se poate să vină liderii pe rând să ne spună că trăim crize nemaivăzute și apoi să ia fix măsuri de ne-criză. 

Din nou, Europa de Est se distinge printr-o militarizare a discursului și printr-o nepăsare teribilă față de propriile popoare. Așa arată ceea ce se chema cândva „butoi cu pulbere”. Și, dacă ați urmărit-o pe Von der Leyen, așa arată discursul unui lider al unei organizații care își pierde accelerat din vechea relevanță și devine un soi de popotă a NATO.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE