Gyenes a reuşit să încheie raliul, din totalul de 13 probe speciale, pe primul loc la clasa Maraton (la această categorie nu este permisă schimbarea propulsorului de-a lungul celor două săptămâni) şi pe locul 18 la general. În clasamentul Amatorilor (acest clasament se adresează concurenţilor care nu sunt piloţi oficiali ai nici unui constructor), riderul a terminat pe locul 4. În topul piloţilor care au folosit motocicletele cu motoare mai mari de 450 cmc, sătmăreanul se află pe locul 3.
Marcel Butuza a încheiat cea mai dificilă competiţie din cariera sa pe locul 6 la Maraton şi pe 59 la general.
Libertatea: Acum, când aţi ajuns la finalul raliului, şi vă pregătiţi pentru revenirea în România, cum priviţi Dakar 2011?
Mani Gyenes: Comparativ cu 2007, când am participat la primul Dakar, acesta mi s-a părut mai dificil. Atunci nu aveam experienţa de acum, iar raliul a măsurat în total cu 1.000 de km mai puţin decât cel din 2011. În plus, în America de Sud, condiţiile sunt diferite. Aici, raliul este mult mai obositor pentru că avem etape de legătură foarte lungi. Am mers aproape în fiecare zi sute de kilometri până la startul pe proba specială.
Marcel Butuza: Toţi concurenţii privesc Dakar 2011 ca fiind cea mai grea ediţie de la mutarea raliului din Africa în Argentina şi Chile. Pentru mine a fost cel mai dificil raliu în care am concurat. Am avut o probă specială, unde foarte mulţi dintre noi ne-am depăşit limitele. La revenirea din Chile în Argentina, după ce am fost în Anzi la -3˚C, am concurat în proba specială la peste 40˚C, iar eu am ajuns într-un canion cu câţiva concurenţi de la quad. În canion era foarte cald, piatra şi nisipul erau extrem de încinse şi m-am chinuit foarte mult timp să scot motocicleta.
Care a fost pentru voi cea mai grea probă specială?
Mani Gyenes: Pentru mine, cea mai grea zi a fost cea de 7 ianuarie, când eram în Atacama şi am avut 456 de km de probă specială cu multe dune, piatră şi praf.
Marcel Butuza: Au fost multe probe grele, însă penultima a fost cea mai dificilă. Am parcurs 555 de km cu noroi, foarte mult nisip ud, care se lipea de motocicletă, a fost şi fesh-fesh (n.r. nisip foarte fin). După primii 20 de kilometri eram cu toţii extenuaţi.
Marcel Butuza, ai fost dezavantajat încă din prima zi de poziţia la start. Cât de dificil a fost raliul din acest punct de vedere?
Am avut numărul de concurs 80 şi încă din prima zi am plecat după primii 70 pentru că s-a pornit în ordinea numerelor. Este foarte greu pentru că deja traseul se strică după ce trec primii 30-40 de concurenţi. În plus, sunt multe urme, pentru că nu pleacă doar motociclete în faţa ta, ci şi quaduri.
Victoria din acest an de la clasa Maraton este a doua pe care Vectra Racing o obţine în Dakar?
Marcel Butuza: Da, în 2009, Frans Verhoeven, care pe atunci era coechipierul nostru, a câştigat Dakar-ul la clasa Maraton şi a fost o performanţă extraordinară pentru o echipă din România. Anul acesta, Mani a mers foarte bine şi a reuşit să câştige la Maraton. Amândoi am avut noroc cu cei doi colegi din echipa de asistenţă, Liviu Butuza şi Romeo Duicu, făcându-şi extraordinar de bine treaba. Datorită lor am reuşit să ajungem la finiş şi ţinem să le mulţumim pentru tot efortul depus în cele peste două săptămâni.
Ce planuri aveţi în acest sezon?
Marcel Butuza: Vom încerca să concurăm la cât mai multe etape din Campionatul Mondial de Rally-Raid.