Gabriel Liiceanu nu-l menajează pe Călin Georgescu. „Stalin, Hitler și alții asemenea care au populat istoria omenirii nu erau psihotici, nu delirau”

„Are caracteristici de psihopat”

După ce săptămâna trecută, Gabriel Liiceanu mărturisea „că îi este frică” de ascensiunea lui Călin Georgescu, într-un nou text, acesta subliniază: „Îmi e teribil de frică de un om care nu mai are capul pe umeri, fără să știu unde-l are sau dacă l-a avut vreodată”.

Filozoful este șocat de discursul candidatului la alegerile prezidențiale, care a obținut cele mai multe voturi în primul tur.

„Cu-adevărat mă stupefiază el, omul care cere un vot propunând, în locul unui proiect electoral, un balamuc verbal, o vomă care se prelinge scârbavnic și grandoman în urechile tuturor. Niciodată cuvântul român n-a fost mai cu sârg gargarisit, mai jalnic târnosit într-o asemenea mâzgă lingvistică.”, scrie Gabriel Liiceanu.

Filozoful spune că a apelat la un prieten psihiatru, căruia i-a trimis afirmațiile controversate ale lui Călin Georgescu.

„Dragul meu, omul nostru, din punct de vedere psihiatric, are caracteristici de psihopat. Spre deosebire de psihotic, psihopatul nu poate fi tratat.

Stalin, Hitler și alții asemenea care au populat istoria omenirii nu erau psihotici, nu delirau. Erau psihopați. Însă spre deosebire de Stalin sau Hitler a căror psihopatie gravita în jurul unei ideologii, candidatul nostru e psihopat în termeni ezoterici, e fascinat de ocultism, de antivaccinism și de pseudoștiință. Nu are ideologie.

Recomandări

Când te naști în iesle, șansele să mori crucificat sunt mari sau scurtă istorie a sărăciei

Psihopat fiind, are și valențe de escroc cabotin, care își pune bine în scenă psihopatia de sușă grețos-naționalistă.”, i-a răspuns psihiatrul.

Acesta avertizează și asupra pericolului manipulării candidatului surpriză, Călin Georgescu, din primul tur al alegerilor prezidențiale.

„Psihopații nu sunt doar periculoși pe cont propriu. Sunt cu atât mai periculoși cu cât sunt și vulnerabili, adică lesne manipulabili și instrumentalizabili, ușor de folosit, în psihopatia lor, de către profitori lucizi.”, a adăugat psihiatrul.

„O înjosire a rațiunii”

În continuare, Gabriel Liiceanu a esențializat diferențele dintre psihotic și psihopat astfel: psihoticul trăiește „episoade în care pierde contactul cu realitatea”, având halucinații, deliruri sau gândire dezorganizată. Deși percepțiile sale sunt distorsionate, nu este agresiv și poate fi tratat medicamentos.

În schimb, psihopatul, „încadrat la tulburările de personalitate antisocială”, este lipsit de empatie, manipulator, calculat și „primejdios”. Acesta planifică acțiuni egoiste fără remușcări, folosindu-se de escrocherie, amenințări sau violență pentru a-și atinge scopurile.

„Omul nostru nu era încadrabil clinic, ci doar dotat cu structură de psihopat. Dar chiar și așa, m-am întrebat, de vreme ce au avut acces din timp la gândirea astfel exprimată a personajului care dă foc țării, cum se face că instituțiile statului i-au lăsat drum liber spre vârf?

Recomandări

Sute de mii de oameni stau în frig, dar Tiraspolul refuză ajutorul Chișinăului și gazele de pe piața europeană: „Moscova este în spatele deciziei”

Nu e oare firesc să ne fie teamă că o țară întreagă riscă să locuiască în curând în mintea unui asemenea om care, în plus, grație aplicațiilor digitale și poate și inteligenței artificiale, a beneficiat și de dibăcia cu care ele pot influența alegătorii?”, se întreabă retoric filozoful.

Mai mult, Gabriel Liiceanu avertizează asupra consecințelor succesului unui astfel de personaj.

„Dacă vreau să consider psihopatia nu din punct de vedere psihiatric, ci filozofic, aș spune că ea este o înjosire a rațiunii, adică a tot ce a pus mai de preț evoluția pe lume.

Fiind un viraj extrem al minții, psihopatia se poate solda cu emergența unui monstrum, cu o entitate care iese din limitele lui humanum, cu un omen malefic care amenință din viitor.”, subliniază filozoful.

Religia, folosită în scopuri politice

Gabriel Liiceanu critică instrumentalizarea religiei în scopuri politice, considerând absurdă ideea că Dumnezeu ar favoriza o națiune sau un lider rătăcit.

„Mă mai intrigă însă și un alt lucru, de astă dată în ordine, ca să zic așa, duhovnicească. Oare un adevărat credincios ar accepta să vadă numele lui Dumnezeu arestat peste noapte între granițele unei țări care, atunci când și-a apărat demnitatea și și-a ales destinul, a făcut-o în numele libertății sale, și nu recurgând la cerșetorie magico-religioasă?

Recomandări

Ce rol vor avea aleșii traseiști în 2025. Provocările partidelor pentru noul an ANALIZĂ

Numai un credincios rătăcit crede că Dumnezeu a hotărât să se mute duminică în Carpați abandonând restul universului, ca să-i țină pumnii unuia cu capul rătăcit în fantasma puterii.”, adaugă Liiceanu.

În plan politic, problema nu este electoratul, ci clasa conducătoare care, de ani de zile, obligă oamenii să aleagă între „hoți, psihopați, securiști”.

„Acum, lăsând deoparte orice deriziune, aș spune, urmând o înțeleaptă observație a unui compatriot, că nu cu inocentul și mult încercatul nostru electorat avem a ne răfui, ci cu cei care, de-atâta amar de vreme, ne-au pus în situația de a alege între hoți, psihopați, securiști sau pur și simplu nesimțiți.”, concluzionează filozoful.

Duminică, 8 decembrie, are loc turul doi al alegerilor prezidențiale din România. Candidatul independent Călin Georgescu se luptă cu Elena Lasconi, candidata USR.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro