Gabriel Chirea, reporterul Libertății, s-a antrenat cu Steaua | FOTO & VIDEO

Sunt Gabriel Chirea. Am 28 de ani, am jucat fotbal timp de 10 ani, pe perioada junioratului, şi am 80 de kilograme, la o înălţime de 178 centimetri, deci cu 10-12 kilograme peste cât ar trebui să cântăresc ca fotbalist profesionist. Nu fumez, nu beau prea des, iar atunci când o fac nu abuzez, şi alerg o dată sau de două ori pe săptămână. Sunt ceea ce s-ar numi “cobaiul perfect” pentru experimentul pe care i l-am propus lui Ilie Stan: să încerc să mă ţin după elevii săi, în timpul antrenamentului de ieri dimineaţă, care s-a desfăşurat pe un traseu de un kilometru, în apropiere de Stâna Turistică, din Poiana Braşov. Tehnicianul “roş-albaştrilor” a cedat în cele din urmă rugăminţilor mele, dar mi-a cerut ca din traseul de un kilometru să alerg doar pe o porţiune de 800 de metri, pentru siguranţa mea. “Pista” e coşmarul oricărui jucător: temperatura e una scăzută, cu aerul la -5 grade Celcius, care te arde atunci când îl tragi nesăţios pe nas, iar zăpada de sub picioare, deşi are doar câţiva centimetri înălţime, îţi fuge de sub picioare şi face efortul dublu. Fotbaliştii Stelei au coborât din autocar şi au alergat, pentru încălzire, până la un capăt al traseului unde îi aştepta antrenorul. Eu m-am alăturat la o intersecţie, la 200 de metri după punctul de start, primei grupe din care făceau parte Dănănae, Latovlevici, Lupu, Pârvulescu, Bălan, Răduţ şi Bicfalvi. M-am ancorat în coada plutonului şi am ţinut ritmul bine cam de 500 de metri, timp în care mi-am dat seama de greşelile pe care le-am făcut. Încălzirea fusese insuficientă, iar adidaşii din picioare patinau prin zloata călcată în picioare de ceilalţi jucători.

Stanca: «Ce faci? Gata, te-ai tăiat?»

Cu 300 de metri înainte de finalul seriei, ritmul alergării mi-a dat de furcă şi am simţit că plămânii îmi sunt prea mici, picioarele nu îmi mai răspund la comenzi, iar transpiraţia îmi curge şiroaie pe frunte. M-am oprit la celălalt capătat al traseului, unde secundul Edy Iordănescu consulta cronometrul pentru a afla timpii fiecărei grupe şi le cerea datele legate de puls. Jucătorii mă priveau neîncrezător, dar şi-au dat seama imediat că nu sunt vreun concurent, după ce mi-au văzut ochelarii de pe nas şi echipamentul nepotrivit. Pentru a doua serie, m-am lipit de o altă grupă (Iliev, G. Matei, Roşu, Tatu, Rusescu, Geraldo, Stanca şi Codorean), iar rezulatele au fost aceleaşi: respiraţie sacadată şi impresia că traseul de 800 de metri se dilată. “Ce faci? Gata, te-ai tăiat?”, m-a întrebat portarul Răzvan Stanca. Am ţinut ritmul doar pe o parte a celor două ture, iar jucătorii Stelei au mai alergat încă şase. Mai adăugaţi la acestea şi antrenamentul de după-amiază (fotbal în zăpadă, sală de forţă sau reprize de înot) şi vă puteţi îmagina cum aş fi arătat, dacă eram nevoit să dau o probă de joc completă pentru echipa lui Ilie Stan.
foto: Alex Nicodim – Gazeta Sporturilor

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE