Video | O glorie a handbalului românesc din anii ’70 încă joacă, la o echipă bucureşteană

Drăgăniţă e pensionar încă din 2009, dar joacă la fel ca în tinereţe. Se antrenează conştiincios, “trăgându-i” după el pe mai tinerii săi colegi, şi evoluează în meciuri oficiale pentru clubul bucureştean din a doua ligă. “Handbalul a rămas dragostea mea! Joc de plăcere şi fac câteva ore de sport zilnic. Mai ies cu băieţii la o partidă de fotbal sau de tenis”, mărturiseşte extrema, care strânge din dinţi pentru a trece peste durerea pricinuită de două operaţii, la tendon şi la umăr.
«Regimul-minune»: bere, mici şi mişcare
Drăgăniţă spune că încearcă să le insufle mai tinerilor săi colegi mentalitatea de învingător pe teren, dar în afara lui ştie să se şi distreze. Cu moderaţie, însă. “După meciuri, indiferent de rezultat, mergem cu toţii la restaurant şi mâncăm câte 100 de mici. Bem şi bere, dar nu mai mult de două sticle. Îmi amintesc că am consumat una chiar şi la antrenamentul din dimineaţa finalei Cupei Campionilor Europeni din 1977, pe care am câştigat- o!”, explică handbalistul “regimul campionilor” din Liga a II-a. Acesta rememorează şi cum erau derby-urile dintre Steaua şi Dinamo: “Ne omoram pe teren, dar după meciuri mergeam împreună la şpriţ”.
Părinţii lui, condamnaţi de comunişti
Drăgăniţă povesteşte că tatăl lui, Constantin, care era comandantul Armatei a II-a Blindate, a vrut să dea o lovitură de stat pentru a fi numit ministru al forţelor armate. Demascat de comunişti, acesta a fost condamnat la moarte, pentru că a complotat împotriva regimului, împreună cu soţia sa, Maria, în 1957, dar amândoi au scăpat cu cinci ani de închisoare. “Comuniştii ne-au confiscat conacul şi am trăit într-o magherniţă”, rememorează amar sportivul.
Palmares impresionant
Născut la Arad, pe 13 februarie 1954, Drăgăniţă e unul dintre cei mai mari handbalişti din istoria României. La 17 ani a fost legitimat la Steaua, cu care a cucerit 15 titluri şi trei Cupe, dar şi Cupa Campionilor (1977). Cu naţionala a luat aur la CM 1974, argint la JO 1976 şi bronz la JO 1972 (Drăgăniţă – foto medalion, cu echipa) şi 1980. În palmaresul său mai tronează trei titluri de campion mondial universitar. E maestru al sportului (din 1976) şi maestru emerit al sportului (1977). În 2000 a primit Medalia Naţională “Serviciul Credincios”, clasa a III-a.
Băieţii săi nu-i calcă pe urme
Drăgăniţă are doi băieţi. Andrei (21 de ani) a fost legitimat la secţia de handbal a Clubului Dinamo, dar acum e student la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Celălalt fiu, Alexandru (16 ani), joacă fotbal la grupa 1994 a “câinilor”. Puştii îl au ca naş de botez pe Victor Piţurcă, cel care e şi naşul de cununie al lui Cezar. Fostul handbalist mai are o fată din prima căsătorie.

Urmărește-ne pe Google News