În cazul în care ai sediul social în casă, primul criteriu pe care trebuie să îl ai în vedere este să declari dacă desfăşori sau nu activitate economică acolo.
„Un taximetrist are sediul într-un apartament. Dar el nu desfăşoară activitate economică în apartament pentru că este în maşină toată ziua. Prin urmare, aceea este o locuinţă în care există un domiciliu fiscal fără activitate economică”, a declarat Adrian Vascu, fostul preşedinte al Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România (ANEVAR).
În acest caz, Codul Fiscal prevede că dacă nu se desfăşoară nici o activitate economică apartamentul rămâne în continuare cu utilizare rezidenţială. Declaraţia că se desfăşoară sau nu activitate îţi aparţine. Astfel că impozitul se va calcula după algoritmul impus de Codul Fiscal dar la care se ia în calcul o cotă între 0,08 şi 0,2%.
„Dacă ai activitate economică şi recunoşti că acolo îţi desfăşori activitatea, apare un al doilea filtru care se referă la suprafaţa în care lucrezi. Aici Codul îţi oferă următoarele variante: poţi să spui că nu ştii în ce suprafaţă îţi desfăşori activitatea şi aici intră în joc regula utilităţii şi fiscalitatea va fi legată de cine este plătitorul utilităţii”, a mai spus Vascu.
Deducerea utilităţilor
Dacă utilizăţile nu sunt deduse de firma care îşi desfăşoară activitatea acolo, apartamentul va rămâne în continuare cu utilizare rezidenţială. În cazul în care utilităţile sunt plătite de firmă, iar prin utilităţi se înţelege energia electrică, gazele, apa şi cheltuielile de întreţinere, situaţia se schimbă.
„Trebuie să înţelegi că această cheltuială cu utilităţile este făcută pe 2016, nu că ai dedus anul trecut, ci că declari că vei deduce în acest an. Este de ajuns să declari că vei deduce una din acele utilităţi şi întregul apartament va trece pe impozitare de clădire nerezidenţială”, a mai precizat fostul preşedinte al ANEVAR.
Sursa de documentare
Dacă suprafaţa se cunoaşte, următorul filtru este „sursa de documentare”, adică de unde ştim acest lucru. „Pot să o cunosc din documentaţie cadastrală distinctă, dar dacă nu am la îndemână această informaţie, iar acest lucru este valabil în cazul tuturor apartamentelor din România, pot spune am sediul în apartamentul cutare, în camera mică sau 15 mp din apartament, fără să se ştie care din 15 mp din imobil”, afirmă oficialul ANEVAR.
În acest caz nu poţi face cadastru distict aşa cum ai face la un bloc unde ştii ca nivelul de la parte e ocupat de magazine iar restul etajelor de locuinţe. Aşa apare situaţia în care suprafeţele nu sunt cunoscute din cadastru distict şi sunt declarate de contribuabil.
Evaluarea şi pro-rata
Astfel că, pe partea rezidenţială primăria îţi calculează cât este impozitul şi valoarea impozabilă, iar pe partea nerezidenţială vei duce la primărie un raport de evaluare. Evaluatorul va veni şi va evalua întregul apartament ca utilizare nerezidenţială urmând ca primăria să calculeze pro-rata, în funcţie de cele două suprafeţe pe care le-ai declarat, adică valoarea impozabilă a părţii nerezidenţiale.
„Dacă nu faci evaluarea, primăria va calcula ea cât este valoarea impozabilă doar că aplică o cotă de impoziotare de 2%. Iar dacă faceţi evaluarea cota de impozitare va fi de 0,2% (n.r. – dacă luăm exemplul Bucureştiului)”, a mai spus Vascu.
În momentul de faţă peste 1.400 din cei 4.000 de experţi evaluatori ai ANEVAR sunt disponibili la nivelul întregii ţări, dacă ai nevoie. Toate datele de contact ale acestora pot fi găsite pe site-ul ANEVAR. Şi pentru că ultima zi a depunerii acestor declaraţii este 31 martie, reprezentanţii evaluatorilor îi roagă pe cei care au nevoie de un astfel de serviciu să nu apeleze la experţi în ultimele zile, adică 30 şi 31 martie pentru că s-ar putea să fie prea târziu pentru ei. O evaluare poate dura şi o jumătate de oră, o jumătate de zi sau chiar câteva zile, în funcţie de complexitatea evaluării.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!