Şi-a descoperit pasiunea pentru muzică foarte devreme, pentru că a avut acces la “scule”, ceea ce era un mare privilegiu în acea perioadă. “Tata mergea des în străinătate şi îmi aducea muzică de bună calitate. Eram încă puşti când am început să pun muzică în discoteci, folosind două magnetofoane. Ca DJ aveai atunci un statut special. Mătuşi, veri, prieteni, rude îndepărtate mă chemau la toate sindrofiile. Pentru mine era o onoare şi o mândrie că puteam crea o atmosferă plăcută, că-i făceam să se simtă bine. Din păcate, distracţia dura doar până la ora 22.00, când obligatoriu se dădea stingerea. Fix când petrecerea era în toi…”, îşi aminteşte Alex. Benzile pentru magnetofon le cumpăra din port, de la marinari. “Costau cam 200-300 de lei bucata, în condiţiile în care un salariu era cam de 1.800 de lei“.
«Cei cu pick-up erau norocoşi»
“Avantajul era că se puteau refolosi, dar după patru ştergeri, calitatea sunetului era afectată serios. Dar parcă şi distorsionările erau uneori plăcute. Cu adevărat norocoşi erau cei care aveau pick-up. Sunetul era altfel, iar melodiile puteau fi selectate mult mai uşor”, îşi aminteşte Alex. El a lucrat ca DJ, redactor, realizator, iar acum este sound designer la Radio Romantic. După un simplu bruiaj sau foşnet îţi poate spune care este aparatul din care răsună muzica. Dacă “pe timpuri” avea în grijă activităţi precum ştergerea roţii presoare cu alcool sau schimbarea capului de redare, astăzi lucrează cu “scule” de ultimă generaţie. Totuşi, păstrează în micul său birou, pentru pauzele de relaxare, un magnetofon, la care ascultă, din când în când, melodiile preferate cu Elvis Presley sau cu Beatles.
Citiţi mâine despre meseriile de pe timpul lui Ceauşescu care sunt acum pe cale de dispariţie