Privind la ce se întâmplă în România postalegeri (negocierile pentru noul guvern cu tot angrenajul de rigoare), îmi vin în minte cuvintele nepotului prințului Salina, Tancredi, din „Ghepardul” lui Giuseppe di Lampedusa: „Dacă vrem ca totul să rămână așa cum e, e nevoie să schimbăm totul.”
Și s-a schimbat mai totul în termeni electorali în țara noastră. În primul rând, am ajuns în situația în care nu mai suntem în stare să organizăm niște alegeri corecte. În acest context, sunt numeroși intelectuali publici care scriu nervos-apăsat că în România sunt doar probleme legate de (1) demagogie, (2) oamenii pur și simplu nu sunt informați sau (3) fascismul a fost/este lăsat să-și facă de cap și să ia amploare.
Prin urmare, doar niște demagogi pe ici, pe colo, ceva cetățeni deplorabil informați și un aparat polițienesc slab pregătit, gata să-i reprime pe cei care crâcnesc – e un adevărat dezastru pe palierul „dimensiunea de represiune a statului de poliție”.
În aceste cadre, nu e de mirare că unii (printre care și un profesor universitar) cer, incredibil, arestări de jurnaliști, politicieni, intelectuali etc. Deci un stat polițienesc! Soluția la problemele României de azi o reprezintă represiunea. Nimic altceva. De neimaginat!
Tot în „Ghepardul” însă, don Fabrizio Salina, unchiul lui Tancredi, adaugă: „și apoi totul va fi altfel, însă mai rău”.
E foarte probabil că nori negri se vor așterne în viitor deasupra țării noastre. Nu e suficient să ascunzi mizeria sub preș pentru a pretinde că ea nu mai există.
Într-un interviu despre volumul lor, „Invisible Doctrine: The Secret History of Neoliberalism” (Doctrina invizibilă: istoria secretă a neoliberalismului), George Monbiot, unul dintre autori (celălalt autor este Peter Hutchinson), columnist la The Guardian, îi spune lui Chris Hedges – laureat Pulitzer – sec și clar: în capitalismul neoliberal, vechile partide, partidele mainstream, devin ele însele esențiale neoliberale, iar contestația vine dinspre zona partidelor naționalist-fascist-suveraniste.
În decembrie 2020, când analizam geografia votului pentru AUR – alegerile parlamentare de atunci, împreună cu George Secăreanu, am încheiat așa: „Dacă se va merge ca până acum, după cum se întrezărește, cu cei de la bază puși să plătească nota crizei, noi credem că viitorul (ne) va fi tot mai sumbru.”
Sunt voci care contestă votul economic. Desigur, votul economic nu poate explica totul, nu e singura variabilă ce are influență electorală. Dar haideți să facem o incursiune electorală prin sectorul 5, București.
Suntem în București, nu într-o mică localitate oarecare. În termeni economici, sectorul 5 este eclectic. Cotroceniul nu-i totuna cu zona Drumul Sării, cu 13 Septembrie, după cum Drumul Sării nu-i totuna cu Rahova sau Ferentari. Toate aceste zone sunt în sectorul 5, dar ce diferențe între ele! Dacă vreți o variabilă de control, luați prețul locuințelor ca proxy explicativ: cât costă un apartament cu două camere în Cotroceni, în Drumul Sării, Rahova și Ferentari – diferențele sunt mari-mari.
Hai să vedem cum se comportă electoral. Vom contabiliza duoul Lasconi – Georgescu.
- Pentru Cotroceni – o secție de votare de la Școala generală nr. 150, Bulevardul Eroii Sanitari:
Secția 991: Lasconi – 37,52% (161 de voturi) – locul I; Georgescu – 7,22% (31 de voturi) – locurile IV-V, la egalitate cu Diaconescu Cristian.
- Pentru Drumul Sării – o secție de votare de la Liceul Teoretic „Ion Barbu”:
Secția 964: Lasconi – 38,34% (255 de voturi) – locul I; Georgescu – 13,68% (91 de voturi) – locul II.
- Pentru 13 Septembrie – o secție de votare de la Școala Gimnazială nr. 128, strada Ion Creangă nr. 6:
Secția 979: Lasconi – 37,45% (224 de voturi) – locul I; Georgescu – 7,35% (44 de voturi) – locul VI.
- Pentru Rahova – Școala Gimnazială nr. 143 – strada Banu Mărăcine nr. 16:
Secția 1037: Lasconi – 21,75% (139 de voturi) – locul I; Georgescu – 21,28% (136 de voturi) – locul II.
- Pentru Ferentari – Școala Gimnazială nr. 136 – strada Prelungirea Ferentari nr. 74:
Secția 867: Georgescu – 32,06% (186 de voturi) – locul I; Lasconi – 12,93% (75 de voturi) – locul IV.
Prin urmare, zone bune, Cotroceni, Drumul Sării, 13 Septembrie, unde Lasconi s-a impus fără probleme, apoi o zonă de trecere, Rahova, unde Georgescu echilibrează și vine imediat lângă Lasconi, apoi Ferentari – pe dos cu primele trei zone menționate, cu Georgescu pe primul loc și Lasconi pe 4. Și asta se întâmplă în București, orașul cel mai prosper din țară, cu salariile cele mai mari și oportunitățile economice cele mai bune. Cu adevărat, dimensiunea economică contează!
Datele unui chestionar Friedrich Ebert Stiftung, la care au răspuns 3.666 de persoane în intervalul 21 octombrie-6 decembrie 2021, arătau un fapt simplu. La întrebare Majoritatea oamenilor consideră atât libertatea, cât și siguranța ca fiind importante. Dacă ar trebui să alegeți între ele, care ar fi mai importantă?, la nivel național, 69,5% dintre respondenți au spus că preferă siguranța și doar 26,9% libertatea. Valoarea a fost mai mare procentual, desigur, în rural, 72,5%.
Prin urmare, oamenii vor siguranță, vor să se simtă protejați. Votul economic retrospectiv (ce s-a întâmplat în anii guvernării trecute) și cel economic prospectiv (ce se anunță în viitor) contează, nu poate fi altcumva. Inegalitățile tot mai mari din lumea contemporană își pun amprenta pe ce se întâmplă în lumea noastră, inclusiv în România. În condițiile în care partidele centrist-liberale, USR & PNL, prin vocea liderilor lor, vorbesc doar despre austeritate, singurul cântec pe care-l știu, iar PSD-ul este repudiat, ne mirăm că lumea alege în disperare de cauză.
Problema e complexă, nu poate fi epuizată aici. Dar ce-i clar ca lumina zilei este că, într-adevăr, vin timpuri grele pentru România, iar clasa politică și societatea în ansamblu nu sunt pregătite pentru ce ne așteaptă!
journo • 14.12.2024, 09:20
Oh, wow, "columniștii" descoperă apa caldă. Să faci un sondaj ca să confirmi teoriile lui Maslow e risipă de bani, pe bune. Evident că lumea nu vrea să fie liberă și să moară de foame. Iar că oamenii din Cotroceni nu votează ca ăia din Ferentari e iarăși logic. Și mai logic e că bogății se simt amenințați și acum vor ca statul pe care îl disprețuiesc și îl doresc minimal să îi apere de lumpenproletariat. Ilogic e in schimb că sărăcanii își taie singuri craca doar ca să se răcorească și să facă în ciudă bogaților.