Care este diferența dintre engleza britanică şi engleza americană
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Limba engleză este un simbol al diversității și versatilității lingvistice, fiind considerată o adevărată „lingua franca” a epocii moderne. Cu o vechime de sute de ani, engleza este una dintre cele mai răspândite și mai influente limbi dintre cele peste 7.000 care există astăzi, fiind vorbită de aproape un miliard și jumătate de oameni. Deși există diferențe semnificative, care reflectă influențe istorice și culturale specifice regiunilor unde este vorbită, engleza reprezintă o punte de comunicare între oameni, indiferent de naționalitate.
Cuprins:
Istoria și evoluția limbii engleze
Cineva spunea odată că Marea Britanie și America sunt „două națiuni divizate de o limbă comună” și, deși nimeni nu știe exact cine a rostit aceste cuvinte, ele reflectă ceea ce simt britanici față de engleza vorbită peste Ocean. Dar cât de diferite sunt engleza britanică și cea americană vei afla citind acest articol.
Limba engleză își are originile în secolul al V-lea, atunci când, după prăbușirea stăpânirii romane, trei triburi germanice - iuții, saxonii și anglii - au traversat Marea Nordului și au invadat Insulele Britanice. Pe atunci, engleza pe care o cunoaștem și o studiem astăzi nu fusese creată încă deoarece locuitorii insulelor vorbeau diferite dialecte ale limbii celtice, potrivit Oxfordinternationalenglishschool.com.
În timpul invaziei, băștinașii britanici au fost împinși către nord și vest, în ținuturile pe care acum le numim Scoția, Irlanda și Țara Galilor. Termenii Anglia și engleză își au originea în cuvântul englezesc vechi Engla-land, care înseamnă literal țara anglilor, unde se vorbea Englisc (engleza veche). După invazia normandă din 1066, engleza a adoptat foarte multe cuvinte din limbile franceză și normandă. Odată cu inventarea mașinii de tipar timpurii de către William Caxton, în 1476, și influența lucrărilor lui William Shakespeare, limba engleză a început să capete forma sa modernă. De altfel, tiparnița lui Caxton a fost elementul-cheie în standardizarea limbii engleze prin distribuirea Bibliei engleze.
Când a apărut engleza în Americi
Începând cu secolul al XVIII-lea, engleza s-a standardizat, iar influența sa globală a crescut prin expansiunea Imperiului Britanic. Engleza a fost introdusă de britanici în Americi la începutul secolului al XVII-lea, odată cu înființarea primei colonii engleze, Jamestown, în Virginia. La acea vreme, ortografia nu fusese încă standardizată și a fost nevoie de scrierea primelor dicționare pentru a se stabili modul în care apar aceste cuvinte. În Regatul Unit, dicționarul a fost alcătuit de către un grup de savanți din Londra.
Reforma lui Webster
În schimb, de partea cealaltă a Atlanticului, lexicograful Noah Webster a început să reformeze ortografia engleză la sfârșitul anilor 1700. Frustrat de inconsecvențele existente în ortografia engleză, acesta dorea să scrie cuvintele așa cum sunau.
Moștenirea lui Webster se poate vedea în scrierea anumitor cuvinte, precum color în loc de colour (culoare), honor în loc de honour (onoare) sau labor în loc de labour (muncă). În schimb, Webster a eșuat în tentativa sa de a modifica alte cuvinte, așa cum s-a întâmplat în cazul cuvântului women (femei) pe care ar fi dorit să-l scrie wimmen.
De la moartea lui, în 1843, încercările de a schimba regulile de ortografie în engleza americană nu au dus nicăieri. Prin această reformă de schimbare a modului de scriere a cuvintelor englezești, Webster dorea ca engleza americană să fie diferită de cea britanică. Mai mult decât atât, această reformă ortografică a fost și un mod prin care America își arăta independența culturală față de țara-mamă, relatează British Council Foundation.
Diferențe între engleza britanică și engleza americană
Diferențele dintre engleza britanică și engleza americană au început să apară, așa cum spuneam, odată cu colonizarea Americii și dezvoltarea independentă a limbajului în cele două regiuni. Aceste deosebiri se referă la variații în vorbire/pronunție, vocabular, ortografie și gramatică.
Diferențe de pronunție
Una dintre diferențele notabile între engleza britanică și cea americană este legată de pronunție și de accent. Spre exemplu, în engleza britanică, cuvântul water se pronunță wo-ter, cu accent pe prima silabă, în timp ce în engleza americană, pronunția este mai apropiată de wah-ter, cu o accentuare uniformă pe ambele silabe.
Diferențele de pronunție între engleza britanică și cea americană au apărut după sosirea primilor coloniști în America. Aceștia vorbeau folosind ceea ce se numește roticitate (rotacism), un termen din lingvistică derivat din litera greacă Rho (ῥῶ), în care se pronunță sunetul „r” din cuvinte. Aceasta era folosită în mod obișnuit de către coloniști, în timp ce, în Marea Britanie, se dorea diminuarea utilizării acestui sunet pentru a diferenția clasele superioare de masele de rând. Având în vedere că elita era cea care stabilea standardele, unii oameni au început treptat să le copieze modul în care vorbeau până când acesta a devenit în cele din urmă comun în sudul Angliei.
Diferențe de vocabular
O altă diferență importantă care există între engleza britanică și cea americană se regăsește în vocabularul utilizat. În general, majoritatea cuvintelor au același înțeles în engleza britanică și în cea americană, motiv pentru care, în cele mai multe cazuri, vorbitorii de engleză Marele Regat nu vor avea nici un fel de probleme în a se înțelege cu americanii atunci când vine vorba de vocabular.
Spre exemplu, cuvintele apple (măr) și chair (scaun, fotoliu) se referă la aceleași obiecte în ambele versiuni ale limbii engleze. Cu toate acestea, există foarte multe exemple de cuvinte în care același lucru este denumit altfel, depinzând dacă vorbești engleza britanică sau cea americană.
Un exemplu des întâlnit îl reprezintă cuvântul football pentru vorbi despre sportul pe care americanii îl cunosc drept soccer. În schimb, când descriu sportul pe care americanii îl denumesc football, britanicii folosesc termenul de... american football (fotbal american), potrivit Dictionary.com.
De asemenea, în engleza britanică, termenul lorry descrie un vehicul de transport marfă, în timp ce în engleza de peste Ocean acesta este numit truck. Astfel de diferențe apar și în alte domenii, cum ar fi gastronomia, unde biscuit în engleza britanică are pe post de corespondent termenul cookie, sau arhitectura, unde flat, cuvânt care este folosit în engleza britanică pentru apartament, devine apartment în engleza americană. Iată și alte câteva exemple de utilizare a două cuvinte diferite pentru a se referi la același lucru (engleza britanică vs. engleză americană):
- chips vs. french fries/fries (cartofi prăjiți)
- candyfloss vs. cotton candy (vată de zahăr)
- rubbish vs. garbage (gunoi)
- car park vs. parking lot (parcare)
- trousers vs. pants (pantaloni)
- windscreen vs. windshield (parbriz)
- lift vs. elevator (lift)
- petrol vs. gasoline/gas (benzină/gaz)
- holidayvs. vacation (vacanță)
- queue vs. line (coadă, la magazin)
- torch vs. flashlight (lanternă)
- nappy vs. diaper (scutec)
- dustbin vs. trash can (coș de gunoi)
- jumper vs. sweater (pulover)
- crisps vs. potato chips (chipsuri)
- telly vs. tv/television (televizor)
- film vs. movie (film)
- loo vs. bathroom/restroom (toaletă)
- mobile phone vs. cell phone(telefon mobil)
- sweets vs. candy (dulciuri)
- post vs. mail (poștă)
Diferențe de ortografie
Majoritatea cuvintelor se scriu la fel în engleza americană și în cea britanică, dar există și diferențe de ortografie între anumite cuvinte, care pot părea subtile, dar sunt semnificative, notează Lingoda.com. Iată câteva exemple de astfel de diferențe de ortografie (engleza americană vs. engleza britanică):
-or vs. -our
În engleza americană, cuvinte precum favorite, flavor, savor și endeavor conțin grupul de litere „or”. În schimb, aceleași cuvinte în engleza britanică conțin grupul „our” (favourite, flavour, savour, endeavour, etc.).
-ize vs. -ise
În engleza americană, multe cuvinte au terminația „ize”, precum organize, realize sau capitalize. Dar, în engleza britanică, aceste cuvinte înlocuiesc litera „z” cu litera „s” (organise, realise, capitalise, etc.).
-yze vs. -yse
Unele cuvinte, ca analyze sau paralyze, se termină întotdeauna cu „yze” în engleza americană. Totuși, aceleași cuvinte au terminația „yse” în engleza britanică (analyse, paralyse, etc.).
-ice vs. -ise
Engleza americană folosește sufixul „ice” în cuvinte ca practice, chiar dacă este un substantiv ori un verb. În engleza britanică, verbul se scrie practise, însă substantivul se scrie practice.
-se vs. -ce
Cuvinte precum offense, defense sau license sunt americane. Aceleași cuvinte sunt scrise în engleza britanică offence, defence și licence.
-l- vs. -ll-
Când un cuvânt cu un singur „l” este transformat într-o formă cu terminația „ed” sau „ing”, ortografia nu se schimbă în engleza americană. Spre exemplu, travel devine traveled/traveling, cancel devine canceled/canceling. Ei bine, în engleza britanică, „l”-ul se dublează, astfel încât aceste cuvinte se transformă în travelled/travelling, cancelled/cancelling.
-er vs. -re
În engleza americană, unele cuvinte se termină în „er”, cum ar fi center, fiber și liter. În engleza britanică, ultimele două litere sunt inversate, iar cuvintele devin centre, fibre și litre.
-og vs. -ogue
Catalog, dialog și epilog sunt câteva exemple de cuvinte din engleza americană, care în engleza britanică se scriu catalogue, dialogue și epilogue.
Dincolo de aceste diferențe comune, unele cuvinte se scriu diferit în engleza britanică și cea americană, și anume: airplane vs. aeroplane, gray vs. grey, tire vs. tyre, respectiv mold vs. mould.
Diferențe de gramatică
În cea mai mare parte, gramatica englezei britanice este destul de asemănătoare cu cea a englezei americane. Există, însă, câteva caracteristici diferite care merită menționate. În ceea ce privește diferențele de natură gramaticală dintre engleza britanică și cea americană, acestea se regăsesc în exprimarea formală, utilizarea prepozițiilor și tratarea substantivelor colective.
Astfel, în engleza vorbită de britanici, sunt preferate forme ca „shall” sau „could”, în timp ce în engleza americană acestea sunt înlocuite cu „will”, „should” ori „can”. De asemenea, există diferențe și la nivel de prepoziții, cum ar fi „at”. Aceasta este folosită în engleza britanică pentru timp și pentru loc, în timp ce americanii utilizează „on” pentru timp și „in” pentru loc.
O altă diferență notabilă este legată de substantivele colective. Astfel, în engleza vorbită în Marea Britanie, substantivele colective pot fi folosit atât la singular, cât și la plural, deși aceasta din urmă este cel mai des utilizată (ex.: The band are playing). În schimb, în engleza americană, substantivele colective sunt folosite la singular (ex.: The band is playing). De asemenea, americanii continuă să folosească „gotten” ca participiu trecut al verbului „get”, pe care britanicii l-au abandonat demult în favoarea lui „got”. Nu în ultimul rând, „needn't”, care este frecvent utilizat în engleza britanică, este foarte rar sau deloc utilizat de către americani, care folosesc în loc „don't need to”, mai precizează experții de la British Council Foundation.
Foto: Shutterstock.com
![Raiul pe pământ! Mirela Vaida trăiește într-o casă de vis, cu 5 camere, perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 €. Cum arată locuința vedetei [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
