Sunt un olog deznadajduit, ajuns aproape la capatul puterilor.


Ma numesc Rinca Mihai, am 55 de ani, de profesie inginer constructor, actualmente pensionat medical, gradul I de invaliditate. Stau cu chirie la un particular, casa in care am locuit avand pentru mine o istorie cu care nu am de gand sa va plictisesc. Acum, viata mea are putine coordonate: multe medicamente, putina mancare si o lista interminabila de datorii facute de la o luna la alta.


Un loc de munca m-ar ajuta, insa nimeni nu vrea sa se lege la cap cu un olog. Daca as avea o proteza nu as mai fi nevoit sa merg cu carjele si m-as putea folosi de maini ca sa muncesc.  Problema e ca protezele functionale sunt foarte scumpe. Am apelat cu strangere de inima la diverse fundatii de caritate, banci, societati de asigurare sau binefacere, diverse firme sau companii, de la care am primit refuzuri politicoase, amanari fara finalitate, sfaturi, recomandari, compatimiri sau urari de multa sanatate si reusita in viata.


Va marturisesc ca daca as munci, atat cat pot, as putea dobandi demnitatea achitarii datoriilor, medicamente, ceva omeneste de pus pe masa si poate o mica resursa pentru eventualitatea nefericita a unui ultim infarct.


Mihai Rinca,
Bucuresti

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Urmărește cel mai nou VIDEO
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.