Aventura unui român ajuns director în Danemarca. Imediat ce s-a mutat acolo, patronul l-a întrebat cât sunt salariile în România și a rămas perplex: „Sunteți eroi”

Conform Institutului danez de statistică, la 1 aprilie 2022, 39.766 de persoane cu cetățenie română aveau rezidența în Danemarca. Potrivit datelor de pe mae.ro, la aceeași dată, 35.397 de migranți originari din România și 5.433 de descendenți ai acestora, însumând 40.830 de persoane figurau în statisticile publicate în țara de reședință. Diferența de 1.064 de persoane este dată de persoane originare din România care, ulterior venirii în țara scandinavă, au obținut cetățenia daneză.

Cel mai tânăr director sportiv din Danemarca

În Vejle, un orășel de 100.000 de suflete, trăiește și lucrează de un an Mario Nicolae. Bărbatul de 37 de ani este director sportiv la formația locală de fotbal, Vejle BK, una de tradiție din sportul danez. A mai ocupat o funcție asemănătoare în România la FC Argeș, U Cluj, Petrolul Ploiești și Dinamo București. Este recomandat drept cel mai tânăr director sportiv din fotbalul danez, conform informațiilor furnizate de directorul de media al grupării, Mario fiind și cel mai tânăr director de club de acolo. Omul care are în fișa postului transferurile ce se fac la echipă, dar și fel de fel de lucruri și situații legate strict de formație ce trebuie rezolvate zilnic.

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

Cine l-a angajat

În orașul situat la nici jumătate de oră de Billund, urbea recunoscută pentru parcul tematic Lego, locul de origine al multicolorelor piese de construit ale copiilor, Nicolae a fost angajat în noiembrie 2021. A fost adus chiar de patronul lui Vejle BK, Andrei Zolotko, născut în Republica Moldova, cu care se știa de multă vreme.

„Andrei este apropiat de Dan Petrescu, Cosmin Olăroiu, Cosmin Contra, m-am apropiat și eu de el de când a cumpărat clubul danez în 2017, încercam să organizăm cantonamente în Spania, în Italia. Vejle este unul dintre cluburile vechi din țară, fondat în 1891, iar în prezent este pe primul loc în eșalonul secund, cu obiectivul declarat de a promova la finele acestui sezon. Da, am înțeles că sunt cel mai tânăr director sportiv din Danemarca, aici se merge pe mâna unor oameni trecuți de 45-50 de ani, sunt foarte conservatori”, a explicat românul, într-un interviu acordat Libertatea, cum a ajuns să lucreze în orașul din Iutlanda.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

„Nu mai vor să plece de aici”

Mario Nicolae s-a adaptat și el la viața de acolo, având satisfacția salariului plătit la tip, spre deosebire de multe situații pe care le-a întâlnit în fotbalul românesc. „Există o comunitate mare de români aici, ai noștri sunt respectați, lucrează în curățenie, iar mai nou în diverse companii, multinaționale, în fabrici, în industria farmaceutică. Românii sunt foarte căutați. Iar ai noștri găsesc ajutor din partea statului, nu mai vor să se întoarcă în țară, atunci când prind gustul acestor locuri. Salariile pornesc aici de la 1.500-2.000 de euro, cu asta rămân oamenii după ce plătesc taxele. M-a întrebat președintele lui Vejle ce salarii sunt în România, când i-am povestit, a stat și s-a gândit un pic, apoi a zis: „Sunteți eroi!”. Nu le vine să creadă cum rezistă un român cu 300-400 de euro pe lună în țară, iar unii nu au nici atât. „E greu, dar ne-am obișnuit”, i-am replicat omului”, a povestit bărbatul.

Chirie de patru ori mai mare

Prețurile? „Mâncarea e aproximativ la fel, ca preț, ca la noi, este un pic mai scumpă. Carburantul nu e cu mult mai scump decât la București. Ce sunt mari aici sunt chiriile. Peste Cluj, peste București. Un apartament de închiriat care în România e 300 de euro/lună, aici este 1.200 de euro/lună. Și nu vă gândiți că e spectaculos mobilat. Și la noi, zone precum Herăstrău, Dorobanți sunt pline cu oameni la restaurant, aici, aproape zilnic, danezii ies la o terasă, la un păhărel de vin, la o berică. Dar, din ce vorbesc cu ei, i-a lovit și pe ei ce-a urmat după pandemie și războiul din Ucraina. Au ajuns să discute, să calculeze cât i-ar costa un duș cu apă fierbinte, cam 4 euro/dușul! Team managerul nostru a zis că a plătit gazul luna asta undeva la 6.000 de coroane, asta după ce-l plătea 4.000 de coroane. Adică undeva la 800 de euro/lună. Le e greu și celor care au bani cât să trăiască fără grija zilei de mâine”, a mai declarat românul.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

Case de Lego și din „Cei trei purceluși”

Casele au o anumită ordine arhitectonică, toate parcă ar fi proiectate de același arhitect, este o precizie matematică impresionantă. Ca la jocurile Lego! „Acum, fac și ei zone noi de complexuri rezidențiale, dar nu mastodonți. Maximum 4-5 etaje și să se integreze în arhitectonică, să aibă aceeași stil de cărămidă. Eu zic că sunt precum cele din „Cei trei purceluși”, bloc de beton, le pun geamuri și în 3-4 luni e gata. Nu e ca la noi, mizerie, nebunie, n-a venit meșterul… O casă care la noi e maximum 100.000 de euro, una construită simplist, micuță, două dormitoare, living, grădină, frumoasă ce e drept, e undeva la 300.000 de euro în Danemarca”, a mai relatat românul.

„Se respectă”

Danezul suferă și el, luându-se la trântă cu inflația, dar nu disperă: „Ei au și rezerve, lucrează pe zona de „savings”, îmi zic că mai iau de acolo. Intră în economii, dar nu știu cât vor rezista astfel. Plus că ei sunt obișnuiți să se respecte, să călătorească foarte mult, în Spania, în Portugalia, câteva săptămâni acolo în iarnă, câteva în vară. Se îndatorează mult la bănci, multe credite, așa-mi zic românii mai vechi de pe aici. Dacă găsești pe cineva care spune că nu are credite și are și bani puși deoparte, e mare minune. În timpul săptămânii zici că e părăsit orașul. Corporatiști care stau la pupitru, au activitate. Le place foarte mult sportul, fac mult în timpul liber, individual sau în grup. Trăiesc bine, trăiesc bine! Și-au făcut ordine în viață, dar nu știu dacă la noi ar funcționa. Când ai 300-400 de euro/lună ca-n România, nu știu dacă poți să vii atât de liniștit dimineața la serviciu, să stau la o cafea, să dai drumul la lumânărele”.

„Unde se ard cele mai multe lumânărele”

Mario Nicolae apreciază stilul de viață nordic, chiar dacă a recunoscut că nu este unul în care ar putea trăi până la adânci bătrâneți: „Simți liniștea mentală, nu ești încruntat. Înveți să zâmbești! Presiunea e mare ca în orice serviciu. Pentru stilul meu e prea multă liniște. Poți sta un an, doi, trei, dar trebuie să te adaptezi la vântul ăsta rece, la climă. Stai cu geacă, fes, fular, iar asta încă e bine. Dar va veni vremea când se mijește de ziuă după ora 8:00 dimineața și se întunecă la ora 15:00.

E foarte puțin contact uman, nu socializează decât între cei ce se cunosc foarte bine sau stau la ei acasă, dau drumul la niște lumânărele, beau o ciocolată caldă, citesc o carte. Asta înseamnă la ei „starea de bine” – hygge. E foarte multă liniște. Nu se apropie nici ei între ei, să se cunoască bine, darămite cu străinii. Dacă-și organizează evenimente să iasă în oraș, o fac riguros. Nu auzi: „Hai, frate, diseară la o bere sau să ieșim în oraș!”. Niciodată. Ei fixează cu câteva zile înainte, programează.

Societatea lor e stabilită să stea mult acasă, în confort, citit, cafea. Am citit undeva că este țara unde se ard cele mai multe lumânărele în casă”.

„Nu-i poți vorbi unui angajat pe ton ridicat”

Danezii sunt calmi, fac fără grabă, românii sunt mai repeziți, comparație sesizată și de Mario: „Nu au stres. La noi, imediat te miști dacă e nevoie de ceva urgent: „Băă, du-te ia-l pe ăla de la aeroport!”. Dacă ai pe unul în subordine, poate mai țipi, vorbești mai tare… Aici, nu se întâmplă așa ceva. Nu-i poți vorbi unui angajat pe un ton mai ridicat. Sunt protejați de lege. Pot să-și bage concediu o săptămână, își pot aduce și un avocat, să zică: „Angajatorul m-a stresat, a vorbit răstit”. Așa funcționează viața aici. Dar așa s-au obișnuit, nu ridică tonul, nu e ca la noi, să vorbească trei-patru deodată. Merg la birou și este o liniște de parcă începe o piesă de teatru. După ce mâncăm cu echipa, fiecare își duce farfuria la spălat, nu vine nimeni după el să strângă”.

I-a dus la biserică

Un om foarte crediocios, Mario Nicolae i-a dus pe câțiva dintre oficialii formației daneze la biserică. S-a întâmplat cu ocazia Duminicii Floriilor, în primăvară, la Paraclisul Episcopal din Vejle. Preasfințitul Macarie i-a conferit domnului Nicolae medalia Centrului de tineret al Episcopiei Europei de Nord «Sfântul Voievod Ștefan cel Mare», iar ierarhul a primit din partea conducerii clubului de fotbal danez un tricou personalizat cu cifra 8 și o minge de fotbal, ambele cu autografele jucătorilor.

Când se dezlănțuie danezul

În weekend, spiritul nordic se dezlănțuie. „De vineri încep, pe sistemul englez. De pe la ora 13-14 danezii deja „rup” ușa, apoi la ora 17-18 ies în oraș. Și stau până spre dimineața. Sâmbătă dimineața pe la ora 8:00-9:00 ce poate să fie pe stradă, ca după bairam, cu gunoaie, cu sticle sparte… Dar imediat, până la prânz, e curat lună! Se strânge tot. La meciuri, vin, socializează, mânâncă un cârnat dintr-ăla mare, vreo 20 de lei în banii noștri, plus bere. Se bea bere la stadion, sunt și țevi prin interiorul stadioanelor. Le place mult berea. Iubesc echipa de fotbal, dar nu sunt pătimași, să rupă, să devasteze. Duminica e dedicată doar pentru familie. De luni, o iau de la capăt, în același ritm, din nou același ritm”, a conchis Mario Nicolae.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro