Are rost să ții banii „la saltea”? Cum se împacă reflexele strămoșești cu metodele de economisire moderne

Când este vorba despre economisire, toți se întrec să-ți spună în ce instrumente financiare să investești pentru a avea profituri cât mai mari, cu riscuri cât mai scăzute. E ceva normal, desigur. Dacă le răspunzi că îți ții banii „la saltea”, se vor uita la tine ca la o piesă de muzeu.

Totuși, păstrarea măcar a unei sume de bani sub formă de cash nu este deloc atât de retrogradă pe cât ar putea părea.

Cum stau lucrurile la noi

Doar un român din doi preferă să-și țină economiile la bancă, în timp ce unul din trei ar păstra banii economisiți „într-un plic în șifonier”, potrivit unui studiu Reveal Marketing Research despre atitudinea românilor față de economisire și investiții. 

8% și-ar face o asigurare de viață, 4% ar investi pe bursă, iar restul au menționat alte răspunsuri.

Recomandări

Ștefan Mandachi regretă că l-a susținut, l-a promovat pe TikTok și l-a votat pe Călin Georgescu: „Nu am verificat” | VIDEO

În general, tendința de a ține banii la saltea este întâlnită la familiile catalogate drept tradiționale sau conservatoare, pe când depozitele bancare sunt preferate de familiile moderne, dar, cumva surprinzător, și de 70% dintre pensionari.

Cum stau lucrurile la alții

Germania și Grecia sunt ca percepție la polii opuși ai disciplinei financiare în Europa. Totuși, din experiența fiecăreia se poate învăța câte ceva.

Germanii, o națiune renumită pentru economisire, au economii totale de 1,8 trilioane de euro, adică în medie mai mult de 22.000 de euro de persoană. Comparativ, în România, depozitele populației însumează o medie de 1.200 de euro de persoană.

În Germania, dobânzile pentru deponenții obișnuiți sunt practic zero. La sume mai mari, dobânda devine negativă, adică banca își oprește o părticică din bani, pentru că se folosește de ei.

Chiar și așa, germanii continuă să-și mărească substanțial depozitele de la un an la altul. Și totuși, chiar și în Germania, 10-15% din economiile populației sunt ținute sub formă de cash.

În 2015, când Grecia a fost lovită în plin de criza bancară, populația a ajuns să stea la coadă la bancomate pentru a retrage cel mult 60 de euro pe zi, plafon impus de autorități.

Recomandări

Proteste în marile orașe ale țării, împotriva lui Călin Georgescu: „Tinerii vă strigă în cor, nu votați un dictator”| VIDEO

De fapt, erau doar 50 în realitate, pentru că bancnote de 10 euro nu se mai găseau. Diverse restricții de folosire a banilor din conturi au continuat până în 2018.

În 2013, la fel se întâmplase în Cipru, unde limita de retragere a fost de 100 de euro pe zi, iar depozitele de peste 100.000 de euro n-au mai fost date înapoi deloc.

La un moment dat, de la nivelul Comisiei Europene s-a vehiculat ideea ca nici măcar plafonul de garantare să nu mai fie respectat în acest caz. Nu s-a întâmplat asta până la urmă, dar trauma a rămas și a demonstrat că nici măcar o garanție publică nu este vreodată valabilă în proporție de 100%.

Decât dobândă negativă, mai bine zero

În România, dobânzile pentru euro încep de la 0,01% și depășesc cu puțin 0,5%. În cazul leilor, bonificația este ceva mai generoasă – de la 1% până la peste 3%.

Despre care monede sunt preferabile pentru economisire puteți citi în articolul Cum e mai eficient: economisire în lei, euro, dolari sau altceva? Trei variante de coș valutar.

Recomandări

Călin Georgescu reacționează la valul de proteste declanșate împotriva lui: „Sunt tată de băieţi, am trei băieţi, suntem o familie puternică, unită” | VIDEO

Atunci când dobânda este foarte mică, în realitate, ea devine negativă de îndată ce intervin comisioanele: de exemplu, la o eventuală retragere înainte de termen, taxa este în general de 0,5%.

În acest caz, cei care au depus banii ieșeau mai câștigați dacă îi păstrau „la saltea”.

Iar acesta nu este singurul motiv. Un risc mai mic sau mai mare există întotdeauna și este normal ca el să fie răsplătit, mai ales atunci când e vorba de banii de care s-ar putea să ai absolută nevoie într-o situație dificilă.

Ce e de făcut

Dacă urmezi sfaturile din primul articol al acestei serii, Câțiva pași ca să ai bani în buzunar dacă următorul salariu nu mai vine, ar trebui ca la sfârșitul a șase luni să ai un salariu întreg economisit. Este prudent și rezonabil să îl ții sub formă de cash.

Ba chiar poate fi un confort psihologic grozav, care să te încurajeze să economisești mai departe. De asemenea, un fond de urgență te ferește de comisionul de retragere în caz că ai nevoie să apelezi la o parte din depozitul la termen pentru vreo urgență.

În etapa următoare este cazul totuși să te gândești și să-ți pui economiile să producă alți bani, așa că economiile egale cu până la un an de venituri ar trebui să meargă în titluri de stat, depozite sau orice altă investiție care va fi mai bună la momentul respectiv.

În momentul când ai economii cât pentru un an, va veni timpul să te gândești din nou ce sumă vrei să ai la îndemână, iar un reper rezonabil este de măcar 10% din economiile totale. 

Nu trebuie să fie neapărat cash, deja poți să te gândești la aur și bijuterii pentru că până la urmă nici măcar banii cash nu sunt 100% siguri în situații extreme.

Atenție însă unde ții rezervele, să fie la adăpost de distrugere sau de ochii prea curioși. Să nu fie nevoie să umbli acolo prea des, dar, pe de altă parte, nici să nu uiți cu totul unde i-ai pus. Iar dacă chiar nu poți avea încredere în nimeni să-i împărtășești secretul, atunci poate că tot mai bine e pe card.

***
Acesta este un articol din seria Școala de bani, proiect editorial inițiat și susținut de BCR, cu un conținut jurnalistic independent, dedicat economiei moderne, educației financiare și temelor legate de importanța unei conversații echilibrate între actorii economici.

Urmărește-ne pe Google News