21 decembrie 1989 a reprezentat ultima zi de putere a lui Nicolae Ceauşescu. Iar o seară şi o noapte de iarnă, neobişnuit de calde, aveau să devină insângerate, prin reprimarea brutală a manifestanţilor anticeauşişti, adunaţi mai ales in zona Pieţei Universităţii şi in ceea ce istoria va ţine minte drept “Baricada de la Inter”. Bilanţul: 49 de morţi, 112 răniţi, 877 de arestaţi. Erau ultimii eroi ucişi de “noaptea” cea din urmă a regimului comunist-ceauşist. Care n-aveau să mai prindă prima respiraţie a aerului libertăţii de a doua zi, când soţii Ceauşescu decolau cu elicopterul, la prânz, de pe sediul CC, spre propriul lor sfârşit.
Ultima zi de domnie ceauşistă a avut temperaturi de primăvară
Ziua de 21 decembrie 1989 a fost una caldă. Aproape 17 grade Celsius, la care se adăuga tensiunea evenimentelor deja stârnite în Timişoara. Încă încrezător în sprijinul popular, al muncitorilor, Nicolae Ceauşescu îşi dă acordul pentru organizarea unei mari manifestaţii în Piaţa Palatului, în dreptul sediului CC al PCR. Căuta sprijinul maselor ca să-şi justifice acţiunile brutale de reprimare a revoluţionarilor timişoreni. Evenimentele au luat altă turnură.
În jurul orei 11.00, un vuiet apocaliptic, amestecat cu ţipete, stârnit parcă de nicăieri, a creat panică în zecile de mii de oameni. Manifestaţia s-a transformat în haos, în ciuda încercărilor lui Ceauşescu de a stăpâni agitaţia cu promisiuni ce azi ni s-ar părea ”electorale”: mărirea salariului minim cu 200 de lei, a alocaţiei pentru copii şi altele. Revolta punea stăpânire şi pe Capitală. O parte a participanţilor la manifestaţie, cărora li se adaugă alţi bucureşteni, se regrupează în zona Pieţei Universităţii. Străzile devin înţesate de soldaţi, de miliţieni şi de scutieri. Între cele două tabere au loc înfruntări violente.
Încă nu se trage, însă. Dar oamenii începuseră să-şi piardă frica. Deveniseră, pe alocuri, stăpânii bulevardului Bălcescu, în dreptul Hotelului Intercontinental. În faţa lor, cordoanele de militari şi de scutieri. Se întuneca, totuşi, rapid.
49 de vieţi au fost curmateîn mijlocul Capitalei
Temperatura nu scăzuse, însă, sub 10 grade, chiar şi seara. În jurul orei 17.30, un camion intră în plin în mulţime. Şoferul, un soldat, fusese lovit de o sticlă şi pierduse controlul autovehiculului.
Omoară primii manifestanţi. Pe Violeta Brad, de exemplu. Scutierii se neliniştesc, se agită. Se aud primele focuri de armă. Memoria oamenilor e ciudată şi joacă feste. Unii se jură că la 17.30 deja se trăgea. Se omora. Alţii, că abia mai târziu, după ce iniţial s-a tras în plan vertical. Începe să se ridice “Baricada de la Inter” din jardiniere, mese de tablă, scaune, coşuri de gunoi. Apoi, e incendiat un camion cu nişte anvelope în el. De-acum se trage în plin.
Dar mulţimea strigă într-un singur glas: “Timişoara, Timişoara!”, “Vom muri şi vom fi liberi!”, “Jos Ceauşescu!”. Din miile de manifestanţi rămân, treptat, câteva sute. Apoi, tot mai puţini. Un nucleu condus de oameni ca Dan Iosif sau Dumitru Dincă. Românii îi împuşcă pe români. 49 dintre ei îşi lasă viaţa pe asfaltul rece. Dar încălzit de sângele lor.
Spre ora 2.00 noaptea, un tanc spulberă baricada. Până în zori, strada era spălată şi curăţată. Ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. De fapt, totul se întâmplase. Era deja 22 decembrie 1989. Prima zi de libertate. Nu şi pentru eroii ucişi în 21. Deşi au murit cu gândul la gustul ei.
Eroii ucişi în 21 decembrie 1989, în Capitală
Achim Ştefan (43 ani); Alexandru Călin (37 ani) Baban Florin Corneliu (22 ani); Bădoi Vinerian (20 ani); Bacalu Robert (26 ani); Baldovin Gheorghe Cornel (37 ani); Bendorfean Emilian (34 ani); Brad Violeta-Dorina (19 ani); Cadavru neidentificat, bărbat; Cadavru neidentificat, bărbat; Cadavru neidentificat, bărbat; Cadavru neidentificat, bărbat; Constantin Gheorghe (17 ani); Don Radu Adrian (25 ani); Donea Diana Alexandra (19 ani); Duhnea Emil (39 ani); Gâtlan Laurenţiu Mihai (19 ani); Ionescu Alexandru Radu (17 ani); Mândru Dumitrel (29 ani); Manea Ruslan Florinel (26 ani); Marcu Ruxandra Mihaela (21 ani); Marin Liviu-Iulian (18 ani); Mateescu Nicolae (25 ani); Mateescu Torino Nicolae (52 ani); Mirea Mariana Cristina (19 ani); Iancu-Mirea Mioara Luiza (27 ani); Mitu Nelu (33 ani); Moraru Gheorghe Valentin (37 ani); Moşneagu Ion (26 ani); Munteanu Maria (24 ani); Niculae Nicolae (18 ani); Oprea Viorel (22 ani); Pandele Valentina (21 ani); Petre Eugen (25 ani); Poptean Petru (25 ani); Radu Andrei- Eugen (20 ani); Rădulescu Ion (43 ani); Richard George Cristian (25 ani); Rusu Gheorghiţă (25 ani); Sandu Călin (40 ani); Sandu Roberto (22 ani); Săvescu Gheorghe (17 ani); Scurtu Mihai (36 ani); Stan Silviu (20 ani); Stanciu George Cristian (29 ani); Stermin Sorin (18 ani); Vlad Ilie (23 ani); Voiculescu Radu-Emil (23 ani); Zamfirescu Răzvan (20 ani).
21 decembrie 2009. O zi de luni, nu de joi, ca acum 20 de ani. Şi o temperatură ce “bate” spre minus 10 grade Celsius, nu spre plus 10 grade, ca atunci. Regizorul Paul Cozighian (foto) a încercat să organizeze, pornind de la imaginile filmate de el în urmă cu două decenii, un eveniment de cinstire şi comemorare a celor ucişi la “Barica de la Inter”. Într-un fel, a şi reuşit. Dar frigul şi memoria scurtă a oamenilor au făcut ca la locul fostei baricade să nu se adune decât 200 de persoane. Iar traficul străzii să nu fie blocat decât o jumătate de oră. Pe un singur fir.
Doar 200 de persoaneau venit la comemorare
Luni seară, exact la 20 de ani distanţă de la “Baricada de la Inter”, exact în acelaşi loc unde erau ucise 49 de suflete în ultima zi de putere a lui Ceauşescu, nişte oameni de ispravă şi-au propus să rememoreze acele clipe, în cinstea acelor evenimente şi a acelor destine frânte de gloanţele forţelor de represiune ceauşiste. Pe un mare ecran digital orientat spre stradă, regizorul Paul Cozighian a derulat, iar şi iar, în premieră în România, imaginile filmate de el în acea zi caldă, dar însângerată, din decembrie 89. Pe un camion, luminat în culoarea sângelui căzut, Corul de Copii al Radiodifuziunii, condus de Voicu Popescu, cântă o melodie ca o jelanie, compusă acum peste 600 de ani, în 1385, de Filotei Monahul. Lângă cor urcă, rând pe rând, câteva dintre rudele celor ucişi în acel loc, acum 20 de ani. “Sunt fiica lui Ion Rădulescu”, spune Mihaela Rădulescu. Nu, nu vedeta de televiziune.
Au fost citite numele tuturor celor căzuţi
“Tata a plecat cu un vecin, în oraş. «Mă duc să-l dau jos pe Ceauşescu », ne-a spus. A luat o pâine şi-o sticlă de apă, să le dea la soldaţi şi a plecat. Dar pentru totdeauna. Vecinul s-a întors, el nu. S-au despărţit chiar aici, la baricadă. A fost împuşcat în patru locuri”, îmi spune femeia, în vârstă de 35 de ani acum. “Sunt sora lui Petru Poptean”, vine rândul Marianei Dan să spună. Fratele i-a murit în braţe, în salvare, când intrau în curtea Spitalului 9.
“Eram amândoi în faţă la Dalles. Era 17.30, când a intrat acel camion în mulţime. Dar şi militarii s-au speriat. Atunci s-a tras prima oară în plin. Petru se aplecase să ridice pe cineva lovit de acel camion, când a fost împuşcat în abdomen. Era rugbist, la Locomotiva. Credeam c-o să scape. Era puternic şi avea doar 25 de ani”, îşi aminteşte ea.
“Sunt sora lui Radu Ionescu”, spune şi Luxandra Ionescu. Radu a fost printre primele victime, strivit de camionul care a intrat în mulţime. Dar şi înjunghiat de baionete. Avea doar 17 ani. “Sunt fiul lui Mateescu Torino Nicolae”, se aude şi vocea lui Dragoş Mateescu. Tatăl lui a fost împuşcat chiar pe locul de unde fiul îi citeşte numele. Sunt rostite numele tuturor eroilor acelei zile. Maia Morgenstern recită, cu patimă, o pţzie de Mircea Dinescu. Câteva zeci de persoane blochează, pentru scurt timp, unul dintre sensurile de mers ale bulevardului Magheru. Alte vreo sută privesc totul bocănind din picioare, ca să nu îngheţe.
La final, se retrag şi jandarmii. “Hai c-am scăpat ieftin”, spune unul dintre ei către un coleg. După 20 de ani, “Baricada de la Inter” a fost învinsă de ger. Şi de memoria îngheţată a oamenilor.
Loredana, interviu la CNN
În această seară, de la ora 22.30, Loredana (foto) va vorbi la CNN despre melodia “Bună seara, iubite”, un cântec interzis de regimul comunist, dar care a fost difuzat în primele zile de după Revoluţie. “Reporterii CNN au considerat că sunt cea mai în măsură să povestesc despre ceea ce s-a întâmplat în industria muzicală înainte de 1989”, a spus Loredana despre interviul pentru cel mai important canal de ştiri din lume.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!