Magnolia
Magnoliile sunt cele mai vechi plante de pe pământ, care au supravieţuit până în zilele noastre din perioada în care existau dinozaurii. Numele plantei provine de la cel al botanistului francez Pierre Magnol, director al Grădinii Botanice din Montpellier (Franţa) în secolul al XVIII-lea.
Ghiocelul
Se povesteşte că atunci când Dumnezeu a creat lumea i-a spus zăpezii să meargă şi să roage florile să-i dea un pic din culoarea lor. Rând pe rând, florile au refuzat. Atunci, tristă, zapada l-a întrebat şi pe ghiocel dacă vrea să-i dea din culoarea lui. Ghiocelul a acceptat. Drept răsplată, omătul îl lasă să înflorească cel dintâi primăvara.
Laleaua
Se spune că lalelele au fost aduse în Europa din grădinile sultanului Turciei, iar denumirea ei ştiinţifică, tulipa, vine de la cuvântul persan “toliban”, care înseamnă turban, din cauza asemănării acesteia cu un turban. Există circa 100 de specii. Culoarea lalelei poate fi de la alb pur până la un mov atât de închis, că “bate” în negru, dar cele mai des întâlnite sunt cele în nuanţe de galben şi roşu.
Păpădia
Îngerul a întrebat toate florile unde ar vrea să trăiască şi, pentru că nu i-a plăcut ce i-au răspuns, s-a dus şi la o păpădie şi a întrebat-o şi pe ea unde ar vrea să trăiască. “Vai – a oftat păpădia , – aş vrea să trăiesc oriunde aş putea fi găsită repede de copiii care merg la şcoală sau care se zbenguiesc şi aleargă pe câmpii. Aş vrea să fac fericit pe oricine cu floarea mea pufoasă”. Atunci îngerul i-a spus: “Tu eşti floarea care îmi place. Vei înflori primăvara şi vei fi numită floarea copiilor”.
Zambila
O altă legendă povesteşte despre un vas genovez care a naufragiat şi din care a căzut o lădiţă cu bulbi de zambile. La mal, bulbii au găsit condiţii prielnice şi plaja s-a umplut cu zambile înflorite şi parfumate. Localnicii, încântaţi de parfumul florilor şi de culorile lor pastelate, au început să le cultive în grădinile lor.
Lăcrămioara
Legenda spune că trăiau într-o împărăţie o soră şi un frate care se iubeau foarte mult. Când peste ţară s-a abătut o boală grea, surioara a murit. Fratele s-a dus să-şi plângă sora pe câmpiile şi pe văile unde se jucau. În acele locuri au crescut flori frumos mirositoare, care au căpătat numele de lăcrămioare sau mărgăritare.
Păsările călătoare
La începutul lunii martie, cocorii, berzele şi rândunele se întorc din ţările calde. Se spune că atunci când zărim pe cer primele stoluri de cocori, e sigur că primăvara a venit. Păsările ştiu să se întoarcă la acelaşi cuib chiar şi după mult timp, orientându-se după semnele Pământului, după Soare şi stele şi după experienţa lor.
Viespea
Viespile trăiesc în Europa, dar şi în zonele cu climă moderată din Asia, America de Nord şi Mexic. Au două perechi de aripi, care le ajută să zboare foarte repede. Se hrănesc cu insecte mici. Dungile viu colorate, galben-negre, sperie păsările, şopârlele şi mamiferele mici şi le ajută să se apere. Spre deosebire de albine, viespea îşi poate retrage acul după ce înţeapă, pentru a-l folosi din nou.
Cireşul
Cireşul provine din munţii Himalaya şi e caracteristic Asiei de Est, mai precis ţărilor precum China, Coreea şi Japonia. Japonia deţine o mare varietate. Majoritatea cireşilor înfloresc primăvara, dar există câteva tipuri care înfloresc toamna târziu sau chiar iarna. Culoarea florilor este roz cu tentă albă, dar există şi soiuri cu flori roz închis.
Gărgăriţa
În limba engleză se numeşte “ladybird”, adică pasărea doamnei, şi e prima insectă care apare primăvara. La noi i se spune buburuză, gărgăriţă sau mămăruţă şi e iubită de copii. Mămăruţele sunt un simbol al norocului. Deşi noi le cunoaştem ca fiind roşii cu bulinuţe mici, negre, există circa 5.000 de specii. Unele sunt portocalii sau galbene cu puncte negre, altele sunt negre cu puncte roşii. Cele mai puţin cunoscute sunt buburuzele fără puncte, cu dungi sau cu pătrăţele precum pe tabla de şah.
Stânjenelul
Stânjenelul sau irisul are floarea de culoare violetă, albă, galbenă, roşie sau într-o combinaţie de nuanţe. Florile apar la începutul primăverii. În mitologia greacă, Iris era o mesageră a zeilor. Când păşea pe pământ, în urma ei creşteau flori în culorile curcubeului. În limba greacă, Iris înseamnă curcubeu.
Narcisa
Legenda spune că o nimfă se îndrăgostise de Narcis, un tănâr foarte frumos şi nemuritor, dar care nu avea voie să se privească în oglindă. Supărată că Narcis i-a respins dragostea, l-a îndrumat către un lac în care el şi-a oglindit faţa şi, uimit de frumuseţea sa, a rămas acolo să se privească. Pentru a nu muri de foame admirându- şi neîncetat imaginea, zeii l-au transformat într-o floare care înfloreşte la sosirea primăverii, numită narcisă.
Fluturele
Fluturii, alături de flori, au cea mai largă gamă de culori şi de modele dintre toate fiinţele. Semnele îi pot ajuta să se camufleze, protejându-i de prădători. Uneori, camuflajul este atât de desăvârşit, încât fluturele nemişcat poate arăta ca o frunză, chiar şi cu imitaţii de găuri în aripă, care arată ca mici defecte ale frunzelor. Deoarece fluturii nu pot să înţepe sau să muşte, ei trebuie sa găsească alte moduri de apărare, iar culorile aprinse sunt un semn că ei nu sunt buni de mâncat. Mulţi dintre ei au otrăvuri în corp, provenite din plantele cu care se hrănesc.
Panseluţa
O legendă germană spune că panseluţa avea pe vremuri un parfum minunat. Oamenii veneau de departe pentru a o mirosi şi călcau în picioare iarba din preajma lor. Din cauza asta vitele au rămas fără mâncare. Văzând aceasta, floricica s-a dus la Dumnezeu şi l-a rugat să ajute sărmanele vite. Dumnezeu i-a ascultat ruga şi i-a luat panseluţei parfumul, dar a înzestrat- o în schimb cu o mare frumuseţe.
Brânduşa
Se povesteşte că Brânduşa era fata cea mică a Împăratului Florilor, al cărui tărâm era terorizat de un zmeu fioros, care cerea în fiecare an să i se sacrifice un tânăr. Brânduşa s-a măritat cu un prinţ pe care zmeul l-a răpit după nuntă. Atunci prinţesa s-a hotărât să îşi salveze singură iubitul. După ce a reuşit să-l găsească pe zmeu, s-a duelat cu acesta în săbii 7 zile şi 7 nopţi, reuşind să îl înfrângă şi să îşi elibereze soţul.