Cedând integral zăcămintele de uraniu (peste 300 de tone) şi argint (1.400 de tone), plus cupru şi chiar aur, statul român ar primi cash 1,9 miliarde $. Atât, o sumă mizerabilă şi nimic mai mult. Ba ne mai alegem şi cu nişte munţi raşi, cu vestigii romane unice în Europa distruse şi cu un imens iaz cu cianuri (se vor folosi 40 de tone zilnic). RMGC invocă “efectul de multiplicare pe parcursul derulării contractului”, ceea ce ar aduce în PIB… 19 miliarde $. Să fim serioşi! E ca în calculul cu cât valorează un ou. Dintr-un ou pus la clocit, iese o găină, care va face o sută de ouă, din care vor ieşi o sută de găini. Din ouăle acestora vor ieşi 10.000 de găini, care… etc.

Cu “efectul de multiplicare” ne-am mai ars. Un contract care să nu impună cel puţin împărţirea producţiei ar fi la fel de păgubos care şi cele prin care am dat pe te miri ce şi mai nimic Petrom împreună cu resursele subsolului, ca şi Sidex, pe vremea lui Năstase, zăcămintele din Marea Neagră (Sterling – Tăriceanu), ori, de curând, chiar Automobile Craiova (Ford).

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.