Cum ne-a schimbat pandemia de COVID modul de a gândi și de a lua decizii
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În ultimii doi ani, marcați de pandemia de COVID, am fost nevoiți să ne supunem unor noi reguli și restricții, care ne-au schimbat nu doar stilul de viață, și modul în care gândim și luăm decizii. Etica a devenit mult mai vizibilă în viețile noastre, crede cercetătorul Hugh Breakey într-un editorial pentru The Conversation.
Cuprins:
În viața de zi cu zi, spune Hugh Breakley, care este directorul Institutului de Etică al Universității Griffith din Australia. oamenii nu iau neapărat în considerare ce este etic și moral sau nu, trec ușor peste lucruri.
Dar pandemia a schimbat asta și a scos în evidență efectele acțiunilor noastre asupra altora și ne-a determinat să gândim cu mai multă atenție chiar lucrurile mărunte: dacă putem lucra sau studia, unde putem merge, pe cine putem vizita.
Ne-a făcut, de asemenea, să ne punem întrebări de tipul:
- este ok sau este obligatoriu să-i „pârăsc” pe cei care încalcă regulile?
- e imoral să ignor regulile de distanțare socială sau să refuz să mă vaccinez cu un ser abia creat?
- cât de mult pot fi restricționate libertățile noastre în numele interesului public?
De multe ori, politicienii au încercat să minimizeze importanța acestor întrebări insistând că ei doar „țin cont de ce spune știința”. Breakey nu este de acord.
„Chiar dacă știința este indiscutabilă, deciziile pe care le iau politicienii trebuie să aibă la bază valori legate de viață, siguranță, libertate, drepturi și corectitudine”, scrie cercetătorul în editorialul său.
Când încrederea este esențială
Încrederea a fost întotdeauna importantă din punct de vedere moral, însă pandemia a pus-o în centrul deciziilor pe care le luăm zilnic: încrederea în guvern, în oamenii de știință, în jurnaliști, în social media, în companiile pharma.
„Atitudinea pe care o adoptăm în ceea ce privește încrederea în oamenii pe care nu i-am cunoscut niciodată devine esențială pentru lucrurile pe care le acceptăm”, spune Hugh Breakey.
Un lucru bun este că încrederea, odată câștigată, este stabilă, afirmă Breakey, iar cu timpul, dovezile pot confirma sau infirma o ipoteză sau alta. De exemplu: guvernul este de încredere în cazul vaccinării, dar nu este de încredere în ceea ce privește securitatea cibernetică.
În pandemie, îngrijorarea legată de vaccinuri a apărut din cauza rapidității cu care au fost serurile produse și aprobate. Dar pe măsură ce acestea își dovedesc eficacitatea, oamenii vor avea mai multă încredere în vaccinurile dezvoltate într-un timp scurt la următoarea criză sanitară, arată cercetătorul.
Uneori, liderii politici sunt nevoiți să ia măsuri dure când nu există alternative mai morale
Sunt multe întrebări pe care oamenii și le-ar putea pune atunci când se gândesc la moralitatea unei reguli sau a unei legi: este corectă?, funcționează?, pe noi ne-a întrebat cineva?, ne tratează ca pe adulți?, este impusă în mod drept?
Uneori, într-un context precum cel pandemic, nu este timp suficient pentru a răspunde la toate aceste întrebări. Și este dificil să fie dezvoltate reguli care să bifeze toate așteptările, să fie corecte, bine formulate și incluzive.
Asta nu scuză deciziile luate de oamenii politici pe repede-înainte. Dar înseamnă că liderii pot fi forțați să ia decizii grele atunci când nu există nicio alternativă mai morală. Atunci noi trebuie să ne obișnuim că trăim într-o lume imperfectă din punct de vedere moral.Hugh Breakey, cercetător:
„Toate astea ridică întrebări importante pentru viitor: vom deveni atât de obișnuiți cu măsurile impuse urgent, prin Executiv, încât guvernele se vor simți încrezătoare să ne restricționeze libertățile și nu vor renunța la putere?”, scrie Breakey.
Este morală obligativitatea vaccinării?
Filosoful Jeremy Bentham spunea că o ruptură în cursul normal vieții este prin natura sa o provocare, pentru că oamenii își construiesc viețile conform unor așteptări. Cu alte cuvinte, explică cercetătorul australian, luăm decizii și facem investiții și planuri bazate pe așteptările noastre sau ne adaptăm conform lor.
Când aceste așteptări sunt date peste cap, nu ne confruntăm doar cu pierderi materiale, ci și cu pierderea autonomiei noastre.
De exemplu, nu este o infracțiune să ai credințe diferite sau valori neobișnuite atât timp cât urmezi regulile importante. Problemele apar când o nouă regulă este impusă pentru o profesie anume.
De pildă, o persoană care este împotriva vaccinării nu ar trebui niciodată să devină asistentă sau medic. Dar nu este nicio problemă de etică dacă această persoană este jucătoare de fotbal sau muncește în construcții.
La fel este și în cazul obligativității vaccinării. Chiar dacă îi poate bulversa pe oameni, în sensul că este contrară credințelor unora dintre ei și îi poate afecta inclusiv financiar (dacă își pierd jobul, de exemplu), există suficiente argumente pentru care vaccinarea obligatorie este considerată corectă din punct de vedere etic, e de părere profesoara de bioetică Margaret Somerville, de la Universitatea Notre Dame din Australia.
Ea dă exemplul unei femei singure, mamă a mai multor copii mici, care ar rămâne orfani dacă ea ar muri de COVID, după ce a refuzat vaccinarea. „Refuzul nu este o decizie etică, din punctul meu de vedere, decât dacă serul i-ar fi contraindicat medical”, explică Somerville într-un editorial semnat în publicația ABC Religion & Ethics, care găzduiește analize despre religie, etică și fiolosofie.
În aceeași situație este și o persoană care are în grijă o altă persoană vulnerabilă, care ar suferi dacă ar rămâne fără aceasta. În plus, persoana vulnerabilă riscă ea însăși să se îmbolnăvească sau chiar să moară, dacă se infectează cu coronavirus de la îngrijitorul care înainte a refuzat să se vaccineze.
Foto: 123rf.com
