Cum se impart darurile de nunta

dintre soti in timpul casatoriei (art. 30 C. fam.), sunt calificate bunuri proprii ale fiecaruia dintre soti „bunurile dobandite in timpul casatoriei prin… donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune” (art. 31, lit. b C. fam.).
Astfel fiind, bunurile dobandite prin donatie, inclusiv darurile de nunta, devin bunuri proprii ale fiecaruia dintre soti daca dispunatorul nu a mentionat expres ca ele vor fi comune.
Mai precis spus, darurile de nunta vor fi intotdeauna bunuri proprii ale unuia sau altuia dintre soti, deci ale celui caruia ii sunt date, cu exceptia cazului in care cel care daruieste cu ocazia nuntii, oricaruia dintre cei doi soti, face mentiunea ca intelege sa faca acele daruri in considerarea ambilor soti; motiv pentru care darurile de nunta astfel donate vor fi bunuri comune ale ambilor soti.
in practica inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a subliniat faptul ca „bunurile dobandite prin donatie sunt proprii, pentru a fi respectata vointa donatorului care, daca nu a dispus altfel, nu poate fi presupus ca a inteles sa avantajeze si sotul gratificat”.
Asa cum am aratat anterior, darurile de nunta sunt supuse regimului juridic al donatiilor.
Astfel, donatia este o liberalitate intrucat are ca efect micsorarea patrimoniului cu bunul donat, fara a urmari obtinerea unui echivalent. Prin urmare, acestei materii ii este aplicabil raportul donatiilor – obligatia anumitor mostenitori de a readuce la masa succesorala, in natura sau in echivalent, bunurile pe care le-au primit cu titlu de donatie de la cel care lasa mostenirea, precum si institutia reductiunii liberalitatilor excesive, in care prin donatie se aduce atingere rezervei succesorale a mostenitorilor rezervatari.

Urmărește-ne pe Google News