Cum să trăieşti într-o ţară de rahat
Apogeul vieţii inconfortabile este să trăieşti într-o lume de rahat. Dar hai să nu mergem atât de departe deocamdată. O treaba ceva mai simplă este să înveţi să trăieşti într-o ţară de rahat.
Făcând o explorare rapida pe Google ca să văd cum stăm la acest capitol, am descoperit că rahatul ocupa un loc important în viaţa noastră. Căutarea România + rahat a dus la 801.000 rezultate de căutare, în timp ce România + zâmbet, spre exemplu, a dus la mult mai puţine, 688.000 rezultate.
Despre rahat mai aflăm din Wikipedia că a fost introdus în Romania în secolul XVIII, „întâi prin intermediul Fanarioţilor, negustorilor din Levant şi Constantinopol, devenind apoi unul din produsele caracteristice pentru bâlciurile şi târgurile muntene de secol XVIII-XIX”. Nici măcar la asta nu am fost originali, ceea ce este, evident, de rahat. Mai aflăm că „tradiţional, în România şi în spaţiul balcanic, rahatul se serveşte după cafea, împreună cu un pahar de apă rece. Această tradiţie este însă din ce în ce mai rară, rahatul fiind astăzi servit de unul singur […]”.
Țara de rahat este compusă din lucruri de rahat, iar ca să îţi faci ţara de rahat ai cel puţin două soluţii: să te uiţi doar la lucrurile de rahat, ignorând restul sau să faci lucruri de rahat. Arta vieţii în ţara de rahat are mai mulţi paşi:
a. Perioada de îngurgitare – când îi auzi pe ceilalţi vorbind de … politicieni de rahat, fotbalişti de rahat, blocuri de rahat, troleibuze de rahat, oameni de rahat, întotdeauna prin comparaţie cu restul lumii care nu e de rahat. Şi apoi afli că tu eşti de rahat, pentru că eşti înconjurat de lucruri de rahat şi de oameni pe care îi faci şi care te fac la rândul lor să te simţi de rahat.
b. Perioada de digerare … când observi cu precădere aceste lucruri. Spre exemplu, dacă e o zi foarte frumoasă afară îţi vei spune „ce frumoasă este această zi, în ciuda faptului că trăim într-o ţară de rahat”. Toate lucrurile care nu sunt de rahat trebuie ignorate, pentru că sunt lucruri de rahat în jur care merită cu adevărat atenţie, precum: blocuri de rahat, şcoli de rahat, magazine de rahat, oameni de rahat sau rahat de câine pe trotuar. Ele trebuie contemplate şi etichetate ca fiind astfel din cauza ca sunt româneşti.
c. Perioada de împroşcare … atunci când toată atitudinea ta devine de rahat şi te metabolizezi într-un guru pentru ceilalţi în arta vederii rahatului şi a împroşcării cu rahat. Devii un adevărat propovăduitor. Spre exemplu, dacă te duci în altă ţară, îi faci pe ceilalţi să te vadă ca un om de rahat venind dintr-o ţară de rahat. La inceput ei nu vor vedea asta, dar dacă insişti, atunci lucrurile vor fi în scurtă vreme remediate. Cu atât mai mult misiunea ta e mai importantă dacă eşti politician sau om de presă.
Orice lucru pe care îl vezi trebuie să îţi amintească de rahat şi de faptul că acest rahat este românesc şi desigur, asta îţi scuză orice şi te face mai bun decât toţi.
Nu vom consuma tot acest subiect de rahat acum pentru că fără el avem destul de puţine subiecte de discutat noi românii şi a vorbi de ţara noastră de rahat este un bun prilej de a fi impreună şi a ne simţi de rahat. Asta în ciuda tendinţelor moderne de a servi rahatul de unul singur.