Fotograful Sibiului a murit după 60 de ani de presă: „Eu nu sunt un paparazzi. Dacă merg la plimbare pe o stradă și e o poartă de fier, iese un cap de floare, eu mă opresc și fac poze”

Fotograful sibian Fred Nuss a murit la vârsta de 88 de ani, informează ziarul local Tribuna. Era unul dintre simbolurile orașului și asta pentru că vreme de șase decenii, „mereu cu un aparat de fotografiat atârnat la gât, Fred Nuss a fotografiat străzile orașului, oamenii, stările și emoțiile decenii întregi. A fotografiat momente importante din viața orașului, iar mulți dintre fotografii tineri au avut ce învăța de la el”, a scris site-ul Ora de Sibiu.

„Sunt recunoscător că mai am emoții la vârsta asta”

„Eu nu sunt un paparazzi, nu alerg după evenimente extraordinare. Dacă merg la plimbare pe o stradă din Sibiu și e o poartă de fier, iese un cap de floare, eu mă opresc și fac poze. Eu, și astăzi, dacă iau un obiectiv care mi-e drag și îl pun la aparatul de fotografiat, parcă țin o bucată din nu știu ce astru în mână. Și astăzi! Nu doar atunci, ci și acum… Și am 85 de ani! La vârsta aceasta să ai asemenea emoții și asemenea bucurii… sunt recunoscător pentru asta!”, spunea Fred Nuss în urmă cu doi ani, citat de Tribuna.

Și-a pierdut tatăl la 14 ani, a început ca electrician-strungar

Fred Nuss s-a născut în 1934, la Sibiu, oraș pe care nu l-a părăsit niciodată, deși și înainte de 1990, dar și după, o bună parte a minorității germane, a sașilor, din care Nuss făcea parte, a emigrat în Germania.

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

Fred Nuss a rămas pentru a continua să facă ceea ce iubea încă din tinerețe: fotografii.

Până să ajungă fotograf însă, a făcut mai întâi ucenicia în meseria de electrician, s-a inițiat în strungăria de fier, mecanică fină și sudură electrică miniaturală. Ambiția sa, dorința de a învăța și spiritul său de autodidact l-au făcut să se specializeze în fotografie. Bacalaureatul l-a susținut la Liceul Gheorghe Lazăr. Apoi s-a căsătorit în 1966 cu Ecaterina, o persoană despre care Fred Nuss spunea că este un partener valoros, cu care se consultă și personal, și profesional, apreciind ochiul format și sensibil al soției sale, relatează Tribuna.

„La 14 ani tatăl meu a murit, așa că eu a trebuit să lucrez pentru a-mi ajuta familia. M-am angajat ucenic de electrician la o fabrică, apoi am învățat mecanică fină. Într-o zi în fabrică a venit un domn reporter de la Flacăra Sibiului, așa se numea atunci Tribuna. Făcea un reportaj despre fetele de la mașini. Când l-am văzut cum făcea poze i-am spus că îl ajut eu cu fotografiile, el să scrie. După care, domnul, care era reporter, m-a rugat să merg și la redacție să prelucrez fotografiile, dacă tot le-am făcut. Am mers, le-am prelucrat, toți de acolo au rămas uimiți. A doua zi am fost chemat în biroul directorului pentru că secretarul de partid voia să mă întrebe dacă de a doua zi nu cumva doresc să lucrez ca fotoreporter la ziar”, își amintea Fred Nuss în 2019, într-un interviu pentru Ora de Sibiu.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

Așa și-a început cariera de fotograf profesionist. Dar, fotografia o începuse cu 10 ani înainte, când a primit cadou un aparat cu burduf de la bunicul său, care i-a stârnit curiozitatea pentru imagini.

O șapcă pe cap și o vestă de jurnalist

Sfătos cum îi stă bine unui ardelean, mândru de locurile natale, Fred Nuss putea vorbi ore în șir despre fotografie, despre oameni și locuri din oraș sau județ. Îi știa pe toți și toți îl cunoșteau pe el, zărindu-l zi de zi pe străzile burgului sau pe ulițele satelor și comunelor. Aproape mereu cu o șapcă pe cap și cu o vestă din care nu-i lipsea nimic: un obiectiv, un pix, un creion, o bucată de hârtie pe care să noteze ceva.

Era autodictat. Condus de ambiție, curiozitate și pasiune, Fred Nuss s-a instruit singur, cumpărând cărți și reviste de specialitate pe care le considera „singura posibilitate de a-ți umple cutia craniană”, relatează Tribuna. Prin mâinile sale au trecut zeci de aparate foto: de la cele cu filme alb-negru, la cele color și, în ultimii zeci de ani, la cele digitale.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

„La început erau cele cu burduf, apoi. prin anii 50 cele. cu plăci. Apoi au apărut cele cu film perforat, cu 36 de poziții și apoi cele cu roll. Aparatele, pentru vremurile lor, au fost unele bune, doar că nu aveai controlul a ceea ce făceai, cum ai acum, cu cele digitale. Vedeai ce a ieșit abia după ce scoteai filmul”, povestește Fred Nuss. Acesta își amintește cum a fost când a primit primul aparat digital. „În 1992 am primit unul de la redacție, avea 3 mega. Am fost foarte încântat, după 40 de ani în care am stat cu mâinile în soluții pentru a developa pozele în camera obscură. Era micuț (noul aparat digital, n.red.) față de ce știam eu. Din acest motiv mi s-a părut grea trecerea, eram neîndemânatic. Dar m-am perfecționat și am ținut pasul cu evoluția aparatelor”, povestea acesta pentru Ora de Sibiu.

În ultimii ani, Fred Nuss avea în mod constant o pagină de ziar în Tribuna cu instantanee, o adevărată cronică a vieții cotidiene din oraș, amintește publicația. Așa s-au strâns peste 350 de pagini de ziar din care artistul își propunea să scoată un nou album.

A pus doi șefi de partid să refacă un cadru

Fred Nuss era obsedat ca imaginea să fie reușită. Până și la cele mai banale fotografii cu oameni (oare există așa ceva?) nu apăsa pe buton până nu îi aranja „cum trebuie”. Iar asta uneori dura ceva. „Mai la stânga, mai la dreapta, un pic mai așa”.

Așa se face că atunci când din cauza aparatului a ratat o fotografie importantă pe vremea comuniștilor nu s-a sfiit și le-a spus protagoniștilor să refacă acel cadru. 

„Aveam spațiu reținut pentru prima pagină. Așteptam ca cei doi lideri să își dea mâna. Pe atunci aveam blițuri mari, greoaie, care nu funcționau mereu. Și s-a întâmplat exact ce mă temeam: în momentul pozei nu s-a declanșat. Nu mă puteam întoarce fără poză, așa că după întâlnire mi-am luat inima în dinți și i-am rugat pe cei doi să mai dea mâna o dată, explicându-le ce s-a întâmplat. Și așa am reușit o poză excelentă, mai bună decât dacă îmi ieșea din prima”, se amuza Fred Nuss.

Dar Tribuna nu a fost singurul ziar la care a lucrat. În paralel, Nuss colabora și cu Hermannstadter Zeitung, ziarul local în limba germană. Și asta încă dîn 1968, de acum 54 de ani.

Ca să fii un fotograf bun ai nevoie și de imaginație. Aici am încercat eu să fiu diferit. De ce să fac o poză din Turnul cu Ceas, de exemplu, de unde au mai făcut poze alți zeci de fotografi. O poză reușită iese, de exemplu, pe străduțele Sibiului, fotografii cu oamenii care trec pe stradă, un câine prins printre niște frunze… mereu am încercat să ies din clișee. Și asta m-a diferențiat

Fred Nuss, fotograf:

La un moment dat a făcut fotografii și pentru medicină.

„Am fost cooptat la un moment dat să fac poze pentru albumele medicale. Intram în operație și aveam la dispoziție câteva secunde, atât îmi dădea anestezistul. Atunci eu trebuia să surprind cât mai bine organele, operația în sine. A fost foarte interesantă experiența aceasta”, își amintea Fred Nuss.

Un regret

Mare iubitor de jazz, Fred Nuss avea un regret. „În 1972 a venit la București un cor de gospel. Nu am reușit să îi fotografiez pentru că era foarte mare înghesuială. Dar cel mai mult regret că nu am reușit să ajung la un concert de-al lui Louis Armstrong. Era tot prin anii 70, trebuia să merg cu cineva la București la concert, dar s-a anulat plecarea. Îmi pare rău și că nu l-am văzut, și că nu l-am fotografiat”, spunea Fred Nuss.

Iubea să facă portrete

Într-un interviu pentru site-ul sibian Capital Cultural, Fred Nuss povestea de ce iubea să facă portretistică. 

„Înalta mea școală, privind portretele a fost jazzul. Eu sunt un mare-mare amator de jazz. Festivalurile de jazz au fost o mană cerească pentru mine. Și fiindcă ascult jazz de când eram mic, ascultam radio Vocea Americii, știam din timp anumite momente importante din ceea ce se interpreta pe scenă, momente de mare efort și tensiune. Artistul închidea ochii, fiind în faza de improvizație, era atât de desfigurat, curgea apa șiroaie de pe el și la lumina aia sumbră de pe scenă era o chestie curajoasă să faci instantanee. Artistul se ridica, se mișca, iar filmele erau puțin sensibile pe vremea aceea, trebuia să știi tot felul de trucuri (cum a fost să vorbesc cu electricianului să aprindă lumina, la un semn al meu). Acolo într-adevăr era studiul portretistic. Reproduceri poate face oricine. Însă dacă vreau să fac, de exemplu, un portret care să vă caracterizeze, trebuie să țin cont de mult mai multe: de trăsăturile feței, de proporții, de lumină, contraste… Sunt reguli elementare, nescrise, pe care le dobândești cu timpul. Pentru potretistică este un manual foarte gros, însă nu e suficient să-l citești”, povestea Nuss.

Un portretist fără puțină psihologie face numai reproduceri.

Fred Nuss, fotograf:

„Am încercat pe cât posibil să evit frumusețea. Pe cât am putut, am omis oameni prea frumoși și prea perfecți”, adăuga acesta.

„Nu poți să faci o poză ca lumea de toamnă, dacă nu l-ai citit pe Topârceanu”

Întrebat cum câștigă un fotograf încrederea celor pe care îi imortalizează, Nuss și-a prezenta rețeta simplă:

„Nu le trebuie altceva decât bun simț. Sunt niște lucruri care nu țin de fotografie. Dacă toată fotografia artistică este de un metru, 10 centimetri sunt aparate, trepieduri, obiective, timpi de expunere, diafragme etc., 90 centrimetri – cultură generală. Și cultura nu înseamnă să știi poeziile lui Eminescu. Este din fiecare câte puțin, acel strict necesar. Dau mereu același exemplu, dacă toamnă târzie s-a așternut un covor de frunze aurii și ești în parc și vezi doi bătrâni care stau pe bancă și se hodină. Iar tu vii din spate și faci o poză într-adevăr de toamnă. Nu poți să o faci cum trebuie, dacă nu l-ai citit pe Topârceanu. E poetul meu îndrăgit”. 

Fred Nuss era „Cetăţean de onoare” al Sibiului din anul 2018, iar în 2020 a primit decorația Ordinul „Meritul Cultural” în grad de „Cavaler”, din partea președintelui Klaus Iohannis, cel pe care îl fotografiase de sute de ori încă de pe vremea când acesta era profesor de fizică, inspector-școlar și apoi primar al orașului.

Fred Nuss a murit miercuri la 88 de ani. Era fotograful Sibiului.

fotografia principală: Capitalcultural.ro/Cornel Moșneag

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro