Spitalul Județean Sibiu, obligat să plătească daune de 160.000 de euro părinților unui copil decedat
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Părinții copilului de 3 ani mort la Sibiu după o operație pentru scoaterea polipilor ar urma să primească despăgubiri de 160.000 de euro de la unitatea medicală unde minorul a suferit intervenția, relatează publicația online sibiană Turnul Sfatului.
Cuprins:
Copilul a fost internat la Spitalul Clinic Județean Sibiu pe 5 iunie 2013, pentru o operație de polipi. După intervenție a intrat în comă și a murit la câteva zile distanță. De atunci, părinții se judecă în instanțe cu unitatea medicală, doctorul și o asistentă, solicitând daune pentru pierderea vieții copilului lor.
La 11 ani de la tragedie, magistrații Tribunalului Sibiu au stabilit ca părinții să primească daune de 160.000 de euro din partea spitalului, dar sunt obligați la plata cheltuielilor de judecată, în sumă totală de 8.000 de euro. La începutul procesului, părinții au solicitat daune morale de 2,03 milioane de euro.
În fața instanței, spitalul, doctorul și asistenta au cerut prescrierea faptelor, pe motiv că au trecut mai mult de zece ani de atunci, însă solicitatea le-a fost respinsă.
Despăgubiri de 160.000 lei pentru părinții unui copil decedat după operație. „Asistenta i-ar fi spus că sângerările erau normale”
Potrivit datelor din dosar, după operație, copilul a fost dus în salonul în care era mama lui, asistenta transmițându-i să-l țină culcat pe burtă, cu capul într-o parte. În fața magistraților, femeia a spus că minorul avea sânge la gură, față și pe pijamale, fiind agitat și plângând. A rămas singură cu copilul, iar acesta a adormit în poziția cerută de asistentă.
„A precizat că fiul ei avea o respirație grea, însă nu s-a îngrijorat, fiind obișnuită cu această respirație din cauza polipilor, precum și faptul că fiul ei continua să sângereze pe guriță și nas, dar nu și-a făcut griji nici din această cauză, deoarece asistenta i-ar fi spus că sângerările erau normale”, scrie în document.
Asistenta a susținut că „nu s-a dispus niciun plan cu privire la îngrijirea pacientului și nu i s-au dat indicații în acest sens de către medicul curant sau asistenta șefă”.
După ce copilul a adormit, mama a ieșit în fața salonului, unde s-a întreținut câteva minute cu doctorul. Acesta a asigurat-o că operația a decurs normal.
Minorul a ajuns în comă, la ATI, unde a murit după un stop cardio-respirator
Femeia a revenit în salon, iar după aproximativ zece minute, „a realizat că fiul ei s-a liniștit prea dintr-o dată, astfel că a încercat să îi ia pulsul la mâna, fără a-l simți și i-a ascultat respirația cu urechea la gura copilului, fără a auzi ceva. Atunci a încercat să-l trezească pe minor, scuturându-l, dar acesta nu a reacționat, fapt pentru care a ieșit pe hol pentru a alerta cadrele medicale”.
Pe hol, mama s-a întâlnit cu o asistentă, iar aceasta a chemat două colege și le-a comunicat că minorul nu respiră. Până la venirea echipajului UPU, cadrele medicale au efectuat manevre de resuscitare ale copilului. Într-un final, activitatea cardiacă a minorului a reînceput, dar a rămas în stare comatoasă.
Pe 5 iunie 2013, a fost transferat la ATI, unde copilul a rămas internat în comă, în stare gravă, fără a-și mai reveni. A murit pe 14 iunie, după un stop cardio-respirator.
Spitalul Clinic Sibiu, vinovat de „pasivitate”
Tribunalul Sibiu consideră în sentința dată în acest caz că Spitalul Clinic Județean Sibiu este vinovat de „pasivitate” pentru că „nu a luat măsurile adecvate și a acceptat producerea de consecințe negative asupra pacienţilor, deşi avea rolul verificării, al identificării, combaterii ori al prevenirii problemelor sanitare existente la nivelul acestei unităţi spitaliceşti, pentru a asigura condiţii optime şi a furniza serviciilor medicale de calitate”.
Concret, magistrații susțin că în cadrul anchetei începută în acest caz a rezultat că „în cadrul Secţiei ORL lipseau echipamentele de monitorizare a semnelor vitale (pulsoximetru) şi aparatura de resuscitare, iar la data internării minorului în cadrul Spitalului Clinic de Pediatrie Sibiu nu era ocupat postul de medic specializarea ORL, intervențiile chirurgicale în ce îi privește pe minori fiind efectuate în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu”.
„Salonul în care am dus minorul era unul obişnuit, nu avea aparatură de monitorizare a funcţiilor (…) Noi nu avem defibrilator şi monitor, iar la stop chem echipa de resuscitare din urgenţă. (…) Cu pulsul şi respiraţia ne descurcăm manual, neavând aparatură (…) Salonul la care a fost dus minorul era salonul nr.1, la parter, salon de femei. Nu exista aparatură pentru monitorizarea funcţiilor… am chemat pe cei de la Smurd de la urgenţă, eu am alergat in sala de operaţie şi am adus balonul”, se arată în document, citându-se din declarațiile martorilor.
Decizia magistraților
În primă fază, Judecătoria Sibiu a stabilit ca părinții să primească daune morale de câte 50 de mii de euro, însă instanța superioară a hotărât că 80 de mii de euro ar fi mai indicat.
„Ținând seama şi de faptul că nicio sumă de bani, oricât de mare ar fi, nu ar avea aptitudinea de a repara vreodată incomensurabila traumă psihică pricinuită părinţilor victimei, consideră că suma de 80.000 euro către apelantul XXX (n.r. tatăl copilului) şi 80.000 euro către apelanta XXX (n.r. mama copilului) reprezintă o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit de aceştia.
În raport cu considerentele de mai sus, analizând cuantumul daunelor morale solicitate de apelanţi – 1.000.000 euro fiecare, se constată că această cerere este nejustificat de mare, şi pentru a evita să se ajungă la o «comercializare a sentimentelor de afecţiune», va admite doar în parte pretenţiile apelanţilor privind despăgubirile pentru daunele morale încercate”, se precizează în motivare.
Părinții sunt obligați să plătească și cheltuieli de judecată, care ajung la 8.000 de euro. Sentința nu e definitivă.
BONY 19.10.2024, 12:57
Un spital nu poate fi acuzat de pasivitate, doar personalul spitalului poate fi acuzat de acest lucru.La noi s-a format o obisnuinta de-a lungul timpului ca spagile sa le ia personalul spitalului,iar daunele sa fie platite de spital,adica de noi toti.