Herson, o reintegrare problematică: simpatiile multor localnici pentru Rusia îngreunează planul Ucrainei

Când rușii care îi ocupau orașul au venit la colegiul maritim unde lucra ca administratoră, Marina Ivanovka, o femeie din Herson, a refuzat să le asculte ordinele. Urmarea: a fost demisă și i s-a interzis accesul în campus. Casa ei a fost percheziționată, iar telefonul, calculatoarele și pașaportul i-au fost confiscate. În locul ei a fost instalată o subalternă prorusă, scrie Washington Post.

Câteva luni mai târziu, ocupația din Herson a început brusc să se destrame. Soldații ruși au fugit. La fel a făcut și femeia care îi luase locul de muncă.

Ivanovka s-a întors miercuri în biroul ei, examinând dovezile pe care înlocuitoarea ei le lăsase în urmă: un registru al angajaților care au lucrat pentru ruși, o listă a studenților care au plecat voluntar în Crimeea și un portret al președintelui rus Vladimir Putin.

„O să-l punem în baie, deasupra toaletei”, a spus Ivanovka, în timp ce un coleg trântea portretul, cu fața în jos.

Dacă problema portretului e rezolvată, ștergerea urmelor rămase după opt luni de ocupație nu va fi însă o sarcină atât de ușoară.

La aproximativ o săptămână după ce ultimul soldat rus a fugit peste râul Nipru, starea de spirit din Herson rămăsese în mare parte festivă. Sute de persoane încă se adunau în fiecare zi în piața centrală pentru a îmbrățișa soldații. Curentul electric era încă întrerupt, în mare parte, dar afacerile reveneau la viață.

Panourile de propagandă rusească erau dărâmate, iar cele ucrainene erau ridicate în loc.

Dar în instituțiile din această capitală regională, de la consiliul municipal la spitale și școli, liderii recent reinstituiți, precum Ivanovka, au început să se confunte cu o dublă problemă.

Cum să pună în ordine lucrurile din oraș, fără miile de simpatizanți ai Rusiei, care au fugit? Și chiar mai complicat: ce să facă cu cei care au rămas?

Pașapoarte și ruble

Hersonul a fost scutit de strategia pământului pârjolit pe care Rusia a folosit-o în alte părți ale Ucrainei. În vreme ce unii oameni din oraș au fost supuși detenției și torturii, potrivit relatărilor, puține dintre clădirile sale au fost bombardate.

Până să recurgă la sabotarea utilităților, înainte de a pleca, rușii au ținut luminile aprinse și robinetele deschise. Herson, un port la Marea Neagră, fondat de Ecaterina cea Mare, era un loc pe care Putin urmărea să-l asimileze, nu să-l anihileze, scrie Washington Post.

Succesul trecător al Rusiei în Herson reflectă nu doar forța sa brută, ci și conexiunea pe care mulți dintre cei de aici o simțeau cu Moscova.

Sute, poate mii de oameni din Herson au acceptat pașapoarte rusești în speranța de a primi beneficii. Mulți alții au acceptat plicuri groase cu ruble rusești, pe lângă salariul lor, ca un stimulent pentru a rămâne la locul lor de muncă.

În timp ce Ivanovka scotocea prin documente, un agent al serviciilor secrete ucrainene a venit pentru a cere informații despre femeia care o înlocuise. Ivanovka i-a sugerat să îl interogheze pe un agent de securitate pe nume Viacheslav Maksimov, un apropiat al femeii, care, de asemenea, rămăsese la serviciu.

„Și luați-i cheile”, a spus ea.

Agentul a respins cererea unui reporter Washington Post de a observa interogatoriul.

„Mai bine nu o faceți”, a spus el. „Nu am mai fost acasă de mult timp și când ne confruntăm cu acești oameni, uneori cedăm”, a adăugat el.

„Rusia unită”

Vizavi de închisoarea în care rușii i-ar fi executat pe unii ucraineni se află o sală de spectacole. Dacă camerele de tortură din Herson au reprezentat partea ascunsă a ocupației, această sală – transformată într-un centru de distribuire a ajutorului umanitar – a fost imaginea blândă pe care rușii sperau să o proiecteze.

La câteva zile după ce rușii au fugit, însă, clădirea era în dezordine. Hârtiile erau împrăștiate peste tot, ferestrele și ușile de sticlă erau sparte, iar un afiș rupt al partidului politic al lui Putin, „Rusia unită”, zăcea pe podea.

Printre dărâmături erau rămase totuși semne ale unei încercări determinate de a atrage favorurile localnicilor.

Ghiozdanele destinate copiilor ucraineni aveau un desen cu un ursuleț vesel îmbrăcat în costum de marinar, care îi îndemna pe copii să „rămână pe drumul cel bun”. Niște desene în creion arătau figuri zâmbitoare pe tancurile rusești sau pe navele de război, cu mesajul „Rusia Unită”.

Cea mai clară imagine a campaniei de persuasiune a Rusiei a fost găsită într-un birou dezordonat.

Acolo, teancuri de documente catalogau locuitorii din Herson care solicitau ajutoare, pensii, pașapoarte și locuri de muncă. Unul dintre ele enumera copiii trimiși într-o tabără de vară în Crimeea. Cererile de voluntariat la centrul de ajutorare umpleau dosare după dosare.

„Un guvern care să aibă grijă de oamenii săi”

The Washington Post a vizitat adresele a aproape 30 de solicitanți de ajutoare rusești. Câteva adrese păreau a fi false, posibil un semn că oamenii se simțeau forțați să aplice. Cele mai multe erau reale, dar casele erau goale. Vecinii sau rudele au spus că solicitanții au fugit cu câteva zile sau săptămâni înainte ca orașul să fie eliberat, adesea în Crimeea.

Nu toți au fugit însă. O femeie care scotocea prin centrul de distribuire a ajutoarelor, acum abandonat, a sugerat că pentru mulți oameni important este cine le oferă ajutor. „Aș fi de acord cu orice fel de guvern, atâta timp cât are grijă de oamenii săi”, a spus ea.

Unii locuitori au declarat că au fost influențați de panourile publicitare și de postările de pe rețelele sociale, care promiteau că un pașaport rusesc le va permite să obțină asistență medicală sau o pensie rusească de patru ori mai mare decât cea ucraineană.

Sașa, un bărbat de 60 de ani, a declarat pentru Washington Post că a stat la coadă timp de șase ore pentru a primi prima din cele patru plăți de 10.000 de ruble. Fără să-i spună soției sale, Sașa a solicitat și un pașaport rusesc, pentru a putea primi o pensie permanentă din partea Rusiei.

„Am o pensie (ucraineană), dar nu este suficientă pentru a trăi sau pentru a primi medicamente”, a spus el. De îndată ce rușii au fugit, însă, rublele au rămas aproape fără valoare, iar omul s-a trezit doar cu rușinea de a fi luat banii și pașaportul.

„Nu știu ce se va întâmpla”, a spus bărbatul, „ucrainenii ar putea să mă împuște mâine”.

Sașa a spus că și-a acceptat responsabilitatea pentru greșeala sa, dar s-a simțit, de asemenea, trădat de Rusia. „Mi-au jefuit locul meu de naștere”, a spus el. „Dacă înainte aveam o oarecare loialitate față de Rusia, acum am doar dezgust”, a adăugat bărbatul.

Fuga spre Crimeea

Problema loialităților împărțite între Rusia și Ucraina este valabilă și în cazul consiliului municipal din Herson.

Dintre cei nouă consilieri de dinaintea invaziei, cinci au colaborat cu rușii, a explicat pentru cotidianul american Halina Luhova, fosta secretară a consiliului. Unul dintre ei, un bogat om de afaceri din domeniul imobiliar, a fost numit primar. Adevăratul primar era încă dispărut.

Cei cinci au plecat o dată cu soldații. „Au fugit în Crimeea și au luat totul cu ei”, a spus Luhova, care este acum șefa administrației militare a orașului.

În unele instituții, angajații au refuzat pur și simplu să urmeze ordinele rusești. Profesorii și-au riscat viața pentru a oferi cursuri online elevilor, o alternativă la propaganda rusă oferită în școlile lor. Iar personalul de la unul dintre principalele spitale a ignorat pur și simplu numeroasele cereri ale noilor lor șefi.

Andrii Koksharov, șeful departamentului de traumatologie, a declarat că a refuzat să semneze un nou set de reguli impuse de șefii săi ruși și a refuzat să accepte un salariu rusesc, dar i s-a permis să lucreze în continuare, deoarece era nevoie de competențele sale.

La un moment dat, rușii l-au forțat sub amenințarea armei să amputeze brațele unui soldat, a spus el.

Când rușii au fugit, directorul spitalului, Leonid Rimiga, a ieșit din ascunzătoare și s-a întors la muncă. Spre surprinderea sa, înlocuitorul său instalat de ruși nu a fugit, ci a încercat să negocieze pentru a păstra un loc de muncă.

„I-am spus să negocieze cu SBU”, a declarat Rimiga, referindu-se la serviciul de informații ucrainean.

Avantajul de a colabora cu rușii

Inițial, rușii au păstrat distanța față de Colegiul Maritim din Herson, o instituție din epoca sovietică unde tinerii, bărbați și femei, urmează cursuri pentru a lucra pe navele comerciale. Dar, într-o zi, au dat buzna în sediul central și au amenințat oficialii cu arma.

În luna mai, oficiali numiți de ruși au vizitat colegiul și au declarat că acesta, ca întregul Herson, este „acum rusesc”. Când Ivanovka și alții au obiectat, au fost demiși și li s-a interzis accesul în campus. Pe 21 iulie, agenții de securitate ruși au vizitat-o acasă și i-au confiscat pașaportul, telefonul și calculatoarele.

În locul ei, rușii au instalat o profesoară de nivel inferior, a cărei dorință de a lucra sub ocupație a ridicat-o la rangul de director adjunct.

„Nu m-am gândit niciodată că o profesoară de istorie ucraineană și educație patriotică va colabora cu ocupanții”, a declarat pentru Washington Post Ivanovka, cu referire la înlocuitoarea ei, care nu a putut fi contactată pentru comentarii.

Înlocuitoarea s-a mutat în biroul lui Ivanovka și a pus pe perete portretul lui Putin. Apoi a început să încerce să-i constrângă pe ceilalți angajați să continue să lucreze, a declarat Oleksii Kucher, un avocat care lucrează la școală.

Uneori, ea spunea că rămânerea în funcție era lucrul cel mai bun de făcut, a spus Kucher. Alteori, însă, dădea de înțeles că ar putea exista consecințe dacă refuzi. „Ea trimitea mesaje în care spunea: «Nu ți-e teamă că vei porni mașina și va exploda?»”, a spus Kucher, care a subliniat că a ignorat amenințarea.

Personalul s-a micșorat de la 178 la 51 de angajați, iar numărul cadeților de la 1.200 la 71. Cu toate acestea, salariile aproape că s-au dublat. Cei care au continuat să lucreze au fost recompensați cu salarii în ruble aproape triple față de salariul lor ucrainean.

Maksimov, agentul de securitate pe care Ivanovka îl suspecta, a insistat că nu era colaborator. El a spus că a ajutat studenții ucraineni să evadeze în primele zile agitate ale invaziei și că a continuat să lucreze pentru că el și familia sa nu aveau unde să se ducă. De asemenea, omul a susținut că i-a împiedicat pe ruși să depoziteze echipamente militare în campus.

Ivanovka nu l-a crezut. Când SBU a terminat interogatoriul, femeia l-a confruntat în curtea colegiului, sub privirile jurnaliștilor.

„Ai fost fericit să lucrezi pentru ruble rusești”, a spus ea supărată. „Ai locuit aici, ai fost plătit și totuși ți-ai vândut patria”, a adăugat ea.

Bărbatul a dat înapoi, apoi a spus că doar un tribunal îl poate judeca. Dar Ivanovka a continuat să-și pronunțe propria sentință.

„Glumești?”, a spus ea, „ai primit un salariu?”.

„Și ce dacă?”, a răspuns el, „întregul oraș a primit un salariu rusesc!”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE