INTERVIU. „85% dintre oameni nu simt că au o legătură cu firma sau cu ce muncesc”. O autoare celebră, despre marea criză globală a lumii: criza de singurătate

• Social media și telefoanele mobile sunt un motor al singurătății. „Începând cu aproximativ 2012, observi această creștere cu adevărat abruptă a singurătății în rândul tinerilor. 2012 a fost anul în care smartphone-ul a început să devină omniprezent în rândul acestei generații”
• „Un corp singur nu este un corp sănătos. Statistic vorbind, singurătatea este echivalentul a 15 țigări fumate pe zi”

În Japonia, zeci de vârstnici fură din magazine. Vor să ajungă la închisoare, ca să scape de izolarea socială pe care o simt acasă. 

Pe plan global s-a născut deja o întreagă „economie a singurătății”, în care oamenii pot închiria prieteni cu ora, pot plăti să-i vadă pe alții mâncând în timpul prânzului sau își pot lua un robot să le țină companie. 

Rezultatul a peste 10 ani de cercetare, „Secolul singurătății” (publicată în 2021, tradusă în română în 2022, la Editura Humanitas) explică de ce ne simțim mai izolați ca niciodată, într-o lume aparent hiperconectată. Pentru scriitoare, pandemia de singurătate își are rădăcina în schimbarea culturală provocată de neoliberalism. În plus, a fost adâncită de dezvoltările tehnologice, cinismul companiilor de social media și alte evoluții de pe piața muncii. 

Recomandări

Raport al Congresului SUA: De ce armata rusă a înregistrat pierderi semnificative și n-a fost capabilă să câștige războiul din Ucraina ANALIZĂ

E o pandemie care trebuie luată în serios ca o veritabilă problemă de sănătate publică, după cum explică Hertz, cu referințe la zeci de studii.  

85% dintre oameni nu simt că au o legătură cu firma sau cu ce muncesc

Noreena Hertz are un doctorat la Universitatea Cambridge și un MBA la Wharton School de la Universitatea Pennsylvania. După ce a predat zece ani la Cambridge, în 2014 a ajuns la University College London, unde este profesor onorific la Institutul pentru Prosperitate Globală. Recent, autoarea a vizitat România, pentru a participa la festivalul de conferințe „Despre lumea în care trăim”, organizat de Humanitas.

După ani de studiu pe această temă, ea definește singurătatea ca fiind atât o stare internă, cât și una existențială: personală, socială, economică și politică. Contează și lipsa de conexiune cu politicienii și cu deciziile politice în general, cât de rupți ne simțim de ceea ce facem la locul de muncă și de atmosfera de la serviciu. 

Recomandări

Despre proiectul unui stat „suveranist” român: „Nici SUA lui Trump nu își permit suveranismul propus de AUR”. Interviu cu profesorul Cornel Ban de la Copenhagen Business School

„Ar trebui să strigăm despre asta”

– Ați scris în carte despre un anumit stigmat atașat singurătății. Mulți dintre noi o resimțim la un moment dat în viață, dar rareori spunem: „Sunt singur”. De ce credeți că se întâmplă acest lucru? 
– Cred că acest lucru începe să se schimbe și pandemia a ajutat, în sensul că a fost o perioadă atât de singuratică pentru atât de mulți oameni, nu doar izolarea, ci și faptul că se purtau măști și lipseau îmbrățișările. Cred că oamenii au început să vorbească mai mult despre singurătate, dar aveți dreptate, încă există un stigmat, chiar dacă cifrele arată că e foarte răspândită.  Mai mult de jumătate dintre londonezi, newyorkezi, parizieni suferă de singurătate. Nu am găsit date despre București, dar probabil că e la fel. 

Unul din cinci mileniali americani nu are nici măcar un singur prieten. În România, am găsit niște date despre românii în vârstă. Date teribile. Trei din zece români vârstnici nu au pe nimeni cu care să socializeze sau pe care să se bazeze în momente de nevoie. Așa că este uimitor, într-adevăr, că nu vorbim. 

Recomandări

Ultimele zile ale Salinei Praid. „Cât o nucă era gaura din perete, apoi s-a tot mărit”. Cât de fezabilă este soluția evacuării apei | Reportaj

Ar trebui să vorbim despre asta. Ar trebui să strigăm despre asta și nu ar trebui să ne simțim jenați. Dacă sunteți într-o cameră plină de oameni, sunt șanse ca o treime sau jumătate din cei din cameră să se simtă singuri. 

„Abordarea singurătății nu este un lux”

– Mi s-a părut important că scrieți și despre rolul jucat de instituții, companii, politicieni în această pandemie de singurătate. Cum ar trebui să se implice guvernele în gestionarea acestei crize?
– Guvernele pot face multe, atât timp cât există voință politică. La nivel local, există intervenții care pot avea un impact foarte mare. De exemplu, ce trebuie făcut, și știu că este cazul și aici, este să investească în infrastructura socială. 

Încă din 2008, de la criza financiară din întreaga lume, am asistat la o adevărată eliminare sau abandonare a spațiilor comunitare: biblioteci publice, parcuri publice, cluburi de tineret, centre comunitare, locuri în care oamenii ar putea veni să stea și să facă lucruri împreună. Știu că este o perioadă dificilă din punct de vedere economic, dar abordarea singurătății nu este un lux. Singurătatea are un cost economic și de sănătate uriaș. 

Singurătatea este la fel de dăunătoare pentru sănătate ca fumatul a 15 țigări pe zi. Crește riscul de demență, de boli de inimă, de accident vascular cerebral cu peste 25%.

Cum singurătatea costă serviciile de sănătate miliarde de euro în fiecare an, și din motive pragmatice, un guvern ar trebui să se gândească să abordeze această problemă. 

Există și un cost economic. Știm că lucrătorii singuri sunt mai puțin productivi, mai puțin motivați, mai predispuși să plece. Acestea sunt motivele pentru care sunt necesare intervenții guvernamentale și locale. Administrațiile pot reinvesti în infrastructura comunității, în aceste spații publice. De exemplu, în Barcelona, au aceste superblocuri, aceste zone fără trafic rutier, în care oamenii se plimbă, copiii se joacă și ajungi să-ți cunoști vecinii. Belgia a pus o taxă pe magazinele care erau lăsate goale.

– De ce?
– Nu știu dacă este o problemă și în București, dar și în Londra este o problemă reală. Un magazin rămâne gol, apoi proprietarul nu-l închiriază pentru că așteaptă cel mai bun preț. Dar atunci avem aceste spații goale, spații care ar putea fi folosite pentru a ajuta, pentru a fi ancore pentru comunități. Cafenelele și magazinele locale joacă un rol important. Astfel, în Belgia, există o taxă. Cu cât un proprietar ține un loc gol mai mult timp, cu atât mai mare este taxa. 

Singurătatea la locul de muncă

– Dedicați două capitole singurătății la locul de muncă, capitole scrise în mijlocul pandemiei, când una din probleme era creșterea fenomenului de telemuncă. Și acum, mulți oameni continuă să lucreze de acasă sau într-un sistem hibrid. Există ceva ce pot face oamenii care lucrează de acasă pentru a nu se simți atât de singuri? 
– Da. Dacă aveți posibilitatea de a alege, aș spune să mergeți la birou în zilele în care puteți. Întâi, pentru că acea socializare este mai bună decât niciun fel de socializare. Și în al doilea rând, doar din punct de vedere practic, al progresului în carieră. Oamenii care sunt văzuți au șanse mai mari să fie promovați. 

Nici nu idealizez biroul, pentru că birourile pot fi, de asemenea, locuri foarte singuratice, unde nimeni nu vorbește cu ceilalți. Nu este vorba doar de a merge la birou, ci, indiferent dacă ești la birou sau acasă, să te gândești cum poți să te conectezi mai mult cu colegii sau clienții tăi. 

Dacă ești la birou, încearcă să iei prânzul cu alți colegi. Acest lucru pare prea puțin important, dar o mulțime de cercetări arată că face bine. Dacă nu lucrați la birou, dar colaborați cu un coleg sau aveți o discuție cu un client, încercați să o programați la o cafea. Am cam trecut acum la Zoom, dar nu cred că ar trebui să fie o opțiune implicită.

De asemenea, unele companii fac o treabă mai bună decât altele în a-și ajuta angajații să se conecteze. Am ajutat câteva companii să facă acest lucru. Au existat câteva inițiative grozave privind conectarea angajaților în funcție de interese: o echipă de fotbal preferată sau oameni care iubesc U2 sau gătitul. Îmi place această idee pentru că, de multe ori, va sparge tipul de ierarhii din cadrul organizațiilor. Puteți fi recepționerul care este pasionat de Bono și puteți fi directorul executiv și apoi, dintr-odată, vă aflați într-un grup împreună. Cred că astfel de lucruri merită să fie încercate.

Conexiunea în persoană rămâne un fel de standard de aur. Acesta este într-un fel, pericolul pe care pandemia l-a accelerat, pericolul unei existențe online. A accelerat capacitatea noastră de a nu merge și a ne întâlni cu oamenii față în față. A accelerat capacitatea noastră de a nu merge la restaurant, ci de a comanda să ne fie livrată mâncarea. 

Cred că suntem în pericol de a renunța, fără să vrem, la conexiune și comunitate în favoarea comodității. Este un lucru la care trebuie să fim foarte atenți. 

– Ce mai pot face companiile pentru a combate singurătatea la locul de muncă?
– La locul de muncă, un alt lucru cu adevărat important este despre recunoașterea oamenilor. Din păcate, mulți oameni nu au prieteni la locul de muncă, dar singurătatea vine și dacă simți că munca ta nu este recunoscută, că nu ești apreciat sau auzit. O strategie mult mai conștientă de recunoaștere la locul de muncă face o mare diferență, de asemenea, și duce la productivitate și retenție. Emoțiile conduc economia într-un mod foarte real.

Social media și telefoanele mobile sunt un motor al singurătății

– Ce alte reglementări din partea guvernelor ar fi necesare?
– Probabil cel mai important lucru pe care l-ar putea face un guvern la nivel național este să se ocupe de smartphone-urile noastre. Când mi-am început cercetarea, nu aveam nicio poziție cu privire la faptul dacă smartphone-urile sunt bune sau rele. Dar după ce am cercetat pentru această carte, au fost absolut copleșitoare dovezile despre cât de distructive sunt social media, în special pentru sănătatea mintală a oamenilor și despre faptul că sunt un mare motor al crizei de singurătate.

Sunt foarte izbitoare datele la nivel global. Începând cu aproximativ 2012, observi această creștere cu adevărat abruptă a singurătății în rândul tinerilor. 2012 a fost anul în care smartphone-ul a început să devină omniprezent în rândul acestei generații.

Un băiat pe care l-am intervievat, Peter, în vârstă de 14 ani, mi-a povestit cât de singur se simțea când posta pe Instagram și nimeni nu-i dădea like la postările sale. Se gândea: de ce nu mă place nimeni? 

O fată, Claudia, de 16 ani, mi-a povestit despre prietenii ei care au ieșit în oraș după ce unul din ei i-a spus că nu vor ieși. Apoi, pe social media, a văzut grupul distrându-se fără ea. Nu s-a dus la școală timp de o săptămână. S-a simțit atât de singură. Și pentru noi, adulții, e similar. 

Te uiți pe rețelele de socializare și este foarte ușor să crezi că toată lumea este mai populară decât tine. Toată lumea are mai mulți prieteni. În termeni relativi, ne simțim mai singuri.

Există multiple motive pentru care social media este problematică, inclusiv tipul de amenințare pe care o reprezintă pentru democrație. Iar din perspectiva singurătății și sănătății mintale, există un argument foarte puternic pentru a reglementa social media mai mult, mai ales când vine vorba de tineri. De fapt, în curând, în Regatul Unit va intra în vigoare Legea privind siguranța online, o nouă legislație care va impune cerințe mult mai stricte companiilor de social media. 

Social media, adictivă, ca țigările

– Cred că, cel puțin în ceea ce privește social media, cel mai adesea, soluționarea a fost lăsată în seama individului. Ne-am așteptat ca fiecare din noi să-și limiteze singur timpul petrecut pe social media. 
– Da, dar problema este că, la fel ca și țigările, social media creează dependență și este concepută pentru a crea dependență. Fiecare culoare pe care o folosesc, cum sunt anunțate notificările, modul în care au proiectat produsul astfel încât să obții like-uri, să obții distribuiri, toate sunt proiectate cu cinism în același mod în care cineva proiectează un aparat de joc în cazinou. Este foarte greu să-ți limitezi propria utilizare a social media. 

Eu încerc seara să nu îmi pun telefonul la vedere, pentru că atunci când e vizibil, în mod natural, te întinzi după el. La sfârșit de săptămână încerc să fac o zi de sabat digital, fără niciun dispozitiv. Așadar, se poate, dar este greu și, în special pentru tineri, cred că intervenția guvernului e necesară. 

– Și în carte faceți această analogie cu companiile de tutun.
– Da, cred că sunt, în multe privințe, companiile de tutun ale secolului XXI și chiar trebuie să fie reglementate ca atare. 

– Cred că, de regulă, guvernele au permis acestor companii să se autoreglementeze, să-și rezolve singure problemele.
– Așa e, dar am avut parte de multe discuții și promisiuni din partea lor, însă nu s-au îmbunătățit. De exemplu, aflăm din ce în ce mai multe lucruri despre fetele tinere afectate de imagini de pe Instagram care le fac să aibă probleme teribile cu imaginea corporală. Aproape în fiecare zi, apar noi cercetări care arată cât de toxice sunt aceste platforme, iar acestea nu au făcut aproape nimic pentru a-și face ordine în propriile case. 

Citește și: O explicație pentru succesul AUR: „Singurătatea nu înseamnă doar lipsa de prieteni. Este, de asemenea, sentimentul de a fi ignorat, de a nu avea voce, de a nu fi auzit”

Foto ilustrativă: Shutterstock

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro