Naser Aliji, 28 de ani, este exemplul viu al migrației de pe continent din ultimele decenii. Născut în Macedonia de Nord, din părinți albanezi, a plecat de mic în Elveția, la Baden, acolo unde familia continuă să locuiască. Și-a început cariera în fotbalul helvet, a jucat la toate naționalele de juniori din Țara Cantoanelor, a îmbrăcat tricourile lui FC Basel, FC Vaduz, a trecut apoi în Germania, la Kaiserslautern, și în Italia, la Virtus Entella, și a evoluat pentru prima reprezentativă a Albaniei.
În urmă cu patru ani, Mircea Rednic l-a adus la Dinamo București, fiind apreciat de suporterii „câinilor”, dar în vara 2019 a ales să plece în Ungaria, la Honved Budapesta. Vara trecută, Naser a decis să revină în România, atras de FC Voluntari.
Într-un interviu acordat pentru Libertatea, Aliji a povestit cum îi este viața în București, de ce apreciază mai mult acum traiul de aici, făcând paralele cu ceea ce a întâlnit pe drumurile fotbalului.
Libertatea: Naser, cum ai regăsit Bucureștiul?
Naser Aliji: Foarte bine. Un oraș și o zonă ce se dezvoltă continuu. Pot să spun că mi-este mult mai bine decât acum trei ani și jumătate.
– De ce?
– Atunci, pe vremea când am evoluat la Dinamo, eram singur. Mă mai vizitau ai mei, din când în când, în rest eram de unul singur pe aici. Doar antrenamente și meciuri, doar așa se traducea viața mea. Un robot sau roboțel. Între timp, m-am căsătorit cu fata de-ți ziceam atunci, ea locuind în 2019 la Skopje, acum suntem trei în România, inclusiv fetița noastră de 2 ani și jumătate. Altfel se vede viața acum, binecuvântat fie numele lui Allah, pot spune că sunt împlinit la București. Noi locuim lângă Capitală, într-un cartier plin de fotbaliști din Liga 1. Și avem și piscină, printre altele, iar fetița era încântată să stea zilnic să se bălăcească.
„Căutăm parcuri pentru fetiță, avem de unde alege”
– Ce ați mai vizitat în România și v-a plăcut?
– Am fost într-un sejur de două-trei zile la Constanța, la mare, foarte frumos, la plajă. Bine, acum fiind părinți, ne ghidăm foarte mult după plăcerile fetiței. Dacă ea este fericită, suntem și noi. Unde-i place ei, ne place și nouă.
– Ce altceva îți mai place în România?
– Parcurile sunt foarte frumoase. Descoperim periodic altele. Bucureștiul chiar are câteva, diferite. Căutăm pe Google, apoi mergem acolo. Fetiței îi place foarte mult să se joace în aer liber. Aveți și mall-uri drăguțe, mai ieșim la un restaurant, capitala României oferă foarte multe locații de destindere.
– Ai venit de la Budapesta la București, după trei ani la Honved. Unde-ți place mai mult?
– Fiecare capitală are detaliile ei. Știu că există o competiție între români și unguri, eu, sincer, îi apreciez și pe unii, și pe alții. M-am simțit bine în ambele orașe, fiecare are frumusețile lui.
„Calitatea drumurilor trage țara înapoi”
– Ce nu-ți place la București?
– Nu neapărat la București, ci la România. Lipsa autostrăzilor. Uite, de exemplu, până la Skopje, unde sunt și rudele soției, fac zece ore și ceva cu mașina pentru 600 de kilometri.
– Da, doar că mergi mult și prin Bulgaria.
– Da, OK, dar și să mergi până la Brașov… Eu nu judec, nu critic, doar am răspuns la întrebare. Calitatea drumurilor trage România înapoi.
– După ce ai revenit în România, ce poți spune că apreciezi la români?
– Sunt băieți buni.
– Și la România?
– Bucureștiul, mall-urile și fotbalul.
„Elvețienii sunt fiecare pentru el, românii sunt calzi”
– Sunt diferențe uriașe între România și Elveția?
– Da. Elveția e mai scumpă! (râde) În cel mai bun caz de trei ori. Ai mei locuiesc aproape de Zürich, un oraș rece și foarte scump. Din punctul de vedere al prețurilor și al calității produselor, Bucureștiul e ceva ieșit din comun, foarte ieftin, comparativ cu ceea ce știu eu din Elveția. În plus, diferența între oameni.
– Adică?
– Elvețienii sunt reci, fiecare pentru el, nu le pasă de ceilalți. Românii sunt foarte calzi, deschiși. Îmi place mai mult aici. Mâncarea și viața sunt foarte OK.
– Ce notă ai acorda României, de la 1 la 10?
– Nota 7. Este foarte bine de trăit, dar sunt și limite.
– Ce notă ai acorda Elveției, la fel, de la 1 la 10? Ca să vedem diferența.
– Aproape de nota 9. În Elveția ai siguranța zilei de mâine, școli foarte bune, este cea mai bună țară unde să-ți crești și să-ți educi copiii. Ar fi de nota 10 plus din acest punct de vedere. Dar este teribil de scump! Pentru mine, Elveția este cea mai bună țară în care să trăiești. Din punctul de vedere al calității vieții, ca securitate, ca sistem. Este maximum ce-ți poți dori. Bănuiesc că nu vă spun lucruri ieșite din comun. Eu sunt născut la Skopje, din părinți albanezi, iar când aveam 4 ani m-am mutat cu familia în Elveția, în zona germană, la Baden, la 20 de minute de Zürich.
„Aș vrea să fiu polițist”
– Îți este frică de ceva anume în viață?
– Nu mi-e teamă de boli, de atacuri teroriste sau de alte nebunii, fiindcă totul este în voia lui Allah!
– Totuși, după pandemie, a venit războiul din Ucraina.
– Da, este înspăimântător, mă simt altfel de când am copil. Mai îngrijorat de ceea ce ar putea fi cu fetița. Există și un detaliu care nu-mi place deloc.
– Ce anume?
– Media arată doar efectele războiului din Ucraina. Da, este îngrozitor. Dar sunt conflicte și-n alte țări, precum Palestina și Siria. Și acolo mor oameni nevinovați. De ce nu sunt mediatizate și acelea? De ce nu se încearcă a se opri războiul și acolo? De ce sunt mai importanți ucrainenii decât africanii uciși de Boko Haram?
– Dacă ar fi să alegi acum o altă meserie, care crezi că ți s-ar potrivi?
– Dacă aș putea alege o altă meserie pe care s-o practic… Cred că aș vrea să fiu ceva de genul polițist. Îmi plac legea și ordinea! Sunt un pic cam justițiar.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro
florinbelascu • 22.10.2022, 11:52
Media din Romania este mai interesanta de războiul din Ucraina pentru că este la granița, dacă eram in Nigeria mă interesa mai mult Boli Haram.