Mai sangeros decat „Dracula”

Despre „Dracula”, respectiv Vlad Tepes, se spune ca ar fi fost intruchiparea cruzimii in epoca medievala. Plecand de la acest aspect, literatura moderna l-a si catalogat drept „seful vampirilor”. In zona Banatului a trait insa, in secolul al XV-lea, un personaj atat de crud incat, pe langa el, domnitorul muntean Vlad Tepes, care i-a fost contemporan si prieten, era mic copil. Daca „Dracula” a devenit celebru prin „tepele” in care ii tragea pe cei care il suparau, despre Pavel Chinezu (sau Cneazul) se spune ca isi punea dusmanii sa se manance intre ei, sau ca ii dadea de mancare la porcii infometati, de vii. Mai mult, exista un desen de epoca in care Pavel Chinezu este infatisat dansand cu un mort in dinti.
La inceputul secolului al XV-lea, Imperiul Otoman incepe sa devina un pericol major pentru Europa. Turcii cuceresc regatul Serbiei, ataca tinuturile de la nordul Dunarii si ameninta Ungaria si Austria. In acest context se disting in luptele pentru apararea tinuturilor dunarene, de la nordul Marii Adriatice la Carpatii Occidentali, romanii transilvaneni si, indeosebi, familiile cnezilor care ii conduceau. Militiile banatene si hategane, pe care mica nobilime romana le oferea in lupta antiotomana, devin un adevarat partid militar in cadrul Regatului Ungariei, partid care se opune marii nobilimi maghiare si ajuta regii maghiari sa controleze puterea in stat. Pentru actiunile lor, romanii primesc drepturi speciale din partea regilor Ungariei. Apar adevarate dinastii de cnezi romani, printre care aceea a lui Petru Viteazul Bizere, Macicas, Iancu Corvin, Matei Corvin, Mailat si Pavel Chinezu.
Mai mult, cnezii familiei Corvinestilor ajung regenti ai Ungariei, prin Iancu de Hunedoara, si chiar regi, prin Matei Corvin, fiul lui Iancu.
In memoria populara a zonei, atat la romani, cat si la unguri si sarbi, cele mai multe legende care s-au pastrat din acea epoca vorbesc despre Pavel Chinezu (1432 – 1494), unul dintre cei mai sangerosi dusmani ai otomanilor. De pe la 1470 pana la 1494 el a fost seful real al miscarii militare pe care romanii ardeleni au desfasurat-o in cadrul statului maghiar. A purtat numeroase razboaie in care a fost, fara nici o exceptie, biruitor. Un istoric maghiar spune despre el: „A purtat timp de 25 de ani comanda peste Timisoara si peste celelalte cetati ale Ungariei de Jos si, lucru rar si foarte de mirare, niciodata n-a avut soarta impotriva lui”. Despre metodele prin care a reusit sa ii bata pe turci intruna, oriunde ii prindea, vorbesc atat legendele cat si marturiile cronicarilor din epoca.
Numele de „Chinez”, este o forma maghiarizata a cuvantului „cheaz”. Satul in care s-a nascut se numeste, pana astazi, „Satchinez”.
Legendele spun ca Pavel a trait in copilarie o experienta extrem de dura. Intr-o zi, un grup de turci a pradat satul si i-a omorat mama. El a fost ascuns de doica sa intr-o padure din apropiere. Pavel a jurat sa razbune moartea mamei sale. Se pare ca acest eveniment urma sa schimbe istoria centrului Europei.
La acea vreme, otomanii, care ocupasera deja Bulgaria si majoritatea teritoriilor din actuala Iugoslavie, pregateau invadarea Europei prin incursiuni de jaf in Tara Romaneasca, Banat si sudul Regatului Ungariei. Nu se stie daca Pavel Chinezu a luptat si in campaniile antiotomane ale lui Iancu de Hunedoara, cert e insa faptul ca este pomenit in armatele crestine in documente abia pe vremea lui Matei Corvin, fiul lui Iancu.
Prima lor intalnire a avut loc la moara tatalui lui Pavel. Matei Corvin, pe atunci regent al Ungariei, se ratacise in timpul unei vanatori. Suita regala a ajuns la acea moara, unde tatal lui Pavel, nestiind despre cine este vorba, i-a poftit pe musafiri sa bea o carafa cu vin. El s-a scuzat ca este sarac si nu poate oferi carafa pe o tava. Pavel a luat atunci vasul din mana tatalui sau, l-a pus pe o piatra rotunda de moara si a ridicat pietroiul pe post de tava, oferind de baut musafirilor. Matei Corvin a ramas uimit de puterea tanarului si l-a chemat ulterior la curtea regala. Lucru pe care Pavel l-a acceptat. Evenimentul s-a petrecut in jurul anului 1458. La scurt timp, un anume Francesco Fontana se intalneste cu Pavel si il descrie drept un om cu o statura medie, aproximativ 1,70 metri, dar extrem de musculos, de o forta fizica iesita din comun. Era capabil sa ridice singur un butoi cu vin si sa bea din el.
La curtea lui Matei Corvin se pune la punct cu arta manuirii armelor si participa la cateva campanii impotriva husitilor si a armatelor habsburgice. In 1463, la un an de la campania lui Mahomed al II-lea in Tara Romaneasca, campanie in timpul careia Vlad Tepes a tras in teapa cateva sute de turci la Targoviste, Pavel Chinezu participa la campania antiotomana a armatelor Ungariei si Transilvaniei, in Bosnia. Aici s-a impus imediat, atat ca luptator exceptional, cat si ca necrutator. La acea vreme, se purta o metoda de cavalerism prin care un reprezentant al uneia dintre ostiri iesea in fata si provoca la duel pe oricine se incumeta sa se lupte cu el din tabara adversa. Se spune ca nu a existat nici o batalie in care Pavel Chinezu sa nu fi iesit in fata pentru a chema adversarii la duel. El folosea intotdeauna in lupta doua sabii deodata. Nu numai ca nu a pierdut nici o lupta, dar modul in care isi schilodea adversarii l-au facut de temut. Cei invinsi erau dezbracati in fata propriei lor armate.
Dupa mai multe campanii militare, Pavel Chinezu este innobilat de Matei Corvin si devine comandant al cetatii Belgradului. Aceasta cetate avea o importanta strategica deosebita in sudul Ungariei. La 1476 devine comite de Timisoara si maresal al armatei regatului.
La Timisoara incepe sa-si puna in aplicare razbunarea fata de turci, o razbunare care ar parea acum sadica, dar care la vremea respectiva a salvat Europa Occidentala de invazia otomana. Razbunarea lui Pavel nu se referea doar la aspectul torturii fizice, care era prea putin pentru el. Aici trebuie mentionat ca un soldat otoman era crescut de mic in spiritul jertfei pentru credinta. In acest sens, militarii turci primeau cu bucurie moartea, in ideea ca murind pentru credinta ajung in Raiul lui Allah.
Conform cronicarului maghiar Porfirius, Pavel Chinezu s-a gandit sa-i tortureze psihic, lovindu-i exact unde ii durea mai tare: in credinta. In religia musulmana porcul este un animal spurcat. Un musulman omorat de porci nu poate in nici un caz sa ajunga in Rai, ci va fi supus torturii vesnice in Iad. Asa ca Pavel a izolat o mica turma de porci in subsolurile castelului din Timisoara, animale pe care le tinea infometate 3-4 zile, apoi le arunca cate un prizonier turc, sub privirile ingrozite ale camarazilor acestuia. Avea grija sa le sublinieze aspectul religios al acestui tip de executie injositoare. Repeta figura dupa alte 3-4 zile, pana ramanea doar un prizonier, pe care il elibera pentru a duce vestea „Iadului” inventat de Pavel Chinezu in randul trupelor otomane.
Pentru ca acest tip de tortura nu i-a ajuns, cneazul roman a inceput la un moment dat „sa-i spurce” pe otomani dandu-le cu de-a sila sa mestece carne smulsa din trupurile compatriotilor lor. Canibalismul era iarasi un obstacol de netrecut inspre Raiul musulman. In masura in care nu putea face fata multimii de prizonieri, mai arunca din ei in Mures, cusuti in piei de bivol.
„In cativa ani, turcii nu mai trec in Banat pentru jaf, asa cum faceau inainte si nu se mai razletesc de grosul armatelor lor. Timisoara devine o sperietoare pentru ei. Datele apar in mai multe izvoare, in special in cele maghiare. Se gasesc insa mentiuni si la unii cronicari turci, care spun ca turcoaicele isi speriau copiii cu numele lui Pavel Chinezu: „Fii cuminte ca vine Knespavli!”. Putem considera ca blocajul psihic pe care l-a indus acest personaj in randul turcilor a avut o mare pondere in succesele militare pe care le-a repurtat. Metodele sale au salvat Europa de invazie timp de un sfert de secol”, spune Ioan Hategan, istoric in cadrul Muzeului Banatului si autor al mai multor lucrari privind personalitatea lui Pavel Chinezu.
Problema cneazului cu turcii nu a fost insa numai una legata de razboiul dintre religii, ci si una personala.
La 14 octombrie 1479 are loc o batalie grea intre trupele crestine conduse de voievodul Transilvaniei si la care participa maresalul Pavel. Lupta s-a terminat seara tarziu cu victoria crestinilor. Au murit in acea batalie aproximativ 30.000 de turci. Dupa ce s-au linistit lucrurile, comandantii victoriosi au inchinat cateva cupe cu vin cantand melodii razboinice. La un moment dat, Pavel, ditamai maresalul, apare cu un turc in dinti, unul la subtioara si altul in spinare si incepe sa danseze in aceasta „companie”. Faptul ca acest eveniment a fost retinut printr-un desen de epoca arata clar ca opinia eroului fata de otomani era cam vanata la culoare.
Se apreciaza ca numarul prizonierilor turci care nu au ajuns in Rai din cauza porcilor lui Pavel trebuie sa fi fost de ordinul zecilor de mii, din moment ce metoda aceasta s-a repetat pe parcursul a aproape 25 de ani, in aceasta perioada Pavel avand la dispozitie, in calitate de maresal, toti prizonierii turci prinsi de armatele Ungariei si Transilvaniei, armate aflate la comanda sa.
Pavel Chinezu moare in 1494, in plina glorie. La cativa ani, partida marii nobilimi maghiare elimina de la conducerea statului pe urmasul lui Matei Corvin si impune conditii din ce in ce mai aspre pentru romanii din Transilvania, in special asupra nobilimii romane. Persecutia sociala din Banat si Transilvania, tinuturi care dadusera trei generatii de luptatori pentru apararea Dunarii, se manifesta cativa ani mai tarziu. La inceputul secolului al XV-lea, in ajunul celei mai mari expeditii otomane impotriva Budei si Vienei, se face din nou apel disperat la romani. Evenimentul se termina cu rascoala lui Gheorghe Doja de la 1514. Zece ani mai tarziu, turcii desfiinteaza Ungaria in urma bataliei de la Mohacs.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE