Pediatrul de 91 de ani care scrie poezii. Povestea impresionantă a medicului Alexandra Zahariadi

A venit pe lume în Galați într-o familie de greci. O bună parte a copilăriei, Alexandra a petrecut-o la Izmail, în sudul Basarabiei, unde părinții ei aveau moșie, scrie turnulsfatului.ro. Tatăl ei a murit pe când avea doar 14 ani. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, s-a refuziat la o măsușă în Buzău, iar, în 1944, și-a văzut mama murind, împușcată de un rus.

„Din trei persoane care erau în  cameră, doi au fost împușcați. Singura supraviețuitoare am rămas eu. M-au legat fedeleș, mi-au cerut bani și avere. Am dat tot ce mi s-a cerut și am rămas în viață.”, a povestit Alexandra Zahariadi. (foto)

Medicul pediatru de 91 de ani care scrie poezii. Alexandra Zahariadi a fost greu încercată de soartă

Femeia s-a încăpățânat să depășească greutățile vieții. În 1951 a terminat Facultatea de Medicină la București și și-a dorit să devină medic pediatru. A făcut asta în pofida tuturor lipsurilor de după război.

„Când ne-am refugiat, mama a avut grijă să aducă în Buzău la mătușa o mulțime de lucruri foarte valoroase de la moșie; mașina de treierat, moara, distilerie pentru țuică și multe bijuterii(…) Eu le-am vândut și le-am transformat în cocoșei de aur. Și în fiecare lună vindeam câte un cocoșel și mă întrețineam”, povestește femeia.

După terminarea facultății, a primit repartiție la Alexandria, unde a locuit vreo trei ani de zile împreună cu soțul și fiul ei, în chirie.

Recomandări

Harta puterii după parlamentare. PSD ia un sfert din mandate, AUR și-a dublat scorul. Fiefurile PNL pot fi numărate pe degetele de la o mână | Analiză

„Nici baie nu aveam. Făceam baie în gară unde era un duș pentru muncitori”, își amintește ea.

În timpul iernilor grele, nu-i ajungeau bani ca să cumpere lemne, așa că a cerut să fi transferată la Sibiu. Acolo, s-a dedicat întru totul meseriei de medic pediatru, fiind și mamă și soție în același timp.

Alexandra Zahariadi avea 74 de ani când a devenit văduvă. După moartea soțului, femeia a fost din nou încercată de viață. Singurul ei fiu și-a pus capăt zilelor la doar 50 ani.

„Cea mai mare tragedie pentru mine a fost Cristian, care s-a sinucis acum șapte ani. Cu toate că era foarte deștept și sensibil s-a dovedit că e dezechilibrat psihic. Marea lui jale a fost că nu s-a căsătorit”, povestește aceasta.

Și-a donat casa unor prieteni

Imediat după tragedie, Alexandra și-a donat casa unor prieteni apropiați și s-a dus la un cămin de bătrâni din Sibiu. Ca să-și aline durerea și singurătatea deopotrivă, pensionara a început să scrie poezii și a lansat volumul intitulat „Imagini, gânduri și simțiri”.

„Venind după atâtea pierderi, acum a venit momentul de pace. Nu mai am să mă lupt cu nimic, nu mă mai lupt cu morile de vânt și acum pot să intru în profunzimea sentimentului adevărat de spiritualitate care se îngemănează cu poezia. Am început să scriu, citind”, a spus  autoarea.

Recomandări

Alegeri parlamentare şi prezidenţiale 2024. Cum se formează Guvernul

Alexandra Zahariadi își găsește alinarea prin scris

După ce întreaga viață a fost o luptă, Alexandra Zahariadi regretă că nu are un prieten adevărat.

 „Viața e faină. Trebuie să vezi pietrele prețioase, să le descoperi. Eu întotdeauna am căutat o speranță. Destinul a fost dur cu mine. (…) Regretul meu este că nu am un  prieten adevărat, un prieten bun”, a mărturisit Alexandra.

sursă foto: turnulsfatului.ro

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro