Mutat în urmă cu 9 ani în România, un senegalez a descoperit și latura mai puțin plăcută a oamenilor de aici: „Când văd asta, întorc capul, nu vreau conflicte”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Mediop Ndiaye, 31 de ani, este din mai 2013 în România, a jucat fotbal în diverse zone ale țării, dar este atras de Banat. Are un băiețel cu o româncă, acum are o altă relație, cu o timișoreancă, îi place aici, deși ar fi putut ajunge în Franța, are gânduri să se stabilească la noi.
Cuprins:
Senegalezul Mediop Ndiaye a sosit în urmă cu 9 ani în România, așa a vrut destinul, atacantul evoluează de atunci în fotbalul intern, având experiențe în primele trei ligi. Discuția cu fotbalistul de 31 de ani are loc chiar în ziua în care fiul său, Saliou, împlinește 6 ani, iar fotbalistul este emoționat, chiar dacă nu mai locuiește cu fosta sa parteneră, o româncă, mama băiatului său.
Jucătorul care a îmbrăcat tricourile celor de la SC Ghiroda, Ripensia Timișoara, Dunărea Călărași, FC Argeș, CSM Reșița și Concordia Chiajna și-a expus povestea sa cititorilor Libertatea într-o limbă română vorbită lăudabil de bine. Totodată, atacantul a dezvăluit că are planuri mari, vrea să devină român cât mai curând posibil.
Libertatea: Medi, cum ai ajuns din Senegal, de la 5.000 de kilometri depărtare, tocmai în România?
Mediop Ndiaye: Un impresar din țara mea mi-a zis că există posibilitatea de a veni să joc fotbal în Franța, undeva într-o ligă inferioară, sau în România. De Franța auzisem, de România, nu. Oricare dintre cele două oportunități erau bune, voiam să fac un salt de calitate, să plec din Senegal. Și am aplicat pentru viză, pentru cele două țări. Am zis așa: Care vine prima, e soarta, o aleg și plec acolo! Viza de România a venit prima, așa că am venit aici.
- Și n-ai mai plecat.
- Doar în vacanțe, vara, înapoi în Senegal, dar nu și în acest an. Îmi place foarte mult în România și spun mereu, cu mândrie, că eu sunt timișorean (râde).
„Am gânduri serioase, mă interesez de acte”
- Totuși, nu-ți pare rău că n-ai ajuns în Franța? Vorbiți aceeași limbă, Occident, alte oportunități.
- Așa a fost să fie. Acum, la ce bun să am regrete?! Și nu cred că aș mai schimba acum ceva. Sunt din mai 2013 în România și mă simt bine. Am un băiat, Saliou, cu o româncă, între timp ne-am despărțit, acum am o altă prietenă, tot româncă, relația este OK, iar de ceva vreme m-am gândit să-mi iau cetățenia română.
- Gândurile tale sunt serioase să rămâi aici?
- Păi, da! Am prieteni români foarte mulți, viața mea este aici, am discutat cu un amic și mă interesez despre ce acte am nevoie ca să devin român. Bănuiesc că va dura ceva timp până ies actele.
„Majoritatea sunt OK, dar unii sunt rasiști. Mă uit și eu în altă parte”
- Spuneai că te simți timișorean. Te-a luat valul sau ce anume te determină să spui asta?
- Am prieteni mulți în Timișoara, iubita mea este de acolo, oamenii sunt foarte buni acolo, mă simt ca acasă de fiecare dată când merg în Banat. Am locuit mulți ani acolo și-aș vrea să mă stabilesc acolo.
- Ce apreciezi cel mai mult la români?
- Sunt ospitalieri, sunt oameni OK, nu-ți fac probleme, pot spune că am fost primit bine, indiferent pe unde m-a dus viața. Țara este superbă, eu sunt îndrăgostit de România, în special de zona de munte, dacă e și un lac... Am văzut zone ce-ți taie respirația în Banat.
- Ce nu-ți place la români?
- Sunt și chestii care nu sunt OK. Sunt unii oameni care se uită altfel la mine și reacționează urât sau nu foarte bine. Adică, un pic rasiști. Nu mulți, dar îi simți. Oricum, mă uit și eu în altă parte, nu vreau conflicte, sunt un tip pașnic. Altă chestie care-mi place în Timișoara este că oamenii sunt mai calmi și mai calzi acolo, sunt OK față de mine, bine, sunt și mai cunoscut acolo.
- Acum, joci la Concordia Chiajna, lângă Capitală, cum resimți viața de București?
- București e vaaai! Foarte mare, foarte zgomotos, aglomerat. Eu stau în Chiajna, ies mai rar în București. Și Chiajna a devenit aglomerată. Dar Capitala este un stres. Am fost de curând la munte, în vacanță, suntem în regulă. Mie îmi place cel mai mult la voi la munte. Eu sunt și genul de om care se odihnește mult în timpul liber sau vreau să fiu relaxat. Nu-mi plac locurile aglomerate sau cluburile, și-așa nu beau alcool, sunt musulman. (râde) Nici sarmalele nu le mănânc cu carne de porc, ci doar pe cele făcute cu piept de pui sau de vită. Mie îmi place să mă odihnesc și să merg la sala de forță. Sau la plimbări, în timpul liber, undeva la aer.
„Părinții credeau că va intra și România în război”
- Duci dorul țării natale?
- Al familiei. Părinții mei nu m-au vizitat niciodată în România. M-am adaptat bine în țara voastră, dar uneori mi-e dor de ai mei.
- Ei sunt speriați sau îngrijorați de apropierea noastră de Ucraina, de războiul de acolo?
- La început erau speriați de-a binelea, ca noi toți, de altfel. Ei credeau că va intra și România în război și-atunci ce voi face eu. Acum, sunt OK, s-au liniștit. Nu cred că se pune problema unui război mondial, ar fi bine să se facă pace cât mai curând în Ucraina.
