Munca la negru se pare ca este la moda in Romania zilelor noastre, tot mai multi tineri abia iesiti de pe bancile scolilor tolerand aceasta forma de abuz asupra drepturilor lor, preferand sa munceasca “fara acte” decat deloc.
De cele mai multe ori munca la negru se intalneste sub una din urmatoarele forme:
– munca pe conventia de 3 ore pe zi stabilita verbal, fara nici un fel de act scris. Aceasta in realitate se desfasoara in intervalul de 8 – 12 ore pe zi
– munca ocazionala, in sezon
– munca in asa-numitele “perioade de proba”.
Potrivit Codului Muncii, cei care se angajeaza de proba sau ca ucenici trebuie sa stie ca perioada de proba sau cea de ucenicie este reglementata prin lege si se plateste. Pentru munca prestata cel aflat in proba trebuie platit. La fel stau lucrurile si-n cazul ucenicilor.
Munciti la negru daca urmatoarele situatii va sunt familiare:
– nu semnati nici un contract de munca
– semnati contract de munca, dar acesta nu este inregistrat in termenul legal sau deloc la Inspectoratul Teritorial de Munca
– semnati contract de munca, dar in maximum 20 de zile de la semnare nu primiti un exemplar
– nu primiti banii pe stat de plata
– societatea nu va face carnet de munca sau nu completeaza carnetul de munca cu datele din contractul de munca.
Munca la negru prezinta o serie de dezavantaje, mai ales pentru angajat.
Înainte sa acceptati o oferta de munca la negru trebuie sa tineti cont de urmatoarele lucruri: lucratorii fara contract de munca nu au dreptul la concediu de odihna, nu beneficiaza de indemnizatii de somaj, nu primesc indemnizatii pentru cresterea copilului, iar plata se face in functie de “bunavointa” patronului, practic la “mica intelegere“ si nu exista o data fixa pentru acordarea salariului.
Alte dezavantaje:
– nu primesc sporurile cuvenite vechimii, de toxicitate, de conditii de munca grele si periculoase;
– nu au un program de lucru normal;
– nu primesc plati compensatorii in caz de concedieri;
– nu primesc indemnizatii de boala si drept urmare nu beneficiaza nici de spitalizare gratuita, in caz de nevoie;
– nu primesc bilete de tratament cu plata subventionata prin sistemul asigurarilor sociale;
– nu primesc medicamente compensate.
Salariatii au dreptul la cel putin 20 de zile libere
Potrivit Contractului de munca la nivel national pe 2005-2006 si Codului Muncii, in fiecare saptamana salariatul are dreptul la doua zile consecutive de repaus saptamanal.
Repausul saptamanal se acorda, de regula, sambata si duminica. In cazul in care activitatea de la locul de munca in zilele de sambata si duminica nu poate fi intrerupta, prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate se vor stabili conditiile in care zilele de repaus saptamanal sa fie acordate si in alte zile ale saptamanii.
Salariatii au dreptul si la zile de sarbatoare legala in care nu lucreaza. Iata care sunt acestea:
– 1 si 2 ianuarie
– prima si a doua zi de Paste; 1 Mai
– 1 Decembrie; prima si a doua zi de Craciun l doua zile pentru fiecare dintre cele doua sarbatori religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decat cele crestine, pentru persoanele apartinand acestora. Acordarea zilelor libere se face de catre angajator.
Fiecare salariat are dreptul la un concediu de odihna de cel putin 20 de zile lucratoare anual, concediu care trebuie cerut si acordat in cursul anului respectiv Fac exceptie:
a) salariatii care au varsta sub 18 ani au dreptul in fiecare an calendaristic la un concediu platit de 24 de zile lucratoare;
b) salariatii nou-angajati, pentru primul an de activitate inscris in cartea de munca au dreptul la un concediu de odihna platit cu o durata minima de 20 de zile lucratoare.