O româncă învață să meargă pe bicicletă în Amsterdam cu un instructor de la Uniunea Bicicliștilor: „Ca regina, cu spatele drept și apoi ridică mâna”

Într-o seară de iarnă, o biciclistă…

Grindină, lapoviță, tunete și fulgere. Dar, în ciuda vremii rele, lecția de ciclism continuă pe o stradă laterală fără ieșire de pe Sarphatistraat, la Frederiksplein, în Amsterdam. Un bărbat într-o haină lungă privește un ciclist care slalomează printre pălăriile de plastic așezate pe carosabil.

„Continuă să pedalezi, continuă să pedalezi!”, strigă Ruud van Es, în timp ce lapovița cade încă.

„Dacă am anula totul de fiecare dată când plouă sau cade grindină… În plus, Buienradar spune că în cinci minute se va însenina.”

În această seară, Van Es oferă lecții de ciclism Ligiei Popescu, o româncă care lucrează în sectorul financiar. „Locuiește aici de câțiva ani și vrea să învețe să meargă pe bicicletă. Încă o dată”, strigă el. Și, în timp ce Ligia pedalează, Van Es, pensionar, povestește că nu știe exact cum a ajuns Ligia la el.

„Poate prin site-ul hetfietscollege.nl. L-am creat împreună cu Marja Popper. Ea oferă lecții de ciclism în Haga, eu în Amsterdam. Am fost instruiți de Fietsersbond în 2008 și 2009, de către Uniunea Bicicliștilor, pentru a deveni instructori de ciclism. Oricine dorește lecții de ciclism primește lecții de ciclism. De la lecții de grup am trecut la lecții individuale. Și instruiesc și alte persoane pentru a oferi lecții de ciclism.”

Recomandări

Volodimir Zelenski nu se mai duce în Arabia Saudită și critică întâlnirea ruso-americană de la Riad: „Să nu negocieze pe la spatele nostru”

Ligia trece slalomând. „Forte bine!”, strigă Van Es. „Forte bine!”, strigă din nou, în română, cu un zâmbet larg pe față. „Întotdeauna învăț să spun asta în limba cursantului, îmi place.”

Nu înveți să pilotezi rachete

„Nu este știință pentru rachete,” spune Van Es, „dar sunt trei etape pe care trebuie să le parcurgi pentru a învăța cu adevărat să mergi pe bicicletă. Setez șaua foarte jos, scot pedalele și apoi îi las pe oameni să facă flappen. Înseamnă că oamenii se împing cu ambele picioare în același timp, prind viteză și se lasă să ruleze. Și atunci vezi că oamenii fac tot felul de lucruri pentru a-și menține echilibrul. Până când reușesc să ruleze pe această stradă de aproximativ cincizeci de metri.”

Când cursanții săi își pot menține echilibrul, Van Es pune pedalele înapoi pe bicicletă.

„Și apoi urmează a doua etapă: plecarea în linie dreaptă, privirea înapoi și întinderea unui braț și o oprire de urgență. Dacă stăpânesc aceste abilități de bază, sunt gata să intre în trafic, aceasta este a treia etapă. Îi iau pe drum, dar nu este un examen, sau ceva de genul acesta. Merg în spatele lor și supraveghez totul. Și dacă doresc, primesc o vestă de siguranță.”

Recomandări

Cea mai mare pensie din România: 97.964 de lei net. Este de 38 de ori mai mare comparativ cu ce achită lunar statul altor 2,5 milioane de seniori

„Aceasta este a patra lecție de o oră a Ligiei. Media este de opt ore la mine. Unii au nevoie doar de șase ore. Alții doresc câteva lecții în plus. Am avut un domn care a spus că nu a stat niciodată pe o bicicletă. S-a așezat pe șa și a plecat. S-a terminat lecția!”, își amintește instructorul.

Van Es își întrerupe povestea pentru a-i da indicații Ligiei, o instruiește să întindă un braț.

„Este și un exercițiu de echilibru. Ce vezi la începători este că strâng foarte tare ghidonul, pentru că ei cred că acolo este echilibrul. Noduri albe pe degete! Am avut cursanți care a doua zi nu mai puteau tasta, atât de încordate erau mâinile lor. Dar echilibrul este în șezut. Mersul pe bicicletă nu este altceva decât să manevrezi puțin cu șezutul. Uită-te la monocicliști, care merg înainte fără ghidon.”, explică bărbatul.

Exercițiul de întindere a brațului

Exercițiul de întindere a brațului începe foarte simplu, cu puțin mers pe bicicletă și apoi ridicarea ușoară a mâinii de pe ghidon. „Trebuie să se obișnuiască încet să meargă pe bicicletă cu o mână liberă de ghidon, ceea ce este deja foarte înfricoșător pentru începători.”

Recomandări

Ministerul Energiei va face plângere penală la Parchet, după ce depozitele de gaze din sudul țării au fost golite. Cine este vizat – EXCLUSIV

Ligia vine pedalând.

„Nu te uita în jos! Continuă să pedalezi. Și acum ridică mâinile! Stânga, dreapta, stânga, dreapta. Continuă să pedalezi, concentrează-te pe șezut, nu pe mâini. Ca regina, cu spatele drept, și apoi ridică mâna. «Salut, oameni buni!»”

Ligia sare peste pregătire și ridică rapid alternativ mâna stângă și mâna dreaptă de pe ghidon.

„Da!!!”, strigă Van Es. „Da!!! Forte bine!”

Este timpul pentru următorul exercițiu: „Ligia va arăta acum cum se uită înapoi. Voi sta în mijlocul drumului cu spatele la ea, iar când mă va depăși, trebuie să se uite peste umărul stâng și să spună dacă am o pălărie roșie sau albastră în mâini. Acesta este și un exercițiu înfricoșător pentru ei. Hai, Ligia!”

„Albastru!”, strigă ea, când îl depășește pe Van Es și se uită rapid înapoi. Răspuns corect. După încă câteva ori, roșu, roșu, albastru: „Ce face bine? Ei bine, de fapt, totul. Dar cel mai important este că merge stabil, ceea ce înseamnă că și-a găsit echilibrul. Oamenii care nu au echilibru fac viraje mari și trag de ghidon, și atunci lucrurile merg prost. Relaxarea ei crește și are control asupra bicicletei.”

La București n-a mers vreodată pe bicicletă

Faptul că oamenii încep să meargă pe bicicletă după ce coboară din tramvai este pentru Ruud van Es satisfacția de a oferi lecții de ciclism.

„Este întotdeauna plăcut. Vin aici, din cele mai ciudate țări. De multe ori nici nu știu ce este o bicicletă, dar văd pe toată lumea mergând pe bicicletă aici și vor și ei asta. Dar cum învață asta? Și atunci vin la mine. Și dacă reușesc să-i învăț să meargă pe bicicletă, acel moment, acea revelație că oamenii pleacă singuri. Da…”

Ligia se apropie pedalând. „Este suficient pentru astăzi”, spune ea și coboară de pe bicicletă: „Locuiesc în Olanda de șaptesprezece ani și nu am mers niciodată pe bicicletă, îmi era foarte frică. În București, unde locuiam, era imposibil să mergi pe bicicletă pe stradă. Acum am patruzeci de ani și am considerat că este timpul să învăț. Un prieten mi-a arătat site-ul lui Ruud. Și am văzut că mulți oameni de vârsta mea, și expați, au învățat să meargă pe bicicletă cu Ruud. Așa că m-am gândit: voi încerca din nou.”

„Am căzut o dată…” Van Es intervine: „Toată lumea cade cel puțin o dată.” Ligia arată spre partea stângă a corpului ei.

„Complet vânătă. Aproape negru. Dar am continuat.” Van Es: „Vom exersa și mersul pe șinele de tramvai.” O privire speriată a Ligiei îl face să zâmbească. Apoi, Van Es o complimentează pe Ligia pentru exercițiile efectuate.

„Și este foarte calm”, spune Ligia despre Van Es. „Asta ajută enorm, mai ales când cineva îți spune că faci bine, că nu trebuie să fii stresat. Sunt foarte fericită că am făcut acest pas.”

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro