VIDEO | Povestea incredibilă a lui Vasile Leva, care a compus legendara piesă folk „Străinul”: „Am vrut să mă sinucid de 9 ori. Poezia și muzica m-au salvat”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
„Străinul” este despre acceptarea suferinței, amintiri dureroase și autoizolare, despre dorul de părinți și iubirile pierdute, despre ce a fost și speranța că poate se mai întoarce. Se cânta cu aceeași energie și fior și la Plaiul Foii, și în Făgăraș sau Apuseni, și în Sighișoara sau la Sfinx, în jurul unui foc de tabără, și la Vama Veche sau la Gura Portiței. E o „legendă” folk scrisă de Vasile Leva.
Cuprins:
- Caietul de poezii care a ars
- „Nu mai pot merge la fetele mele, la Paris”
- Omul de la Drept care scrie poezie
- Cum sună balada Străinului la o „Yamaha” veche și „Piatra Tâlharului”
- Inspirația i-a venit privind panorama orașului Baia Mare
- „Mă luai, luai”. A sărit pe geam și a căzut pe o Dacie
- 9 vieți, ca pisicile
- „Am vrut să-l lichidez pe Ceaușescu”
- Lacrimile omului care nu plânge
- Țara codrului
Cu strofe ușor modificate și cu titlul „Râpa”, piesa e în repertoriul multora, însă puțini menționează numele celui care a scris versurile și a compus muzica.
Libertatea l-a găsit pe cantautor în comuna maramureșeană Bicaz, satul Corni, în străvechea regiune Țara Codrului.
„Amu, tocmai ce mi-au furat telefonul, am un număr nou”, explică de ce nu ne-a răspuns de la început. „Sunt la un vecin, că n-avem apă băgată până la mine și iau de la el”, ne-a spus Vasile. Apoi, era la moară, pentru mălai, și nu avea semnal. Până la urmă, ne-am sincronizat.
Urmează istoria adevărată a omului și a baladei sale, devenită unul dintre cele mai cunoscute cântece de munte.
Caietul de poezii care a ars
Vasile Leva, a cărui poveste a fost spusă prima oară acum 15 ani, de realizatorii Sorin Grecu și Ioan Teglas, la Alfa TV Baia Mare, spune: „Versurile le-am scris în tinerețe. Ce am simțit am pus în strofe. Sincer? Am vrut să vizitez lumea de dincolo, nu am ajuns acolo, asta e!”.
Totul a plecat de la o dramă sentimentală, recunoaște.
În reportajul jurnaliștilor din Baia Mare, rapsodul ținea la piept un caiet ca pe Biblie. Era volumul lui de poezii, nicicând publicat, dar prețios. „Nu-l mai am, din păcate. A fost ars, când m-am mutat aici, la țară. Îmi place să spun că la Corni am și eu coliba mea, parohia mea”.
Vasile Leva a avut o viață tumultuoasă. Eșec în dragoste în tinerețe, acum e divorțat.
„Nu mai pot merge la fetele mele, la Paris”
Are două fete, de 20 și de 28 de ani, Dainata și Larisa. Amândouă locuiesc la Paris. Are și o prințesă-nepoțică, așa îi spune cântărețul, Anastasia, fiica Dainatei, lumina ochilor lui.
Larisa e însărcinată: „Am fost de 5-6 ori la ele, în Franța. Pentru mine, necazul e că din cauza pandemiei nu mai pot ajunge la Arcul de Triumf”.
Omul de la Drept care scrie poezie
Poetul scrie și acum. Nu și-a pierdut inspirația: „Muzica și poezia nu-mi ies din cap câte zile oi avea. M-au salvat”.
A făcut Liceul Gheorghe Șincai din București, a absolvit Facultatea de Drept și a fost avocat: „Am ieșit din Barou fiindcă m-am enervat pe cineva care dorea divorțul fără nici un argument”.
În Corni, încă nu e apă peste tot. Se aprovizionează de la un vecin. Când merge să ia mălai, se duce la moară, iar acolo nu are semnal la telefon.
Are 800 de lei pensie, însă nu se plânge. I-ar fi prins bine „niscaiva” drepturi de autor.
Cum sună balada Străinului la o „Yamaha” veche și „Piatra Tâlharului”
Ia bătrâna chitară Yamaha, „originală, dragostea eternă”. „Ce vrei să-ți cânt?”. „Străinul”, firește:
La marginea coastei abrupte/
Am văzut într-un bar un străin/
Era trist și-avea hainele rupte/
Și pe masă o sticlă cu vin.
Vali Moldovan, 62 de ani, folkist băimărean cunoscut, una dintre emblemele grupului Orizont 77, povestește: „Îl cunosc pe Vasile de multă vreme. Am fost vecini, am copilărit împreună, în cartierul Săsar. Cântam la scara blocului, pe malul apei... El e un om de mare caracter, de artă... Iar puterea lui de creație e superbă. Compuneam la el sau la mine”.
„Străinul” a fost compus la Vasile acasă. „Versurile și muzica sunt ale lui. Eu am derogare de la Vasile, când o cânt, amintesc mereu de el, prietenul meu. Și mi se cere cam peste tot pe unde merg. Am interpretat-o și împreună, de mai multe ori”, explică Moldovan.
Inspirația i-a venit privind panorama orașului Baia Mare
Iar Vasile mărturisește că l-a inspirat un loc numit „Piatra Tâlharului”: „Stând sub cireș, era o stâncă, o râpă. M-am gândit ce bine ar fi acolo un han frumos, trecătorii care trec prin pădure, se opresc… De acolo mi-a venit inspirația. E o priveliște superbă a orașului Baia Mare. Am scris balada la înălțime. În timpul vacanței, când eram copil, acolo urcam”.
„Mă luai, luai”. A sărit pe geam și a căzut pe o Dacie
Moldovan povestește: „Cu un colind laic, «Mă luai, luai», am luat premii mari. Odată, mă întâlnesc cu Vasile: «Vali, mă luai, luai». Cum adică, Vasile? «Frati-miu mi-a luat caseta aia a ta, cu piesa, a desfășurat banda și a aruncat-o pe fereastră. Iar eu mă luai după ea...». Vasile a sărit de la etajul al patrulea. Iubea atât de mult piesa, că s-a aruncat după ea”.
Este descrierea uneia dintre cele nouă tentative de sinucidere din dragoste. Dacă le știe cineva numărul. O Dacie parcată neregulamentar, sub balcoane, i-a salvat viața.
Vasile locuia la apartamentul 61, într-un bloc din cartierul Săsar: „Nici acum nu-mi vine să cred că am scăpat. Era o mașină cu număr de Argeș. Mă luai, luai, dar am picat bine. Păcat de Dacie, că i-am spart luneta și i-am îndoit capota. Miliția m-a lăsat în pace, autoturismul era așezat pe spațiul verde. M-am ridicat, am urcat, am deschis ușa, cei de acasă erau șocați când m-au văzut, e imposibil...”
9 vieți, ca pisicile
Vasile Leva crede că are nouă vieți, ca pisicile.
„Prima mea iubire m-a dezamăgit, de aceea am încercat să plec”, repetă.
Strofa a doua:
Nu te oprește nici ploaie, nici vânt/
Nicăieri nu ai loc de popas/
Om nebun ce-nconjoară pământul/
Lângă mine oprește un ceas.
Vali Moldovan îl respectă pe Vasile Leva: „Omul ăsta a trăit atât de multe încercări. Dar arată cât de frumos e să iubești și că e încă plin de speranță”.
Alt episod evocat de Vali, „când ai dat drumul la gaz, ușile erau închise etanș, a apărut sora ta și te-a salvat!”.
Am un organism de fier, a fugit moartea de mine. Și când am luat un pumn de barbiturice... Am înțeles că nu e o soluție să treci dincolo.Vasile Leva:
„Am vrut să-l lichidez pe Ceaușescu”
Vasile Leva a lucrat, la un moment dat, ca lăcătuș mecanic: „Am făcut o armă, așteptam ocazia să-l pot lichida pe Ceaușescu. Dar m-a turnat cineva. Dimineața, când am ajuns la serviciu, am fost chemat în birou și m-au ridicat. M-au dus trei luni la Sighet”.
El crede că Dumnezeu a ținut cu el de fiecare dată: „Sunt norocos, soarta mi-a surâs. Cred că sunt protejat de cineva”. „Iar muzica și poezia nu-mi ies din cap câte zile oi mai avea”, întărește.
Strofa a treia:
Mi-amintesc de-o vară-nsorită/
De-o pădure cu muguri pe ram/
De prietenii mei, de iubită/
Și de-o casă cu mama la geam.
Piesa lui Vasile Leva și Vali Moldovan se cântă la șeș și la deal, la mare sau la munte, foarte mulți și-o revendică, grupuri folk sau pop. „Dar e a lui Vasile, o piesă de adâncime, simplă, aparent, dar care are un fior incredibil”, spune Vali Moldovan.
Lacrimile omului care nu plânge
Își dorește Vasile Leva să fi cântat „Străinul” pe scene mari, la festivaluri? “Am cântat, alături de Vali, în Baia Mare. Și cu cenaclul Flacăra. Pentru mine e de ajuns. Tot ce vreau e să fiu sănătos și să mai văd o dată Parisul”, spune.
Și-a făcut proviziile de apă, mălaiul e pe foc, pălinca pe aproape, peste dealurile din Țara Codrului se așterne înserarea. Vasile scrie despre lacrimi, dar pe el nu l-a văzut nimeni, niciodată, culmea, plângând.
Câți ani ai, Vasile Leva? „Am cât îmi trebuie”. Și cine e omul nebun care-nconjoară pământul? „Noi toți! Vrei să-ți cânt ceva?”.
Vasile Leva are 61 de ani! Tocmai a scris „Lăcrămioară, floare albă”. Pentru vecina care îl ascultă.
Țara codrului
Vasile Leva trăiește în ceea ce se numește „Țara Codrului”.
Fotoreporterul Marius Ionuțaș, care luptă să promoveze zona, explică: „Noi suntem tampon între Maramureș, Sălaj și Satu Mare. E o zonă defavorizată, pe care încerc să o promovez pe bază de voluntariat. Mulți zic că nici nu au auzit de noi”.
În Țara Codrului, nici apă nu s-a tras peste tot, telefonia mobilă „merge și nu merge”. În schimb, peisajele sunt memorabile, spune fotograful. El vorbește despre „Maramureșul istoric, mult prea mediatizat. Maramureșul e împărțit în patru zone: Țara Codrului, Țara Lăpușului, Țara Chioarului și Țara Maramureșului. Toate sunt la fel de frumoase”.
