„Am plecat pur și simplu”  

Vulpe n-a stat prea mult pe gânduri în dimineața zilei de joi, 12 decembrie 2019, când a evadat din Penitenciarul Poarta Albă. „Nu a fost premeditat, a fost de moment. Punctul de lucru era la 3 minute de ultimul meu domiciliu. Inițial am plecat cu gândul să mă întorc.” 

Evadarea unui deținut de la Poarta Albă: „Era adrenalină. Abia după 10 minute mi-am dat seama”

Bărbatul era închis de puțin peste un an, după o condamnare pentru condus sub influența alcoolului. Primele 11 luni le-a făcut la Slobozia, iar mutarea la Poarta Albă a însemnat o revenire acasă, în Constanța, orașul în care a trăit de la 14 ani. În ultima lună, regimul semideschis în care își executa pedeapsa i-a permis să iasă din penitenciar la muncă. 

Munca în afara penitenciarului 

Deținuții care execută pedepsele în regim deschis și semideschis au dreptul să muncească și la puncte de lucru aflate în exteriorul penitenciarului. În urma muncii prestate, aceștia au un venit financiar – 40% din câștig ei, 60%, penitenciarul – și zile câștig. Adică, la un număr de zile muncite, li se scade câte o zi din pedeapsă.

22.504

persoane sunt astăzi după gratii în România.

Munca pe care Vulpe o făcea era legată de curățarea și întreținerea unui spațiu. De o lună, de când mergea la punctul de lucru aflat în afara penitenciarului, trăia un fel de liberare în fiecare dimineață la 6:30. Se întorcea un pic după prânz. Plecarea însemna o deplasare organizată de penitenciar, cu mașina instituției și supraveghetori. 

„Selecționarea la muncă a deținuților se face în funcție de regimul de executare, cu aprobarea directorului locului de deținere, la propunerea unei comisii formate din reprezentanții sectorului reintegrare socială, regim penitenciar, medical, evidență și organizarea muncii, sub coordonarea directorului adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, în calitate de președinte”, arată legea privind executarea pedepselor privative de libertate. 

Fuga de la punctul de lucru 

La muncă, Vulpe era supravegheat de două persoane, aflate la aproximativ 200-300 de metri distanță. A reușit să plece fără să fie văzut. Nu s-a gândit ce va face mai departe. „Era adrenalină. În următoarele 10 minute am realizat.”  

A fugit vreo două minute până la prima intersecție, de unde a luat un taxi. „Cunoșteam și gropile din șosea, vă dați seama. Locuiam acolo, la câteva minute.”  

Când am văzut exteriorul, locurile pe care le frecventam prin Constanța… m-au dat peste cap. Poate și datorită concubinei. Am avut niște discuții mai aprinse cu ea. Mă gândeam că poate o să mă întâlnesc cu ea.

Vulpe, deținut:

Voia să vorbească de fiul lor, acum în vârstă de 5 ani, spune bărbatul la doi ani de când a evadat.

Doar că „nu plecasem chiar treaz”. 

În ziua în care a evadat, Vulpe spune că la punctul de lucru nu a fost dificil să facă rost de alcool, prin niște „prieteni”. Libertatea îi era vârâtă pe sub gard de câte un prieten în câte o sticlă de tărie. 

S-a dus să-i ceară bani mamei lui 

Când a evadat, avea doar hainele de pe el. S-a dus la mama lui, care lucra la un supermarket, să-i ceară niște bani. L-a rugat pe taximetrist să coboare din mașină. I l-a arătat de la distanță mamei sale și i-a spus că e un supraveghetor de la penitenciar. I-a cerut „câteva sute de lei, nu mult”, pentru a face un grătar la punctul de lucru. Taximetristului i-a spus că nu are bani la el și l-a rugat să-l aștepte până îi cere mamei lui. „Eram îmbrăcat în haine obișnuite, cu o geacă, nu atrăgeam atenția nicicum.”  

Cu banii în buzunar, s-a dus la o pizzerie unde lucrase înainte de a fi închis. A cerut un pahar de vin roșu și o pizza. Acolo s-a întâlnit cu un prieten:

– Vulpe, ce-ai făcut?

Prietenul lui era mai îngrijorat ca el. „E grav ce-ai făcut”, își amintește Vulpe că i-ar fi zis. 

Nu a mai așteptat pizza, de frică să nu fie prins „până se coace”. A plec cu pașii grăbiți și numărați. S-a oprit la un bar cu sală de jocuri de noroc. A stat acolo un pic peste o oră, a băgat la păcănele și a mai băut. „Nu m-am simțit prea bine.”

Și-a continuat drumul și-a mers în vizită la un prieten cu care vorbea des la telefon, din penitenciar. Într-un sens giratoriu, lângă casa prietenului din orașul Ovidiu, erau câțiva polițiști. „Eram convins că pe mine mă caută.” A intrat totuși să-și vadă amicul. 

„Eram euforic, nu mă mai gândeam. Am stat 5-10 minute. Nu aveam cum să nu trec pe la Ovidiu. Era în drum.”  În drumul spre Cogealac, unde locuiau concubina și fiul.

Momentul în care a fost prins 

„Am ieșit pe poartă, am văzut poliția. M-am urcat în taxi în față. I-am făcut semn taximetristului să pornească. Am încercat să mă ascund cu o glugă. Dar m-au văzut.” Într-o intersecție din Ovidiu s-a terminat escapada lui ilegală.

Polițiștii au venit lângă taxi și l-au pus să se legitimeze. A zis un alt nume, primul care i-a venit în minte. Nu-și mai amintește care. I-au cerut un act de identitate.

„Nu m-am mai eschivat. Toți îmi spuseră că n-am făcut bine ce-am făcut”, zice bărbatul. „Eu sunt Vulpe, hai să mergem la Poarta Albă!”

L-au escortat înapoi la penitenciar. 

Deținuții au o listă cu numere de telefon pe care le declară la penitenciar și le pot apela, contra cost. Vulpe crede că așa l-au găsit polițiștii, urmărind adresele din spatele puținelor numere de telefon la care suna. „La o oră după ce plecasem curtea alor mei era plină de mascați”, avea să-i spună tatăl lui apoi. 

„Am trecut destul de repede peste momentul cu prinderea. Eram și amețit”, povestește astăzi Vulpe din spatele geamului în penitenciarul din Giurgiu, unde a fost transferat. 

Evadarea lui, pe ceas, a însemnat undeva la 5-6 ore și a fost îmbâcsită de alcool. 

Evadarea unui deținut de la Poarta Albă: „Era adrenalină. Abia după 10 minute mi-am dat seama”

Cum se tratează o adicție după gratii

„De multe ori, penitenciarul funcționează ca o alternativă (foarte săracă) la tratament. Oamenii comit o infracțiune legată de alcool sau droguri și ajung să fie condamnați, ceea ce le asigură măcar un mediu unde să poată să stea o perioadă mai lungă de timp și unde se refac cât de cât”, explică Dr. Eugen Hriscu, psihiatru specializat în tratarea adicțiilor și director științific al ALIAT. 

În România ne confruntăm cu absența reală a unui sistem de tratament pentru dependențele de substanțe. 

Agenția Națională Antidrog are câteva sute de angajați în toată țara, a căror activitate este extrem de redusă, de aceea am putea încerca să dezvoltăm competențele medicilor și psihologilor care lucrează în sistemul penitenciar. Un exemplu ar putea fi programul de tratament care a fost dezvoltat pentru consumatoriii de droguri in interiorul penitenciarului Jilava. 

Dr. psihiatru Eugen Hriscu:

Psihiatrul spune că această problemă este valabilă de ambele părți ale gratiilor. 

„Pentru niciuna din dependențe nu avem un centru de tratament de lungă durată, cu finanțare de la bugetul public. Mai ales pentru cei care nu trăiesc în cele 2-3 orașe mari unde s-au dezvoltat câteva inițiative private, soluția este doar o vizita scurtă la spitalul de psihiatrie.” 

Viața după evadare 

Înapoi la penitenciar, Vulpe a fost percheziționat. „Se vedea că sunt băut.” În final a dat o declarație și apoi a fost mutat într-o cameră „de risc”, cu doar două locuri. „E mai greu. Stai într-o cameră de 1-2m, cu WC-ul în cameră și patul sudat în beton.” 

Nu era pentru prima dată singur într-un spațiu mic, închis. Prima dată a fost arestat pe când era în clasa a 12-a, după o bătaie. Atunci a fost vorba de o lună, împărțită în timpul petrecut la sediul poliției și trei zile în penitenciar. Tot la Poarta Albă.

„Poate că asta a fost greșeala. Poate că am avut neșansa.”  

Evadarea unui deținut de la Poarta Albă: „Era adrenalină. Abia după 10 minute mi-am dat seama”

Recidiva în România: aproape 40%

„Există praguri diferite de toleranță în ceea ce privește situația lipsirii de libertate. Intrarea în mediul carceral este adeseori o traumă mai ales pentru cineva care nu a avut contact cu el până atunci”, explică psihiatrul Eugen Hriscu. 

Când a ieșit din penitenciar după prima condamnare, Vulpe a repetat clasa a 12-a și s-a oprit acolo. Nu și-a mai urmat planul de a lucra în contabilitate sau construcții. Încă se gândește la asta. „Când voi ieși, voi lucra în construcții.” 

Nu știe însă când va ieși. Evadarea de câteva ore i-a adus de fapt un timp și mai lung în spatele gratiilor. Încă așteaptă noua sentință. „A fost nemaipomenit, dar nu a meritat.”

Cei dragi, pe care n-a apucat să-i vadă în ziua în care a evadat, au rămas în pozele pe care le are lipite pe perete, lângă patul din penitenciar.

Evadarea se pedepsește, conform Articolului 285 din Codului Penal, cu un timp în plus în penitenciar, între 6 luni și 3 ani. O astfel de faptă mai aduce și îngrădirea unor drepturi. De atunci, Vulpe nu mai are voie să iasă la muncă sau să fie neînsoțit prin spațiile din penitenciar: la magazin, la telefon, o oră jumate pe zi în curte, la plimbare.

T-urile

Cel mai dur moment, spune el, e cel în care a fost transportat la penitenciarul din Giurgiu, după evadare, cu T-urile. Niște cătușe la mâini și picioare, legate cu un lanț între ele. „Știam cine am fost până în acel moment, atunci m-am simțit ultimul om.” 

Evadarea unui deținut de la Poarta Albă: „Era adrenalină. Abia după 10 minute mi-am dat seama”

Indiferent ce va face de acum, nu mai este privit ca un om care n-ar evada din nou. Așa e legea. „Nu neapărat pedeapsa, ci pierderea de timp. Asta mă omoară.” 

Atunci când ies la muncă, deținuții sunt mai complianți și ușor de supravegheat.

„De aici, efectul major al Panopticului (clădire astfel construită încât interiorul ei să poată fi cuprins dintr-o singură privire, n.r.): acela de a induce în deținut o stare conștientă și permanentă de vizibilitate ce garantează funcționarea automată a puterii. De-a face ca supravegherea să fie permanentă în efectele sale, chiar dacă e discontinua ca acțiune”, scria filosoful Michel Foucault, care și-a dedicat o bună parte din viață investigării procesului în care au loc pedepsele privative de libertate. 

„E o meserie, un job, nu trebuie să te implici prea mult. Vii la job și pleci acasă”, spune bărbatul care îl escortează pe Vulpe până la interviu și așteaptă să-l ducă înapoi în cameră. 

Evadarea e cel mai prost lucru pe care am putut să-l fac. Ai făcut, îți asumi. Nu mai ai credibilitate, compasiune din partea celor de la locul de deținere. 

Vulpe, deținut:
Evadarea unui deținut de la Poarta Albă: „Era adrenalină. Abia după 10 minute mi-am dat seama”

Pe brațul drept are un tatuaj, bătut în penitenciar. Daniel, numele lui și al fiului său, încadrat de niște trandafiri roșii. 

Când se va libera legal, peste câteva luni, spune că cel mai mult își dorește să fie alături de fiul său. „Nu mai știu să fiu tată. Când mă liberez, ăsta e obiectivul: să fiu acolo lângă el. Să-l văd cum crește.” 

„În penitenciar, în afară de libertate, găsești orice.” 

– De ce ți-e cel mai dor?
– De cei de acasă. De toți.
– Cu ce imagine o să rămâi din penitenciar?
Nu cu privirea, nici măcar cu gândul nu mă mai întorc la penitenciar.
Ce ai învățat în perioada asta? 
Că nu trebuie să vin aici. Să nu greșesc. Să nu fac ilegalități. 
De ce ți-e cel mai frică?
Cea mai mare problemă a mea e alcoolul. Încă o am. Când beau mă răsucesc la peste 180 de grade. Toate ideile mele le fac invers. Nu mai contează. 

Citeşte şi:

Viața unui deținut de la Poarta Albă: cazare la hotel, mers zilnic la sală și la întâlniri. Judecătorii nu au găsit nimic penal în asta

Scenariul pesimist pentru turiștii din UE: câte țări, atâtea pașapoarte COVID, incompatibile și greu de verificat

Firma unor apropiați de-ai lui Ionel Arsene vrea să exploateze granit în zone protejate din Munții Măcin. „O să distrugă tot”

O femeie a intrat într-un centru de vaccinare și i-a dat pe ascuns un bilet asistentei. Aceasta a chemat urgent poliția
PARTENERI - GSP.RO
O femeie a intrat într-un centru de vaccinare și i-a dat pe ascuns un bilet asistentei. Aceasta a chemat urgent poliția
Florin Busuioc, UMILIT public de fiul pe care a ales să îl uite. Tânărul a devenit obscen pe social media VIDEO
Playtech.ro
Florin Busuioc, UMILIT public de fiul pe care a ales să îl uite. Tânărul a devenit obscen pe social media VIDEO
Mihai, un tânăr şofer de TIR din Brăila, a fost ucis cu sabia într-o parcare din Franța, sub privirile neputincioase ale soției
Observatornews.ro
Mihai, un tânăr şofer de TIR din Brăila, a fost ucis cu sabia într-o parcare din Franța, sub privirile neputincioase ale soției
Horoscop 18 mai 2021. Săgetătorii trebuie să fie atenți la mesajele adresate de partenerii de cursă lungă
HOROSCOP
Horoscop 18 mai 2021. Săgetătorii trebuie să fie atenți la mesajele adresate de partenerii de cursă lungă
Iluzia optică a fetiței care se scufundă în beton ”topește creierul oamenilor”. Îți poți da seama ce s-a întâmplat, de fapt?
Știrileprotv.ro
Iluzia optică a fetiței care se scufundă în beton ”topește creierul oamenilor”. Îți poți da seama ce s-a întâmplat, de fapt?
Cîţu, schimbare de ultim moment! Unde le este interzis persoanelor nevaccinate să intre. Totul s-a modificat în câteva ore
Telekomsport
Cîţu, schimbare de ultim moment! Unde le este interzis persoanelor nevaccinate să intre. Totul s-a modificat în câteva ore
CSALB, partener de conciliere pentru consumatori și bănci (Publicitate)
PUBLICITATE
CSALB, partener de conciliere pentru consumatori și bănci (Publicitate)