INTERVIU | Ghid de "supraviețuire" printre șeici. Libertatea a vorbit cu Florin Motroc, cel mai longeviv antrenor român din Golf: "Secretul e cel valabil în toată lumea: rezultatul"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Antrenorii români au renunțat de ani buni să se mai viseze la echipe din campionatele din Europa. Mircea Lucescu, selecționerul Turciei, Răzvan Lucescu (PAOK Salonic) și Laszlo Boloni (Anvers) sunt excepțiile. În rest, tehnicienii români visează, aproape la unison, la un loc călduț la o echipă din zona Golfului sau în China. Pentru că acolo se învârt banii grei. Numai că tot mai puțini reușesc să reziste și acolo. Ultimii care s-au întors mult mai repede decât și-au dorit au fost Rednic și Ciobotariu, care au început sezonul în curs în Arabia Saudită, iar acum lucrează în Liga 1. Iar zilele trecute și Reghecampf a fost dat afară de la Al-Wahda, din Emiratele Arabe. Cel mai longeviv antrenor roman printre "cămile" a rămas, după plecarea lui Olăroiu în China, Florin Motroc. Acesta a antrenat, din 2003, cu o singură pauză, autoimpusă, formații din Arabia Saudită, Bahrein, Oman și Iordania. A câștigat și trofee. Acum trage tare cu Al-Jabalain, din liga secundă saudită, echipă promovată după aproape 30 de ani la acest nivel, să se claseze cât mai bine, poate chiar să facă pasul și spre prima ligă.
Libertatea: Florin, cum faci de reziști de atâția ani printre șeici?
Florin Motroc: Nu e niciun secret. Ca peste tot în lume, pe un antrenor rezultatele îl țin în funcție.Cum e viața de antrenor în liga a doua saudită? E mai bine acolo decât în România?
E mai bine aici decât în Liga 1. Aici nu e circ cu valize, cum am văzut că a fost recent la meciul Daco Getica - Farul, patroni care se implică. Nivelul campionatului a crescut extraordinar. Din acest sezon ai voie cu 7 străini în lot, dintre care unul pe bancă, plus doi naturalizați. Campionatul s-a schimbat mult.
La noi e "ștampila" că acolo se joacă fotbal cu "cămilele"...
Ca să înțelegeți la ce nivel s-a ajuns, Al-Ittihad, fosta echipă a lui Pițurcă, l-a adus pe Slaven Bilici, căruia i-a dat un salariu de 4 milioane de euro. Și nu bate pe nimeni (n.r. – la momentul discuției, Al-Ittihad era pe ultimul loc, cu 2 puncte). La Ittihad au lucrat Pițurcă și Bölöni. I-a bătut recent și Al-Feiha, echipa unde a lucrat în sezonul precedent Costel Gâlcă, o grupare cu un buget mult mai mic. Toate cluburile au datoriile plătite. A fost un «moment zero». Și toate au adus străini foarte buni.Ție cum îți merge la Al-Jabalain?
Am câștigat recent derby local, al orașului Hail, cu Al-Taee, după 30 de ani. Ciobotariu a început campionatul la ei, dar n-a mai fost la partida cu noi. L-au dat afară după etapa 4. A fost derby local după 30 de ani, cu 30 de mii de oameni în tribune, fiindcă echipa mea nu mai fusese de atâția ani în liga secundă.Români nu iei la echipa ta, mai ales acum că s-a mărit numărul de străini?
Din șase străini, pe patru i-am adus eu. Sunt mulțumit de ei. M-am gândit și la români, dar nu au valoare de pretențiile pe care le emit. Le-am zis să vină și să pună clauze de bani în funcție de procentajul de jocuri. Să vină pe 5.000 salariu și, dacă joacă peste 60% din meciuri, să i se dubleze. N-au fost de acord, dar au greșit.De ce?
De exemplu, cu ani în urmă l-am luat pe Dejan Rusici, care fusese la Poli Timișoara. L-am luat la Al-Tawoon, în 2012, de la Neftchi Baku. Rusici nu era un nume foarte cunoscut. A acceptat să vină cu astfel de clauze și a ieșit mult mai câștigat: a câștigat vreo 150.000 din salarii și bonusuri. Românii nu acceptă așa ceva.Trageți la promovare?
Al Jabalain e nou promovată. Greu să credem la promovare, ținând cont de potența echipelor din față, multe trecute recent prin prima ligă. Niciodată n-am luat o echipă bogată de aici. Nici în Kuweit, nici în Iordania, nici în Oman. Nu pot să dau nici 8.000 de dolari salarii și celelalte au jucători și cu 250.000 de dolari. Ar fi frumos să urc în Liga 1, unde sunt Isăilă și Șumudică.
Ești de mulți ani în zonă, în 2003 ai fost la Al-Jahra (Kuweit), apoi la Baniyas, în Emiratele Arabe. Apoi te-ai întors câțiva ani în țară...
Din 2009 sunt din nou în zonă, de când am mers cu Gigi Mulțescu la Al-Tawoon. De atunci am avut contracte non-stop, am câștigat trofee. Pe Al Tawoon i-a lăsat nea Gigi la retrogradare și eu am terminat pe locul 7. În retur am fost a doua echipă după Al- Hilal ca număr de puncte. Nimeni nu-mi dădea nicio șansă.Dar nu te-au ținut. Ai plecat în Iordania.
M-am dus la Shabab Al Ordon, în Iordania. Nu mai luaseră titlul de zece ani. Patronul era rudă cu regele. Fusese la altă echipă, s-a certat cu ăia și a venit la Al-Ordon. Era șeful de cabinet al Regelui Iordaniei. După 10 ani în care nu luaseră nimic, a nimerit Motroc acolo. Am făcut record de puncte, 53, atunci, în 2013. Cu jucători refuzați de alții. Nimeni n-a mai strâns atâtea puncte acolo într-un campionat.Ce a urmat?
M-am mutat în Bahrein, la Al-Riffa, altă echipă care venea după 3-4 sezoane proaste și am luat titlul. Șef era nepotul Regelui. După ce am plecat eu, de patru ani n-au mai luat nimic. Am câștigat ceva trofee. În Kuweit, am luat Cupa cu Kazma. În Oman, anul trecut, am câștigat cu Dhofar SC Cupa și Supercupa. Dar nu numai eu. Ion Marin a luat trofee. Dan Zdrîncă, ca antrenor de portari, a luat toate trofeele posibile la Al Hilal. A început de la academie, dar acum l-a promovat Jorge Jesus la prima echipă a celor de la Al-Hilal. Noi, românii, ne-am dat singuri afară, străinii ne-au luat.La ce te referi?
Viorel Matei, care lucrează cu mine acum, era la Al Hilal când a ajuns Reghecampf acolo. Reghe l-a luat, l-a folosit în cantonament, iar apoi i-a dat mesaj că nu mai are nevoie de el. Și-a făcut treaba cu el și l-a dat afară.Tu pe cine mai ai în staff?
L-am luat ca antrenor de portari pe Marian Vlad, care a lucrat mulți ani la Dinamo. Îl avusesem pe Sabin Ciurea, dar în vară a avut unele probleme medicale și s-a întors acasă. A vrut Dumnezeu să-i facă loc lui Marian. Îl mai am pe Florin Drăgan, care lucrează de patru ani cu mine. Sper să-l aduc pe Marius Cogălniceanu, preparator fizic.
Cum te descurci cu jucătorii localnici? Se spune că sunt destul de greu de strunit.
Jucătorii de aici sunt capricioși. Nu trăiesc din fotbal. Acum se consideră profesioniști. Am în echipă polițiști, pe unii din armată, studenți. Aveam, la Al-Tawoon, pe unii care câștigau la serviciu mult mai mult decât din fotbal. Secretul e să fii maleabil, să-i faci să creadă că te dai după ei, dar să-i faci să dea tot ce vrei tu. Aici, latura sentimentală e mai importantă decât cea materială. Dacă sunt legați de tine, dau mai mult. Am antrenat numai echipe în criză și am avut succes.Nu ți-e, totuși, dor de casă?
Tare mult îmi doresc să revin și acasă. Ilie Balaci, Dumnezeu să-l ierte, avea acest regret, că n-a reușit să arate acasă ce a izbutit aici. Era cel mai titrat antrenor din Golf! Din păcate, acasă a fost de două ori câte puțin la Craiova, atât. În România, m-am oferit pe „gratis”. Vorba vine, dar n-am cerut cine știe ce. Nici nu știau ce trofee am cucerit pe aici. Am doctorat în educație fizică și sport. Tata m-a sprijinit. Am renunțat la un contract de 60.000 de dolari ca să stau un an în țară și să termin doctoratul. Am doctorat făcut pe bune, nu cum se fac acum în țară, în bătaie de joc. Mi-a zis tata că, dacă nu termin doctoratul, mă blesteamă toată viața.Șumudică a reușit să se adapteze rapid acolo.
Șumi se adaptează oricărui mediu. A copilărit pe Giulești, nu pe Victoriei. E un campionat echilibrat, cu excepția Al Hilal, oricine poate să bată pe oricine. Eu vreau să aibă rezultate toți românii, ca să atragă alți români.Budescu cum se descurcă cu căldurile de acolo? În țară, nici la umbră nu alerga mereu. Pe Budescu l-au dat recent la televizor. Făceau bășcălie de pătrățelele lui. Îi ieșea bine burtica în evidență.
A făcut "blatul" prin Europa cu Craiova
Florin Motroc a fost un mijlocaș central sau fundaș central cu un șut devastator. Cea mai mare parte a carierei a petrecut-o la Rapid. În 1991, era să ajungă la Universitatea Craiova, care tocmai câștigase titlul. "Am și acum contractul semnat pe 6.000 de dolari cu Craiova. Am plecat cu ei în cantonament în Germania, deși nu aveam pașaport! Am mers pe pașaportul altuia! Fane Cioacă îmi amintea mereu ce emoții am avut atunci la fiecare punct de vamă, fiindcă treceam fraudulos", și-a amintit Motroc.
Băiatul lui e tot fundaș central
Florin Motroc e fiul celebrului fundaș Ion Motroc, campion cu Rapid în 1967. Fiul lui Florin, Vlad, s-a făcut tot fundaș central. "A terminat junioratul la Dinamo. L-am dat la Daco Getica, unde joacă des. Îi place Sergio Ramos. I-am zis: «Fă-te atacant, că ăia iau banii!». El, nu și nu", a mai precizat Motroc. "Fata mea e de 5 ani la Dinamo, în echipa de primă divizie la volei. Sunt rapidist, dar mă bucur că e la un club serios", a comentat Florin Motroc.
"Pila" tatălui
"Tata, o singură dată a vorbit pentru mine. Mă luase nea Gigi Ola la naționala de tineret. Și tata a vorbit cu el: «Gigi, mie să-mi spui dacă face față, că altfel îl îndrum spre școală!». Și nea Gigi Ola m-a băgat în toate cele șase meciuri din China. Erau în lot Răducioiu, Lupescu. Eu am fost singurul care a jucat în toate. Restul a evoluat în câte două partide. I-a zis lui tata: «Lasă-l să joace, că nu te va face de râs!»", a încheiat Florin Motroc.
