„Libertatea” a stat de vorbă luna trecută la Cannes cu cineastul italian Nanni Moretti, al cărui nou film, „Tre piani” („Trei etaje”), a fost prezentat în Competiție. Deși a fost terminată înainte să înceapă pandemia, această poveste despre viețile întretăiate a trei familii care locuiesc în aceeași casă a fost interpretată ca o deschidere spre colectivitate și chiar ca o metaforă despre destrămarea Europei. Data pe care Independența Film a fixat-o deocamdată pentru lansarea filmului în România e 3 decembrie 2021.

„Bărbații sunt mai blocați pentru că au sentimentul că dețin adevărul de partea lor, dar, de fapt, sunt imobili, nu se schimbă ușor”. Ce regizor important spune asta
Nanni Moretti, regizorul filmului „Tre piani (Three Floors)” prezentat în competiția oficială a festivalului de la Cannes de luna trecută | Foto: EPA

După ce a primit Premiul pentru regie la Cannes cu „Caro diario” în 1994 și trofeul cu „Camera fiului” / „La stanza del figlio” în 2001, Moretti declară că Festivalul de la Cannes îi e mai drag decât cel de la Veneția. 

Ce-i drept, Cannesul i-a arătat până acum cele mai multe filme și l-a invitat de două ori în juriul Competiției – în 1997, când a reușit să-și impună favoritul, „The Taste of Cheries”, de Abbas Kiarostami (spre ciuda președintei Isabelle Adjani, care l-a numit pe urmă Machiavelli). Și în 2012, când juriul prezidat de el i-a dat trofeul lui Michael Haneke pentru „Amour”.

Nanni Moretti nu e doar unul dintre cei mai titrați cineaști italieni contemporani, ci și o personalitate implicată în viața publică. E cunoscut pentru vederile sale de stânga, iar în 2002 a organizat proteste împotriva lui Silvio Berlusconi, pe care l-a satirizat apoi în „Il caimano” (2006).

„Bărbații sunt mai blocați pentru că au sentimentul că dețin adevărul de partea lor, dar, de fapt, sunt imobili, nu se schimbă ușor”. Ce regizor important spune asta
Elena Lietti, Riccardo Scamarcio, Alba Rohrwacher, regizorul Nanni Moretti, la proiecția „Tre piani” (Trei etaje) în timpul celui de-al 74-lea festival anual de la Cannes, Franța, 11 iulie 2021 | Foto: EPA

Marile spaime ale oamenilor obișnuiți

Despre pandemie spune că nu l-a învățat nimic nou, știa dinaintea ei și că moartea face parte din viață, și că viața e o chestie de noroc, deși milioanele de oameni care, deși s-au protejat, au murit l-au pus pe gânduri. În schimb, spune că în filmul și televiziunea italiană n-au fost atât de multe oportunități ca acum.

„Trei etaje” adaptează bestseller-ul omonim al scriitorului israelian Eshkol Nevo (care a apărut în traducere și la Editura Humanitas), urmărind poveștile a trei personaje care se confruntă cu mari spaime – teama unui tată că fetița lui a fost abuzată sexual de un vecin, teama unei mame tinere că va înnebuni, teama unei judecătoare văduve că nu se va reîmpăca niciodată cu fiul rebel care a ucis prin imprudență o vecină.

Nevo, care a studiat psihologia, sondează psihicul prin mărturisirile pe care cele trei personaje principale le fac altor personaje, prezentând separat poveștile ca pe componentele distincte ale aparatului psihic în concepția lui Freud: Sinele, Eul și Supraeul. 

Mai democrat, Moretti (care a scris scenariul împreună cu Valia Santella și Federica Pontremoli) a preferat să se îndepărteze de Freud și să dea importanță egală tuturor personajelor legând poveștile într-o narațiune despre complexitatea și fragilitatea naturii umane.

Toate personajele sunt la fel de importante și o parte dintre ele sunt interpretate de actori cunoscuți: Margherita Buy, Riccardo Scamarcio, Alba Rohrwacher sau Anna Bonaiuto. Și Moretti joacă, el este soțul judecătoarei, un bărbat sever care preferă să rupă relațiile cu fiul după ce acesta e trimis la închisoare.

Introducere cu amabilități

Cineastul spune că nu a dorit ca filmul să iasă în evidență nici prin regie, nici prin imagine, nici printr-un personaj anume, această manieră democratică fiind cerută de poveste. E o abordare respectuoasă față de ființa umană care de multe ori nu e perfectă, dar care poate găsi drumul spre ceilalți – ceea ce filmul sugerează la final, când o trupă de dansatori de tango antrenează toate personajele, le face să iasă din casă (și din propria poveste) și să se deschidă spre viitor. 

Moretti mai spune că nu a vrut să facă un film à la Nanni Moretti, dar a promis o comedie pe care o va filma anul viitor. Până atunci, într-un apartament de la etajul 9 al unui hotel luxos cu balcoane  spre Mediterana, Nanni Moretti începe interviul întrebându-ne pe noi, cei 5-6 jurnaliști din grup, ce film ne-a plăcut pânâ acum în festival și câte filme vedem pe zi. Un mod discret de a ne arăta că și noi contăm.

Trailer:

„Nu pot trăi fără să merg la cinema.  O proiecție în sala de cinema necesită un tip special de atenție”

Libertatea: Ce v-a plăcut la carte atunci când ați citit-o și de ce ați ales să construiți o poveste coerentă în locul uneia alcătuite din mai multe puncte de vedere?
Nanni Moretti: Sunt un cititor lent, dar de astă dată am citit cartea dintr-o suflare. Am descoperit în ea povești și personaje pe care mi-ar fi făcut plăcere să le transpun pe ecran. Dar structura cărții nu se putea prelua ca atare într-un film. În primul rând pentru că erau trei povești distincte ale căror personaje locuiau în aceeași clădire, dar ale căror drumuri nu se intersectau. Noi am dorit să intersectăm prin scriitură aceste povești și aceste personaje. 

În al doilea rând, în carte exista de fiecare dată un personaj care vorbea cu altul. Bărbatul din prima poveste, căruia îi e teamă că fetița lui a fost abuzată, îi povestește întreaga istorie unui prieten la bar. În cea de-a doua poveste, femeia căreia îi e frică să nu înnebunească se destăinuie printr-o scrisoare celei mai bune prietene.

Iar în cea de-a treia poveste, judecătoarea continuă să vorbească cu soțul ei mort, lăsându-i mesaje pe robotul telefonic. Când am scris scenariul, nu am vrut să reluăm doar acțiunile din carte, ci, mai mult decât atât, să le alăturăm premisele și consecințele lor. De pildă, în prima parte nu se menționează nimic nici despre despărțirea celor doi soți, nici despre procesul prin care trece Lucio (n.red. – tatăl fetiței care fusese sedus de nepoata minoră a vecinului).

„Bărbații sunt mai blocați pentru că au sentimentul că dețin adevărul de partea lor, dar, de fapt, sunt imobili, nu se schimbă ușor”. Ce regizor important spune asta
Nanni Moretti spune că nu poate trăi fără să meargă la cinema. Foto: EPA

-Uneori sunteți dur, alteori blând cu personajele. Acesta e modul dumneavoastră de a iubi oamenii?
-Sper că spectatorii îmi vor iubi personajele, chiar și pe cele care sunt mai greu de iubit. Fiecare personaj din film conține o părticică din mine.

-De fapt, nu există un personaj cu totul negativ în film. Credeți că de aceea el poate fi văzut și ca un fel de basm?
-Să spunem că filmul, spre final, se proiectează spre viitor, mai ales ultima poveste și mai ales în scena cu Milonga, tangoul care se dansează în stradă și care îi scoate pe toți din apartamente. Aceasta e o deschidere spre viitor și spre ceilalți pentru că pune în relație membrii colectivității.

Nu a fost o strategie, dar în mod natural personajele masculine au ieșit mai rigide, mai imobile decât cele feminine. Bărbații sunt mai blocați pentru că au sentimentul că dețin adevărul de partea lor, dar, de fapt, sunt imobili, nu se schimbă ușor. În schimb, personajele feminine încearcă să coasă la loc țesătura destrămată a propriilor lor relații.

-Lucrați mult cu absența în filmele dumneavoastră. Vă simțiți atras de ea? Simțiți nevoia să îi dați un corp?
-Nu i-aș spune atracție, nu e vorba despre o complacere în sentimentul absenței, dar mă interesează să vorbesc despre lipsă. Face parte din viață. 

-În acest film nu am regăsit atât de mult din umorul filmelor dumneavoastră precedente. Credeți că vă aflați într-o altă fază a existenței?
-Nu am vrut să fac un film à la Nanni Moretti. Stilul și tonul au fost exact ceea ce le trebuia personajelor și poveștii. Nu aveau nevoie de cineva sau de ceva care să conducă, nu aveau nevoie să facă paradă. Nu există conducere nici în regie, imagine ori montaj, nici în scenografie sau muzică. Nu există ceva grandilocvent nici în mișcările de cameră, ci un stil curat și esențial. Fiecare poveste cere stilul ei. 

-De ce nu ați vrut un film a la Nanni Moretti? Aveți o problemă cu Nanni Moretti?
-Nu, acest film trebuia făcut doar așa; în schimb, următorul meu film va fi o comedie pe care am scris-o în timpul pandemiei, dar care nu are legătură cu pandemia. Acum nu multă vreme spuneam că filmele mele sunt capitole ale unui singur roman, dar nu știu dacă acest lucru mai e valabil. 

-E adevărat că la „Trei etaje” a fost prima dată când nu ați scris singur scenariul?
-Nu, e prima dată când un film de-al meu e bazat pe o carte, dar nu m-am simțit diminuat ca autor din acest motiv.

-De ce preferați să vă arătați filmele la Cannes mai mult decât la Veneția?
-Festivalul de la Cannes e cel mai important festival de film din lume și îi datorez mult. Francezii, nu toate cele 66 de milioane, dar mulți francezi au fost generoși cu filmele mele. „Finche dura!” („Cât va ține, va ține”.). Tatăl meu, care a predat epigrafie greacă la universitate, mi-a spus când am trecut orele de latină și greacă fără să știu o iotă: „Finche dura!” Într-adevăr, nu a durat mult, în al treilea an de liceu nu am mai trecut examenele. 

-E mai ușor să lucrați cu actorii dacă aveți propria experiență actoricească? Îi înțelegeți mai ușor?
-Munca cu actorii e unul din lucrurile care îmi plac cel mai mult în realizarea unui film. Savurez și momentele de la început, când fac audițiile, dar și când alcătuiesc castingul și apoi când pe platou conduc actorii. Nu fac diferențe între actori, cu copiii lucrez la fel cum lucrez cu profesioniștii. În acest film am folosit o fetiță de 5 ani (n.red. – Alice Adamu). M-am tot întrebat cum trăiește un copil de 5 ani experiența unui film, mai ales că eu trag multe duble.

Desigur, faptul că sunt actor mă ajută. Mă străduiesc să fac în așa fel încât dialogul să nu sune literar. Adesea le spun actorilor să îndulcească dialogul, să nu-l spună tăios. Dacă ar fi să mă iau în serios și să dau o definiție, aș spune că îmi place o interpretare realistă, dar nu naturalistă. Nu cred că spontaneitatea e o valoare, dar, în schimb, simplitatea, autenticitatea sunt importante.

-Mai aveți cinematograful din Roma?
-Sigur, Nuovo Sacher (n.red. – numit după tortul Sacher) a împlinit 30 de ani. L-am inaugurat la 1 noiembrie 1991 cu „Riff-Raff”, de Ken Loach.

-Ce opinie aveți despre modalitățile noi de a vedea filme – streaming etc?
-Cred că sala de cinematograf e ceva fără de care nu putem trăi. Nu vorbesc în calitate de regizor, producător sau exploatant de film, ci în calitate de cinefil. Eu, ca persoană, nu pot trăi fără să merg la cinema. Nu e vorba doar de întuneric, de ecranul mare și de experiența vizionării comune a unui film, ci despre faptul că o proiecție în sala de cinema necesită un tip special de atenție. Deci continui să scriu, să regizez și să joc în filme pentru cinematograf. Dacă oamenii se obișnuiesc să vadă filme pe telefon, o să pretind că nu văd și o să fluier. 

-În „Caro diario” era o scenă cu dumneavoastră într-o sală de cinema.
-Da, dar nu era cinematograful meu. Vedeam acolo un film american prost, „Henry, a Portrait of a Serial Killer” (n.red. 1986, de John McNaughton).

„Bărbații sunt mai blocați pentru că au sentimentul că dețin adevărul de partea lor, dar, de fapt, sunt imobili, nu se schimbă ușor”. Ce regizor important spune asta
Cinematograful Nuovo Sacher. Foto: wikimedia.org

„Am avut și noroc că nu m-am îmbolnăvit”

-Cum v-ați petrecut pandemia? Cum v-a schimbat?
-Dacă întrebarea e ce am învățat din pandemie, răspunsul e: nimic. Știam de existența altor oameni cu mult înainte de pandemie. Că moartea face parte din viața noastră – și asta știam. Și mai știam dinainte de pandemie cât de puternică e inegalitatea socială, dar și că viața noastră depinde foarte mult de șansă și de noroc.

În timpul acestui an de pandemie am fost atent, dar am avut și noroc că nu m-am îmbolnăvit. Milioane de oameni au fost la fel de atenți, dar, nefiind atât de norocoși, s-au îmbolnăvit și au murit. Am terminat acest film când a început pandemia, iar acum el e văzut cu alți ochi pentru că între timp am înțeles cu toții că nu vrem să rămânem în apartamentele noastre, ci să aparținem unei comunități, să ne deschidem spre lume.

-Va fi dificil să filmați noua comedie sub măsuri de siguranță sanitară – măști, distanțare etc?
-Sper să încep filmările în februarie-martie 2022, dar nu aș putea prevedea că pandemia se va sfârși până atunci. Multe din certitudinile noastre au dispărut în ultima vreme. Totuși, în Italia ultimilor 40 de ani, dacă îmi aduc bine aminte, nu au existat atât de multe oportunități în cinema și televiziune ca în 2020. 

Dacă vrei un make-up artist, un operator sau un scenograf, trebuie să îi tocmești cu un an înainte. Niciodată n-a fost atât de mult de lucru în cinema și televiziune.

Foto: EPA

Citeşte şi:

Cîțu mai are un dosar în SUA! Premierul, chemat în judecată pentru o datorie de aproape 7.000 de dolari

„Lumea noastră se prăbușește”. Ce înseamnă pentru femei revenirea talibanilor la putere

Ținuta lui Klaus Iohannis la Ziua Marinei, motiv de glume pe rețelele de socializare

Reacția uimitoare a Iuliei Albu când a văzut rochiile de nuntă ale Simonei Halep
PARTENERI - GSP.RO
Reacția uimitoare a Iuliei Albu când a văzut rochiile de nuntă ale Simonei Halep
BOMBĂ! Serghei Mizil, un nou gest JENANT în București. Nu i-a păsat de oamenii din jurul lui
Playtech.ro
BOMBĂ! Serghei Mizil, un nou gest JENANT în București. Nu i-a păsat de oamenii din jurul lui
Un bărbat din Gorj, eliberat recent după 23 de ani, şi-a sechestrat tatăl după ce s-a înarmat cu o bardă şi o secure. Omul s-a năpustit şi asupra oamenilor legii
Observatornews.ro
Un bărbat din Gorj, eliberat recent după 23 de ani, şi-a sechestrat tatăl după ce s-a înarmat cu o bardă şi o secure. Omul s-a năpustit şi asupra oamenilor legii
Horoscop 18 septembrie 2021. Peștii vor avea ocazia să-și limpezească mintea, să-și calmeze emoțiile furtunoase
HOROSCOP
Horoscop 18 septembrie 2021. Peștii vor avea ocazia să-și limpezească mintea, să-și calmeze emoțiile furtunoase
Mama fetiței din Iași care a murit în cadă a fost arestată. Este înfiorător ce s-a descoperit la autopsie
Știrileprotv.ro
Mama fetiței din Iași care a murit în cadă a fost arestată. Este înfiorător ce s-a descoperit la autopsie
Ţara, în stare de şoc. Vedeta unei generaţii a murit misterios. Ultimul mesaj, tulburător: "Creierul meu vreau să fie studiat"
Telekomsport
Ţara, în stare de şoc. Vedeta unei generaţii a murit misterios. Ultimul mesaj, tulburător: "Creierul meu vreau să fie studiat"
În vara asta, o bucurie deschide o alta! FRESH 0.0 – optimism 100% răcoritor
PUBLICITATE
În vara asta, o bucurie deschide o alta! FRESH 0.0 – optimism 100% răcoritor