Jean Constantin a fost un actor de comedie uriaș. Extrem de iubit de colegii de scenă pentru poantele pe care le făcea în timpul filmărilor, era un tip nonconformist și în afara camerelor de luat vederi. Azi, când se împlinesc 9 ani de când a plecat dintre noi, vă propunem să-l comemorăm vesel, cum a fost el, printr-o întâmplare plină de umor din viața lui. Ne-a povestit-o un camarad de-al său, cascadorul Vasile Popa, zis “Țeavă”.
Aflat în 1980 în RDG (Germania Democrată), unde, la un castel izolat, se filmau cadre pentru pelicula “Capcana Mercenarilor”, Jean Constantin a stat în camera de hotel cu actorul și cascadorul Vasile Popa, care a fost distribuit ca actor și cascador în peste 200 de filme.
Motivul? Popa era căsătorit cu o nemțoaică, așa că Jean s-a tras mai aproape de cascador pe motiv de... limbă. “Băi, Țeavă, stau cu tine în cameră, că tu bingănești nemțește, ești frumușel și ai trecere la femei!”, a fost argumentul forte al lui Jean Constantin.
Chiar în prima seară, după o filmare destul de istovitoare, pe o vreme câinească, “Țeavă” a legat o conversație în barul hotelului cu două turiste din Polonia. După două ore și multe pahare consumate, fetele au urcat în camera artiștilor.
“Era o cameră de hotel gen apartament, așa că a avut fiecare locul lui. După o noapte furtunoasă, fetele au plecat. M-am dus la Jean, care, gol pușcă, dormea dus. Când am vrut să dau drumul la televizor, am văzut sub măsuță o pereche de chiloți. L-am trezit și i-am spus: «Bă, Jeane, nu ți-e rușine să-ți lași chiloții aici?». Răspunsul a venit imediat: «Taci, mânca-ți-aș gura ta, Țeavă, că i-am lăsat acolo cu un scop. Mi-am pus banii în ei, să nu mă fure poloneza, și i-am scos din ascunzătoare după ce privighetoarea a părăsit cuibul. Știi doar ce am pățit la “Nemuritorii”»”, a rememorat cascadorul. Jean Constantin se referea la o întâmplare petrecută în Brașov, în timpul filmărilor la “Nemuritorii”, când a fost lăsat letfter de o fată, după o noapte de pomină.
Vasile Popa continuă povestea: “După acest dialog, Jean s-a culcat la loc, aruncându-mi scurt: «Țeavă, mai lasă-mă să meditez vreo oră, că sunt rupt». Când am văzut că Jean nu se sinchisește să-și strângă chiloții de pe jos, i-am luat eu cu un umeraș și i-am aruncat pe geam. După o oră și jumătate, la recepție, unde era punctul de întâlnire a actorilor, vine Lidia Popiță, producătorul delegat al filmului, având chiloții lui Jean ținuți pe un băț. «Uitați, domnilor, ce mi-a intrat pe geam de dimineață! Nemții ăștia!», a zis Lidia, apoi, scârbită, a dat drumul chiloților. Habar n-am avut că sub camera noastră era cea a producătorului delegat! Iar vântul a făcut restul, ducând chiloții lui Jean în camera Lidiei. Am izbucnit în râs, spre nedumerirea celorlalți, dar nu i-am spus nimic Lidiei până n-am urcat în avionul cu direcția București”.
Acțiunea filmului “Capcana Mercenarilor”, care a avut premiera în 1981, se petrece în anul 1918, în Transilvania de dinaintea Unirii. Un baron local (Gheorghe Cozorici, în film) adună o echipă de mercenari care sădesc teroare într-un sat ardelean. Mercenarilor li se opune un grup de români, conduși de maiorul Andrei (Sergiu Nicolaescu). În peliculă, Jean Constantin l-a interpretat pe Hans, omul de încredere al căpitanului Andrei, iar Vasile Popa, pe unul dintre mercenari.
“Mi-am câștigat popularitatea datorită filmelor. În filme nu m-a dublat nimeni niciodată. Am sărit de pe cal, de pe vapor… Pe mine nu m-a lansat televiziunea, ca pe alți colegi. Am apărut la televizor de câteva ori. Când rula un film la cinema unde jucam eu, nici nu dădeam pe acolo. Aveam o jenă”Jean Constantin, n. 21 august 1927 - d. 26 mai 2010