De ce a picat Bolojan (și grecizarea României)

În felul său (amestec de entuziasm pur, habarnism economic și fanatism ideologic) a vrut să facă bine țării. N-a făcut.

A pus populația să plătească factura pentru dezmățul bugetar al lui Marcel de la Buzău (fără diplomă de bac găsită). S-a arătat inflexibil și atotștiutor. Aroganța aceasta de vătaf n-a dat niciodată bine, deși e mai articulat în expresie și gândire decât Ciucă și Cîțu puși unul peste altul.

Poate va pierde de tot și partidul (cel mai probabil), poate va pierde chiar tot din punct de vedere politic. Să fie sănătos, deci, și Ilie-Valahie, că România oricum a pierdut.

A pierdut de multă vreme, de când n-a făcut ce trebuie în 1990, de când a permis ca PSD să devină un partid de tip cartel, care să domine administrația și politica. 

După ce ți-au condus țara Andrușcă și Cuc, de ce nu și Manda de la Craiova?! Serios, chiar nu există limită a penibilului.

A pierdut România de când populația s-a dovedit total dezinteresată să se alfabetizeze democratic! Total dezinteresată în mod real de politică (și alternative politice sănătoase, cu fundament civic), pentru a deveni isterică doar la alegerile prezidențiale, unde a ales după ureche din nimicurile ce i s-au pus înainte…

De când a umplut parlamentul de garci și de șoșoci și de auriferi scurși de la vechiul PSD.

România s-a îngropat singură de vie încă din decembrie 2024, de la dezastruoasele opțiuni la parlamentare, a mai simulat că e în viață doi ani, dar acum vine și ultima lopată de țărână.

Nu e greu de prevăzut sfârșitul. Economia se va prăbuși, iar președintele Dan se va alege doar cu osanale de la Grindeanu și gratitudinea eternă a pădurarilor care fug de o lume cu reguli. Europa e un moft. Ei vor continua să trăiască bine. Doar ei.

Acum Dan e, din gură, „prooccidental”, adică magaiot. Încă o dată România e pe contrasens. Lumea începe să se mai lămurească și cu acești conservatori scelerați și să scape de ei. Până și ungurii au scăpat de Orban. La noi abia acum prind tribună. Retardul istoric lucrează pe față.

Din disperare, românii au votat la prezidențialele din 2024-2025 orice semăna a antisistem, deși era tot țeapă. Ce altceva să fie? 

Dar sistemul, „dragul de el”, ce vrea?! Sistemul vrea „stabilitate” ca pe vremea lui Iohannis, Ciucă și Ciolacu. Adică să sune Lia când are chef și tuturor securenilor să li se prescrie! Europenii să fie făcuți doar la buzunare, dar clanurile de sistem să belferească în afara răspunderilor penale și morale. Așa ceva nu se mai poate și n-ar fi trebuit să se poată niciodată!

Condițiile internaționale sunt cu totul diferite decât erau la începutul deceniului, a venit nota de plată. Și pentru pandemie, și pentru războaiele lui Putin, și pentru războaiele lui Trump. Ei, și ce are? De-aia nu mai sunt cozi la mici la Obor de 1 Mai?! Că mai sunt!

Și uite cum o scriu: oricum, românii nu vor înțelege nimic nici din asta!

Nici dacă s-ar prăbuși cu totul țara în fascism, nici dacă ar pune-o rușii de o gubernie. Tot n-ar înțelege nimic.

Cum n-au înțeles nici din „democrația originală”, nici din comunism. Și asta nu e vina lui Soros. Poporul român are ce a semănat și mai ales ce nu a semănat. Din nepăsare, fudulie tâmpă și prostie cronică. 

Eu voi muri și tot nu voi vedea niciodată țara asta guvernată de un guvern căruia să-i pese, în integralitatea lui, în mod real, de cetățean. Așa ceva nu voi vedea. Niciodată. Exclus. Mai degrabă mă întâlnesc pe stradă, nas în nas, cu Michael Jackson, care să fie viu și să locuiască la Mizil. 

România? Și cu Bolojan, și fără Bolojan, administrația tot nu va funcționa, mass-media vor face tot laudatio pe bani de la buget, politrucii se vor lăfăi în privilegii nemeritate, școala tot va genera sute de mii de analfabeți anual, sistemul de sănătate va rămâne tot un abator și drumurile celor mai trainice vor fi tot cele făcute de romanii de acum două mii de ani.

Despre ce vorbim noi aici? Căci fondul (pe care toți preferă să-l ignore!) n-are nicio treabă cu Bolojan, cu Jean Valjean, cu Jean Vlădoiu și cu Nicușor Dan. Are însă totul de a face de felul în care românilor le pasă de viața lor în comun. Adică nu le pasă!

Când cei care nu sunt în adâncul sufletului niște panacotari fără oportunitate nu formează decât o minoritate, te poate conduce și Sfântul Petru împreună cu Sfântul Pavel, că tot dracu te ia.

Miracole? Miracolul e că România nu s-a grecizat încă de acum cincisprezece ani. Ăsta e adevăratul miracol. 

Restul e baliverneala de zi cu zi a unora care tot caută un Mesia, și-l găsesc fie după sprânceană, fie după izmenele roșii, când adevărul e altul: că nimeni și nimic nu pot salva un popor care nu caută el însuși să se salveze. 

Și românii nu au căutat. Au votat de zeci de ani cum au votat (și pe cine!) – și tot așa va fi și de acum înainte. Până nu va mai fi, în sfârșit, absolut nimic. 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE