IN A RELATIONSHIP | Cum ajung copiii să vorbească despre sex?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Într-o cultură ca a noastră, în care autoritățile și opinia publică tind să dea vina pe victimă în astfel de situații, iar Biserica și diverse alte grupări pun presiune pe autorități pentru a nu introduce ore obligatorii de educație sexuală în școli, sub pretextul amenințării inocenței copiilor, responsabilitatea pentru educarea copiilor în acest sens cade aproape exclusiv în brațele părinților. Psihoterapeuta Silvia Guță vine în ajutorul părinților cu o serie de sfaturi.
Acum câțiva ani, o colegă de job îmi povestea cum fiica ei de 7 ani tocmai îi adresase o întrebare-bombă, care o prinsese total pe nepregătite: “Mami, ce înseamnă sex?”.
Șocul și furia au invadat într-o fracțiune de secundă mintea mamei. Mi-a povestit că se străduia să compună un răspuns demn de înțelegerea unui copil de 7 ani, deși nu se așteptase ca momentul primei discuții despre sex să vină așa de devreme și nici nu știa ce trebuie sau nu trebuie să știe un copil atât de mic.
În plus, gândurile ei alunecau involuntar către o fetiță din vecini, de la care era absolut convinsă că fata ei auzise acel cuvânt: “Fata aia are 9 ani, deja îi umblă mintea la prostii. Trebuie să vorbesc cu maică-sa să o țină sub control”.
Nici măcar nu este importantă finalitatea acestei povești, dar mă folosesc de ea ca să subliniez faptul că, pentru ca un părinte să audă o astfel de întrebare de la copilul său (în special de la copiii mai mari sau de la adolescenți), este nevoie ca acel copil să aibă încredere în părinte: să fie convins că părintele va ști răspunsul, că îi va răspunde și că nu va reacționa urât, în orice caz.
Așa că, dacă primești întrebarea asta, bucură-te de încrederea pe care ți-o arată copilul tău și străduiește-te să îi dai un răspuns care să îl ajute!
Întorcându-mă la povestea mea, două aspecte mi-au tras un semnal de alarmă:
- faptul că această mamă tânără nu își pusese problema să discute astfel de subiecte cu fetița ei de 7 ani, așteptând ca fetița să mai crească;
- faptul că furia colegei mele s-a îndreptat natural către alte femei - către mama prietenei fiicei, dar și către fetița de 9 ani, învinovățită pentru “influența ei negativă”.
“Absenți nemotivați” la datoriile de părinte
Într-o cultură ca a noastră, responsabilitatea pentru educarea copiilor în acest sens cade aproape exclusiv în brațele părinților - și în mod special pe umerii mamelor, căci tații sunt de multe ori “absenți nemotivați” la datoriile de părinte, mai ales când e vorba despre subiecte mai sensibile sau tabu.
Unul dintre aceste subiecte tabu este sexul, dar există multe alte subiecte din sfera sexualității care pot trezi curiozitatea naturală a tinerilor și îi pot expune pe aceștia la riscuri majore, atunci când informația care ajunge la ei nu îi ajută să discrimineze corect între bine și rău, între OK și NOT OK în relațiile lor cu alte persoane - copii, adolescenți sau adulți.
Curiozitatea copiilor și adolescenților este normală și are de-a face cu tendința lor firească de a deveni autonomi și de a-și purta singuri de grijă. Ea trebuie încurajată, mai ales atunci când vine vorba despre propriul corp - de la funcțiile fiziologice și până la sexualitate, igienă și granițe interpersonale (cum să interacționăm și ce comportamente sunt abuzive).
Încă de la vârsta de 4-5 ani, copiii observă diferențele fiziologice și comportamentale dintre sexe și încep să pună întrebări ca să înțeleagă DE CE.
Reacția adulților din jurul lor este decisivă în ceea ce privește atitudinea copiilor față de subiectele legate de sex, iar mulți copii ajung să se teamă și să nu mai îndrăznească să-i întrebe pe părinți despre sex, ca urmare a reacțiilor furioase sau critice ale părinților luați prin surprindere pe un subiect așa inconfortabil cum e sexul.
Ca părinte, nu-i deloc ușor, căci te întrebi cum faci diferența între informație care instigă și informație care protejează. Am adunat mai jos 3 idei de care poți să ții cont:
- Acceptă-ți teama și confruntă realitatea - Un părinte responsabil face tot posibilul să vină în întâmpinarea nevoilor copilului său, chiar și atunci când asta îl forțează să-și iasă din zona de confort. Acceptă faptul că teama și disconfortul tău vin din propria ta lipsă de educație formală pe această temă și caută să te documentezi din surse profesioniste. Un punct de plecare minunat este Ghidul “Vorbesc cu copilul meu. Despre abuz”, publicat de Asociația A.L.E.G., pe care îl poți descărca accesând link-ul.
- Adu-ți aminte că cel mai bun tratament este prevenția – Discuțiile cu copiii despre sexualitate, limite și abuzuri sunt cu atât mai dificile, cu cât le amâni mai mult. Copilul își va găsi alte surse de informare, care s-ar putea să nu fie prea ok. E acesta un risc pe care vrei să ți-l asumi?
- Activează-ți gândirea critică și pune la îndoială valorile societății în care trăim – Și fetele, și băieții sunt expuși riscului de traumatizare când vine vorba despre sexualitate, chiar dacă intră în joc pe rol de victimă, agresor sau simplu spectator la un abuz. Cu toții au nevoie de o societate mai egalitară și mai incluzivă, mai puțin discriminativă și mai puțin violentă. Nu putem ignora nevoia de actualizare a principiilor și valorilor după care ne ghidăm și ne educăm copiii, iar în era internetului și a telefoanelor inteligente nu mai este loc de tergiversare.
Ce e de făcut?
Ar trebui să conștientizăm cu toții că societatea umană funcționează pe baza unor convenții – seturi de reguli și cutume, bazate pe anumite seturi de valori și principii, agreate explicit sau implicit de majoritatea oamenilor. Acestea se transmit generațiilor tinere prin cultura familiei, educația formală și nonformală și modelele promovate în mass-media. Aceste convenții TREBUIE să se modifice în timp, pentru a corespunde mai bine nevoilor oamenilor și interacțiunilor dintre aceștia, adică nevoilor societății. Chiar dacă în trecut violența și abuzurile erau acceptabile sau scuzabile, idealul societății moderne spune că trebuie să eliminăm comportamentele violente și abuzive din relațiile noastre.
Conceptul de consimțământ informat trebuie să fie prima lecție despre sexualitate a oricărei persoane.
De fapt, internetul este motivul pentru care s-au urgentat toate aceste discuții și dezbateri despre sexualitate în societatea noastră.
Sexualitatea umană și-a găsit și ea noi forme de manifestare pe internet. Inevitabil, toate formele de abuz din sfera sexualității și-au găsit cel puțin un corespondent în online, ba chiar unele s-au multiplicat și s-au diversificat, devenind trenduri, virale sau adevărate fenomene sociale (ex: sexting / trimiterea de SMS-uri, fotografii sau filmulețe erotice prin intermediul telefonului mobil, revenge porn / distribuirea unor imagini cu conținut sexual fără consimțământul persoanei din imagini, ca formă de răzbunare sau constrângere etc.) sau chiar industrii extraordinar de profitabile, unele dintre ele ilegale (pornografia online, videochat-ul și alte forme de exploatare financiară online a sexului).
Îți propun să trecem împreună printr-un extras din cartea IN A RELATIONSHIP, “Relațiile adolescenților din România și ce spun ele despre noi” - un fragment din capitolul dedicat explicitării și descrierii FORMELOR DE ABUZ, așa cum sunt ele definite de specialiștii în sănătate mintală. Hai să vedem împreună ce este abuzul sexual și ce forme poate să ia la nivel de comportament, ca să îți fie mai ușor să deschizi discuția asta cu copiii tăi sau, cine știe, poate chiar cu partenerul de viață.
ABUZUL SEXUAL este o formă complexă de abuz, având atât o componentă de abuz fizic, cât și una de abuz emoțional & verbal, ceea ce face din abuzul sexual una dintre cele mai traumatice experiențe, cu cât momentul abuzului e plasat mai devreme în viață (de exemplu: în copilărie sau adolescență). El se definește ca orice acțiune care influențează sau limitează capacitatea unei persoane de a-și controla activitatea sexuală sau circumstanțele în care se angajează în interacțiuni sexuale.
Dinamica emoțională dintre agresor și victimă poate include o competiție pentru putere sau un raport foarte clar de dominanță & submisivitate. Tocmai de aceea, este foarte important de reținut că abuzul sexual are loc și în situațiile în care o persoană (agresorul) constrânge sau pune presiune pe o altă persoană (victima) pentru a se angaja într-o activitate de natură sexuală pe care aceasta nu o dorește – inclusiv prin utilizarea manipulărilor, amenințărilor, drogurilor sau alcoolului. În astfel de situații, este posibil ca victima să nu opună rezistență la actul sexual, dar asta nu reprezintă un consimțământ și nu anulează caracterul de abuz sexual al situației. Lipsa împotrivirii se explică prin faptul că, uneori, a opune rezistență poate fi mult mai riscant, expunând victima unor violențe fizice și/sau sexuale mai puternice, generate de furia agresorului refuzat.
În categoria abuzului sexual regăsim mai multe tipuri de comportamente specifice:
- Atingeri în zonele intime și/sau săruturi fără consimțământ
- Insultele cu conținut sexual
- Violența fără consimțământ în timpul actului sexual (lovituri, palme, cuvinte vulgare etc.)
- Violul sau încercarea de viol, definind violul ca un act sexual fără consimțământul victimei
- Refuzul de a utiliza prezervative sau limitarea accesului la metode de contracepție
- Împiedicarea partenerului de a se proteja de BTS-uri (boli cu transmitere sexuală), inclusiv prin ascunderea calității de purtător al unui diagnostic din sfera afecțiunilor cu transmitere sexuală
- Actul sexual cu o persoană aflată în stare de ebrietate avansată, sub influența drogurilor, în stare de inconștiență sau lipsită de capacitatea de a-și exprima acordul informat
- Amenințarea, presarea sau constrângerea cuiva pentru a accepta un contact sexual nedorit
- Încălcarea spațiului fizic/intim al unei alte persoane (de exemplu: exhibiționismul sau autostimularea sexuală în public)
- Intruziuni nenecesare sau fără consimțământ în spațiul intim al unei alte persoane, inclusiv membri ai familiei (ex: părinții care dorm cu copilul sau asistă la îmbăiere până la vârsta adolescenței, părinții care intră în camera adolescenților fără să bată la ușă, expunerea copiilor mici la goliciune sau scene erotice prea devreme sau fără explicații cu privire la limitele personale și intimitate).
Data viitoare continuăm cu un răspuns la o întrebare pe tema sexualității trimisă de adolescenți pe grupul In a Relationship: “Cum știu dacă sunt pregătit/ă pentru prima dată?”
Liviu015 18.12.2023, 12:16
Din curiozitate si avand incredere in parinti.