Într-o singură zi, mi-am pierdut și amanta, și familia

Când m-am trezit, eram pe un pat de spital. M-am ridicat în capul oaselor, am privit în jur și am mai văzut două paturi, unde alți doi bărbați erau conectați la niște aparate, cu perfuzii în mâini. Nu înțelegeam cum am ajuns acolo și de ce. Am încercat să mă dau jos din pat, dar abia atunci am observat că și eu aveam o perfuzie în mână și ceva ca un clește de rufe prins de unul dintre degetele de la mână. Am simțit apoi o durere cumplită în spate, de parcă tăișul unui cuțit și-ar fi făcut loc între omoplați. și o durere surdă la cap, nu prea intensă, dar sâcâitoare. M-am lăsat să cad înapoi pe pat și atunci am văzut apropiindu-se de mine o femeie cu chip angelic. Nu știam dacă visam, dacă eram în comă sau totul era aievea.

— Ați revenit printre noi? m-a întrebat suava făptură. Ați scăpat ca prin urechile acului. Lucrez la UPU de ani buni, dar n-am avut ocazia să mai întâlnesc un caz atât de fericit ca al dumneavoastră. Trebuie că aveți un înger păzitor care vă iubește.

Am avut întotdeauna succes la femei și n-am ratat niciodată ocazia, dar de data asta mă interesa cu totul altceva la femeia care îmi zâmbea cu un amestec de profesionalism și cochetărie.

— Ați fi așa de drăguță să-mi spuneți și mie cum am ajuns aici?

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

— După traumatismul cranian pe care l-ați suferit, e firesc să nu vă mai amintiți. știți măcar unde vă aflați?

— După tot ce văd în jur, cred că într-un spital, nu?

— Bravo! Foarte bine! Da, sunteți la spital, la Unitatea de Primiri Urgențe. Ați ajuns aici acum două zile, în urma unui grav accident de mașină. Erați în comă. Doctorii au fost rezervați, nu prea sperau să vă reveniți. Dar uite că ați avut noroc!

— Adică am zăcut două zile inconștient?

— Da, dar acum v-ați revenit, și asta contează. Gândiți-vă că aveți șansa să luați viața de la început…

Femeia a continuat să vorbească, dar eu n-o mai ascultam. încercam să-mi amintesc ce se întâmplase cu două zile în urmă.

Am revăzut în minte momentul când am plecat de acasă, după o nouă ceartă cu Melania, soția mea. Am plecat trântind ușa, iar ea s-a jurat, pentru a nu știu câta oară, că n-o mai găsesc acasă la întoarcere. Ăsta era ritualul nostru aproape zilnic, mai ales de când Alex se mutase cu iubita lui.

N-am reușit să-mi amintesc prea multe lucruri din ziua aceea, doar că, la un moment dat, așa cum făceam de două ori pe săptămână, de o bună bucată de vreme, i-am spus secretarei că am o întâlnire importantă și m-am dus în afara orașului, la casa de vacanță a celui mai bun prieten al meu, Victor, unde mă întâlneam cu Iolanda… soția lui. Relația mea cu Iolanda dura de ani buni, dar avea suișuri și coborâșuri. Uneori ne certam, și eu mă vedeam cu alte femei, alteori ne iubeam cu pasiune, fără să ne pese de nimeni. știam că sunt un nemernic, că-mi înșel și prietenul, și soția, dar puțin îmi păsa. Binele meu era cel mai important, în rest, nu-mi păsa de nimeni, nici măcar de Victor, iar de Melania, cu atât mai puțin.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

M-am tot frământat să-mi dau seama ce s-a întâmplat după aceea, cum am ajuns în spital și, mai ales, ce s-a întâmplat cu Iolanda, care, de câte ori plecam împreună, stătea în dreapta mea. Zadarnic. Când asistenta s-a întors în salon, am întrebat-o ce s-a întâmplat cu femeia care era cu mine în mașină. A tăcut și s-a străduit să găsească niște cuvinte cât mai potrivite. Am înțeles din ezitarea ei că Iolanda nu a avut același noroc.

— Din păcate, doamna cu care erați în mașină… n-a supraviețuit, îmi pare tare rău! Ar fi bine ca acum să nu vă gândiți la asta, v-ar îngreuna recuperarea. Cu toții avem o soartă, unii mai bună, alții…

Mi-a așezat perna sub cap, mi-a schimbat perfuzia și a plecat. Toată ziua am încercat să refac în minte filmul evenimentelor. Mi-a fost greu, dar până la urmă am reușit, semn că traumatismele mele nu au fost atât de grave, iar creierul funcționa normal.

Am ajuns pe la prânz la întâlnirea cu Iolanda, ea venise acolo cu un taxi, din pricina asta ne-am întors împreună. Mi-a spus că Victor i-a dus mașina în service, să-i schimbe roțile de iarnă cu cele vară. Am mâncat ce pregătise ea, ca de obicei, am făcut dragoste, iar înainte să plecăm, Iolanda a început să plângă. Mi-a zis că s-a săturat, că nu mai poate continua așa, că vrea să fie sinceră cu cei din jur și cu ea însăși, că s-a săturat să trăiască în minciună. „Pe Victor nu-l mai iubesc de mult, el știe asta. Cred că știe și de noi. Nu-i mai suport privirile pline de subînțelesuri. Se poartă mult prea frumos cu mine, îi place că mă face să mă simt vinovată. știe că-l înșel, dar nu vrea să divorțeze. Ar trebui să divorțăm amândoi și să ne construim o nouă viață.”

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

Astea au fost ultimele ei cuvinte. Din păcate, eu i-am amintit de pactul nostru, de faptul că ne-am promis că relația noastră nu-i va afecta pe ceilalți, pentru că eu nu voiam să-l pierd pe Victor de prieten. Ne știam de prea multă vreme și trecuserăm prin multe împreună. Ceea ce nu m-a împiedicat însă să mă culc cu nevasta lui, e adevărat!

Am pornit la drum nervoși și încordați. Eu am încercat să o îmbunez pe Iolanda, mai ales că nu era prima oară când avea ieșiri din astea și de fiecare dată treceam peste ele. De data asta însă, părea ferm hotărâtă să ducă lucrurile la bun sfârșit, chiar și singură, după cum m-a asigurat. Chiar și dacă nu mai rămâneam împreună, ea voia să le spună adevărul lui Victor și Melaniei, să scape de povara asta cumplită și să-și vadă de viață departe de noi. Avea o soră măritată în Olanda, care o chema tot timpul acolo, și de data asta era hotărâtă să plece.

Pe drum, am încercat s-o mai îmbunez, dar fără succes. La un moment dat, din partea opusă a apărut o mașină în plină viteză, probabil că șoferul a pierdut controlul volanului și a intrat frontal în noi, în partea unde se afla Iolanda. Se pare că Iolanda a murit pe loc și, odată cu ea, s-au dus și planurile de a demasca relația noastră. în felul meu, o iubeam pe Iolanda și mi-era greu să-mi imaginez viața fără ea.

Când s-a întors asistenta, am întrebat-o dacă, de când sunt acolo, a venit să mă viziteze cineva.

— A durat ceva vreme până să dăm de soția dumneavoastră. Nu era acasă, lipsea chiar din oraș, așa că trebuie să apară din clipă în clipă.

— Dar un prieten al meu? Soțul femeii care a murit? El n-a trecut pe aici?

— După câte știu eu, nu. S-a ocupat de toate formalitățile ca să poată ridica trupul soției sale de la morgă. Dar n-au trecut decât două zile… E timp destul, nu vă neliniștiți.

— Nici fiul meu?

— Nu știam că aveți un fiu. Aveți vreun număr de telefon unde l-am putea contacta?

Era cât se poate de limpede. Melania se ținuse, în sfârșit, de cuvânt, și plecase de acasă, iar Alex ar fi preferat probabil să mor. Nici nu-l pot condamna pentru asta. Se hotărâse să se mute de acasă, din cauza certurilor noastre și a modului incalificabil în care o înșelam, de ani de zile, pe mama lui.

Nu-mi ieșea din minte chipul Iolandei, îi simțeam parcă și acum mângâierile și dezmierdările și regretam enorm că nu reușisem să-i alin suferința și o lăsasem să plece cu ea în mormânt. Am pierdut-o astfel pe singura femeie care m-a iubit cu adevărat, pentru că am fost prea laș să recunosc că și eu o iubesc la fel de mult și pentru că, din comoditate, am preferat să rămân lângă Melania, care-mi asigura, datorită moștenirilor pe care le primise în ultimii ani, o viață extrem de confortabilă. Am sacrificat iubirea și sufletul Iolandei pentru o viață de huzur, o viață lipsită de griji materiale, o viață ce-mi permitea să am ușile deschise peste tot și să fiu primit în cele mai înalte cercuri. Melania avea sânge albastru și, fiind însurat cu ea, aveam impresia că am fost acceptat și eu în lumea lor, a celor cu arbore genealogic ce ajungea până departe, fără să-mi dau seama că pentru ei nu eram decât un biet parvenit și că, în plus, mă disprețuiau.

Melania a apărut în cele din urmă la spital, elegantă și îngrijită ca de obicei, strălucitoare chiar, cu aerul ei nobiliar și cu gesturile ei prețioase. I-a impresionat pe toți, de la medici până la asistente, care nu mai știau cum să-i intre în voie și cum să i se adreseze cât mai politicos. Venise cu mașina cu șofer, iar șoferul purta țanțoș coșul în care îmi adusese câte ceva de-ale gurii, numai trufandale, care le-au făcut pe asistente să caște niște ochi mari la gândul cât de scump trebuia să fie totul. Melania le-a rugat pe fete să ne lase singuri, iar ele s-au retras, deși tare ar mai fi vrut să asiste la conversația noastră și s-o poată admira în voie pe Melania, îmbrăcată în hainele ei de firmă, achiziționate de curând de la Paris, și să-i inspire parfumul, care tocmai ce fusese lansat pe piață.

Melania a refuzat să se așeze. A rămas în picioare, și așa era și mai impunătoare.

— Am venit… pentru că m-a rugat Victor, da, Victor, închipuie-ți. Aflasem de accident, dar nu mi s-a părut că e cazul să fac pe soția îndurerată, mai ales că erai în mașină cu amanta. îmi pare sincer rău că biata Iolanda și-a pierdut viața. Oricât de mult am urât-o, n-aș fi vrut să se întâmple așa ceva. Dumnezeu e mare însă și le vede pe toate. Părerea mea este că, dacă trebuia cineva să moară, acela erai tu, nu ea. Dumnezeu mai și greșește uneori! Alex nu vrea să te vadă, e supărat pe tine, după cum bine știi. Am să fac tot posibilul să fii tratat cum se cuvine cât stai aici, nu-ți face griji! Oricum, mi s-a spus că ce a fost mai greu a trecut, îți vei reveni complet, așa că o să ai timp din plin să te gândești la toate… păcatele tale. Mâine e înmormântarea Iolandei, dacă vrei, am vorbit cu doctorii și te pot duce cu un cărucior, poate vrei să-i ceri iertare, măcar acum, în ultimul ceas. I-ai distrus viața acestei femei, mai mult decât mie. Din nefericire pentru ea, te iubea cu adevărat. Victor mi-a povestit că i-a mărturisit de multe ori că nu-l mai iubește și că e îndrăgostită de alt bărbat, dar nu-și închipuia că el știa deja toate astea și mai ales de cine era îndrăgostită. Victor a iubit-o enorm și a sperat că, într-o bună zi, va înceta să te iubească pe tine și se va întoarce la el.

Numai că ea făcuse o pasiune bolnăvicioasă pentru tine. Păcat de ea! Așadar, dacă vrei să fii prezent la înmormântare, e de ajuns să-mi spui și mă ocup eu de toate. După ce-ți dau drumul din spital, o să te iau acasă, o să o angajez pe una din fetele de aici să aibă grijă de tine și, eventual, un specialist să te repună pe picioare. După ce te restabilești definitiv, o să divorțăm și o să-ți asigur un trai confortabil și de acum înainte. în definitiv, ești tatăl lui Alex și ai fost soțul meu atâta vreme. știi că n-am fost niciodată zgârcită și am, slavă Domnului, de unde să-ți dau. Dacă vrei, poți păstra și casa. Eu nu cred că m-aș mai simți bine în ea și oricum am de gând să-mi vizitez toate rudele din străinătate și să călătoresc cât de mult. Mi-am dorit întotdeauna asta, dar tu n-ai avut niciodată timp pentru mine. Cam asta ar fi tot. Sper ca accidentul ăsta să fie pentru tine un bun prilej să-ți treci în revistă viața și să încerci să te schimbi cât mai ai încă timp. Ar fi trist ca, tocmai la vârsta asta, când o să-nceapă să te părăsească și succesul la femei, să rămâi singur.

Melania s-a ținut de cuvânt, ca întotdeauna când era vorba de lucruri serioase. La înmormântarea Iolandei nu m-am dus, i-am dus niște flori la mormânt mai târziu și tot nu-mi venea să cred că n-am s-o mai văd niciodată și că ea ar fi putut fi ultima mea șansă de a fi fericit.

Stând acolo, lângă mormântul ei, mi-am amintit-o spunându-mi cât de mult mă iubește și cât de fericită se simte în brațele mele, i-am revăzut în gând chipul transfigurat de plăcere, atunci când făceam dragoste, și îndurerat de câte ori trebuia să ne luăm la revedere. Nu-mi rămăsese niciun obiect de-al ei, oricât de mic.

Totul mi-era întipărit doar în minte: mirosul plăcut al pielii ei, părul ei strălucitor și rebel, trupul fierbinte însetat de dragoste. Mi-era teamă ca nu cumva, în timp, imaginile, care acum erau încă foarte vii, să se șteargă și să dispară, așa cum dispăruse și ea din viața mea.

După ce am ieșit din spital, Melania mi-a angajat o femeie și a plecat. Alex a refuzat să mă vadă ani de zile. S-a mai îmbunat după ce a devenit tată. într-o bună zi, m-am pomenit cu el la ușă, ținând în brațe un copilaș.

— Ăsta e nepoțelul tău, îl cheamă Filip, ca pe tine. și îți seamănă foarte mult, să știi.

Cu Victor am avut o ultimă discuție, la scurt timp după ce am ieșit din spital. A venit el la mine.

— Am fost furios ani de zile pe tine. Ești un nemernic, dar cred că acum știi și tu asta. Cel mai mult m-a durut nu că mi-ai înșelat prietenia culcându-te cu propria-mi soție, ci faptul că n-ai fost în stare s-o faci fericită. Tot timpul cât a fost cu tine a fost speriată, îngrijorată, hăituită, obsedată de gândul că ar putea să te piardă. I-ai supt toată viața din ea, ca un vampir. Chiar dacă nu murea în accident, nu știu dacă ar mai rezistat prea mult. Era sfârșită, epuizată, nu mai avea pic de vlagă. Sper să trăiești cu povara asta tot restul vieții și să nu-ți găsești niciodată liniștea! Singura vină a Iolandei a fost că te-a iubit prea mult, te-a divinizat, iar tu ești un egoist ordinar, un nemernic preocupat doar de confortul personal. Nu ai meritat niciunul dintre lucrurile bune care ți s-au întâmplat: nici o soție minunată ca Melania, nici un fiu deosebit ca Alex, nici o femeie cum a fost Iolanda și nici un prieten ca mine!

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News