Studiul care arată că traumele din copilărie pot influența atitudinea oamenilor față de vaccin și restricții
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Reticenţa sau refuzul de a te vaccina împotriva COVID poate fi legat și de evenimente traumatice din copilărie, precum neglijarea, violenţa domestică sau folosirea abuzivă de substanţe în familie, sugerează un studiu publicat în jurnalul ştiinţific BMJ Open.
Cuprins:
Ezitarea în fața vaccinării se întâlneşte de trei ori mai frecvent în rândul persoanelor care au experimentat patru sau mai multe tipuri de traumă în copilărie decât între cele care nu au suferit niciuna, spun rezultatele cercetătorilor de la Universitatea Bangor din Ţara Galilor.
Relaţia dintre traumă şi încredere
Traumele din copilărie sunt legate strâns de o stare mai slabă a sănătăţii mintale, iar unele studii indică deja că tratamentele greşite asupra unui copil îi pot submina acestuia ulterior încrederea, inclusiv în serviciile de sănătate sau alte servicii publice.
Pentru a explora acest aspect, autorii studiului au vrut să afle dacă traumele din copilărie se leagă de nivelurile actuale ale încrederii în informaţia provenită din sistemul medical, de sprijinul şi respectarea restricţiilor legate de COVID şi de intenţia de vaccinare.
Autorii au analizat răspunsurile la un sondaj reprezentativ pe plan naţional pentru Ţara Galilor, efectuat telefonic între decembrie 2020 şi martie 2021. În acea perioadă erau active aproape toate restricţiile menite să oprească răspândirea infecţiei cu virusul SARS-CoV-2.
Din 6.763 de oameni contactaţi iniţial, răspunsurile a 2.285 care întruneau criteriile de eligibilitate şi care au răspuns la toate întrebările au fost incluse în analiza finală.
La sondaj au fost puse întrebări despre 9 tipuri de traume din copilărie: abuz fizic, verbal sau sexual, separarea părinţilor, expunerea la violenţă domestică, traiul alături de un membru al familiei care suferea de boli mintale sau consum abuziv de alcool sau droguri ori care a fost în închisoare.
Cercetătorii au colectat detalii personale despre afecţiunile pe termen lung ale participanţilor la studiu, nivelurile de încredere în informaţia venind de la serviciile de sănătate privind COVID-19 şi atitudinile faţă de restricţii şi vaccinare.
În jur de jumătate (52%) dintre respondenţi au spus că nu suferiseră niciun fel de traumă în copilărie.
Unul din 5 a spus că suferise un tip de traumă. 17% au raportat 2-3 feluri de traumă, iar o zecime au raportat 4 sau mai multe.
Corelaţie între numărul de tipuri de traume din copilărie şi atitudinile faţă de restricţii şi vaccinare
Oamenii care exprimaseră încredere redusă (sau deloc) în informaţia provenind de la sistemul britanic de sănătate privind COVID şi care vedeau restricţiile guvernamentale fiind foarte nedrepte erau cel mai probabil să fie în favoarea eliminării imediate a reglementărilor privind distanţarea socială şi purtatul măştilor.
Acest grup era şi cel mai probabil să recunoască încălcarea anumitor restricţii şi să fie ezitant la vaccinare sau chiar să refuze vaccinul.
<strong>Pe măsură ce creştea numărul de traume suferite în copilărie, scădea şi nivelul încrederii în informaţia privind COVID-19 de la sistemul medical, sentimentul că sunt nedrepte restricţiile guvernamentale şi dorinţa să fie eliminate măştile. </strong>
Dorința pentru eliminarea măștilor era de patru ori mai mare în rândul celor care suferiseră patru sau mai multe tipuri de traumă în copilărie decât în rândul celor care spuneau că nu trecuseră prin niciun eveniment traumatic.
Vârsta mai mică, sexul masculin şi lipsa unui istoric de afecţiuni pe termen lung au fost, de asemenea, asociate cu o poziţie mai degrabă antimăşti şi restricţii.
Traversarea a patru sau mai multe tipuri de traumă în copilărie a fost asociată şi cu o dorinţă de a încheia distanţarea socială.
Probabilitatea de a recunoaşte încălcarea anumitor restricţii impuse în pandemie creştea, de asemenea, cu numărul traumelor suferite: 38% la cei cu 4 sau mai multe tipuri de traumă, faţă de 21% la cei care nu au raportat traume (chiar după luarea în calcul a factorilor socio-demografici şi istoricul medical).
Rezultatele sondajului: încredere scăzută în sistemul medical, risc ridicat de infectare
Pe baza descoperirilor din sondaj, cercetătorii au estimat şi ratele probabile de ezitare la vaccinare, în funcţie de vârstă şi traume suferite în copilărie: de la 3,5% în rândul celor cu vârsta de peste 70 de ani, fără experienţe de adversitate în copilărie, până la 38% în rândul celor cu vârste de 18-28 de ani, care suferiseră mai multe traume în copilărie.
Acesta este un studiu observaţional şi, implicit, nu stabileşte cauze, ci corelaţii.
Chiar autorii recunosc şi anumite limite ale cercetării lor: numai 36% dintre cei sunaţi au răspuns sondajului (deşi acesta este un raport comun la sondajele prin telefon), iar rezultatele se bazează pe ceea ce îşi amintesc şi raportează intervievaţii.
Femeile au fost suprareprezentate în eşantion, iar minorităţile etnice au fost subreprezentate.
<strong>Însă autorii indică şi că oamenii care au trecut prin evenimente traumatice în copilărie „ştim deja că au un risc mai mare de probleme de sănătate de-a lungul vieţii. Rezultatele noastre sugerează că aceştia ar putea întâmpina greutăţi în a asculta de măsurile de sănătate publică şi ar putea necesita sprijin suplimentar”. </strong>
Acest aspect e important nu doar pentru pandemia actuală, dar şi pentru alte urgenţe de sănătate publică în viitor, mai sugerează autorii.
„Este nevoie urgent de o mai bună înţelegere a felului în care putem creşte încrederea în sistemele de sănătate şi complianţa la recomandările de sănătate. Fără a lua în considerare cum putem interacţiona mai bine cu aceste grupuri, o parte din ei riscă să fie excluşi din intervenţiile populaţionale de sănătate şi rămân la risc mare de infectare, ceea ce înseamnă şi un potenţial risc de transmitere a infecţiei către alţii.”
