Tatăl mort mă vizita noaptea și îmi alina suferința

Trecuseră vreo două săptămâni de când murise tata și m-am chinuit să mănânc ceva la cină, să nu o mai supăr pe mama, care oricum căzuse într-un fel de depresie. Apoi am mers în cameră și-am început iar să plâng. Să plâng de durere, să plâng de dorul lui, să plâng pur și simplu și să mă rog, cu ochii în lacrimi ca Dumnezeu să facă o minune și să mi-l aducă înapoi.

Am adormit, ca în fiecare seară, plângând. La un moment dat, m-am trezit pentru că simțeam că mă mângîie cineva pe cap. Am deschis ochii și nu se vedea nimeni. Am crezut că e fratele meu, care dormea în pat cu mine, dar el dormea dus. Am adormit la loc crezând că mi s-a părut. Apoi m-am trezit iar și, chiar după ce eram trez, cu ochii deschiși și înghețat de frică, nemișcat, simțeam cum mă mângâie cineva pe creștet.

Am sărit din pat și am aprins lumina. Nu era nimeni în cameră, fratele meu dormea în continuare, ușa era închisă, mama la ea în cameră. Mi-au venit în minte, atunci, toate serile în care mă rugam ca Dumnezeu să mi-l aducă înapoi pe tata. Și-am simțit o groază în suflet. O groază cum n-am mai simțit vreodată. Poate era el, tatăl meu, care venise să-mi aline suferința, poate mi s-a părut, deși parcă simt și acum mângîierea aceea stranie pe cap. Cert este că de atunci nu am mai cerut. în rugăciunile mele, ca tatăl meu să vină  înapoi. Și am început să mă obișnuiesc cu ideea și, chiar dacă într-un mod bizar, șocant și inexplicabil, întâmplarea m-a ajutat să trec mai ușor peste moartea lui.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE