România s-a trezit luni dimineață victorioasă și fericită. Obsesia ultimilor șase ani, eliminarea PSD din viața publică, aproape că a fost satisfăcută. Ludovic Orban așa ne-a spus, că PNL a obținut o victorie importantă și extrem de clară în alegeri, așadar ăsta trebuie să fie adevărul.
România nu poate fi decât fericită, în aceste condiții. Se uită în oglindă, cu noaptea în cap, și se bucură. Va avea apă caldă în Capitală, străzi asfaltate, canalizare și apă curentă chiar și în afara Bucureștiului.
Căci, ne place sau nu, acestea sunt problemele pe care și le-a pus alegătorul român în septembrie 2020. Prin alte părți ale lumii, ceva mai la vest de granițele noastre, apa caldă nu mai este de aproape un secol agent electoral într-o capitală de țară. Cum nici canalizarea nu mai este în restul țării. Sau alimentarea cu apă potabilă. Noi, din păcate, ne luptăm cu acești demoni ai trecutului, zi de zi.
Poate de aia nici nu avem timp să discutăm despre altceva, despre ceea ce ne-ar putea face orașele funcționale, despre viitorul imediat și cel mai îndepărtat, așa cum ni le-a schimbat, în doar câteva luni, pandemia.
În lume se discută, lunile astea, despre schimbări majore de comportament, de consum, de paradigmă, schimbări aduse de pandemia și de restricțiile pe care încetinirea efectelor acesteia le-a adus. Sunt deja orașe în care s-a schimbat rapid modul de locuire, datorită muncii de la distanță.
Efectele absenței de la birou se văd până și în Pipera, unde proprietari de spații de birouri au anunțat că-și vor transforma parte din blocuri în reședințe, pentru că nu mai au clienți. Lumea se schimbă rapid, doar noi, cumva, spectatori blazați, suntem preocupați de probleme pe care alții pur și simplu nu le mai au și ne creem problemele viitorului nefiind capabili să ne adaptăm rapid la soluțiile timpurii.
Dar dincolo de această inadecvare temporală, România este preocupată de altceva.
Victoria în alegeri, oricine și-ar asuma-o, este o victorie falsă într-un război necinstit. Nu contrele dintre candidați sunt războiul, ci modul în care toți sau aproape toți s-au luptat cu electoratul, ascunzându-i lucruri, acoperind adevărul, împrăștiind suficiente bombe de fum încât să nu se mai poată distinge albul de negru.
Ne-am trezit într-o lume a griului murdar, dominată de o pastă vâscoasă din care nu pot ieși la suprafață decât accidental soluțiile zilei de mâine.
La Sectorul 5 din București câștigătorul alegerilor este Cristian Popescu Piedone, primarul vinovat, și el, de tragedia din Colectiv, omul condamnat în primă instanță pentru rolul său în respectiva tragedie.
La Deveselu a câștigat un mort, în țara în care morții s-au săturat doar să voteze ci, iată, pentru că legea este proastă și inflexibilă, candidează și câștigă.
La Constanța a câștigat, propulsat puternic de finanțele susținătorilor săi cu interese majore de afaceri în oraș, omul care a indisponibilizat guvernul României pentru 14 zile chiar la începutul Stării de Urgență, făcându-se că uită că e suspect de infectarea cu SARS-CoV2, deși fusese anunțat de acest lucru.
La Consiliul Județean Ilfov a câștigat, din partea luptătorilor anticorupție, un cetățean condamnat în 2014 la 6 luni de închisoare cu suspendare pentru corupție.
Exemplele sunt nenumărate, în întreaga țară. Iar acestea nu sunt excepțiile, nu sunt accidente. Sunt, din păcate, regula generală a acestor alegeri.
Excepții, accidente sunt rezultatele din Timișoara, Brașov, sectoarele 1 și 2 ale Bucureștiului, rezultatele de la Consiliul Județean Vrancea și alte câteva, nu covârșitoare.
Alegerea lui Cristian Popescu Piedone nu este un accident. Este oglinda neiertătoare pe care ne-o pune în față realitatea și ne îndeamnă să ne uităm atent în ea.
Nu ne place, vom încerca să evităm, vom trage doar cu coada ochiului, furând imagini fragmentate, dar acesta este adevărul.
În țara în care respectarea legii nu este normă, ci excepție, de la premier și miniștrii săi în jos, poporul nu poate face altceva decât să urmeze, docil, exemplul.
foto: Hepta